De ce dăm crezare ştirilor false?

Pandemia a dovedit o dată în plus că nu puţini sunt tentaţi să creadă diverse teorii ale conspiraţiei. Sunt unii oameni mai predispuşi să cadă în capcana ştirilor false? Care ar fi explicaţia psihologică?

În 2019, Jacqueline F. a citit o ştire pe Instagram. Conform informaţiilor postate, Poliţia din Chile ar fi maltratat şi spânzurat nişte demonstranţi. Era în perioada în care populaţia din Chile protesta faţă de majorarea preţurilor la biletele pentru transportul în comun. „Am fost şocată“, povesteşte Jacqueline.

Femeia a dat din întâmplare peste o ştire falsă. Alţii, însă, caută parcă astfel de ştiri. „Depinde de ideile preconcepute şi adversităţile pe care le avem “, explică psihologul Andreas Zick. „Cred în teorii ale conspiraţiei dacă am idei sau adversităţi preconcepute sau duşmani imaginari.“ Inamicul poate fi, de exemplu, poliţia, guvernul sau activiştii pentru climă.  

În mediul online există destule „oferte“, menite să confirme teoria fiecăruia dintre noi, adaugă Zick. „Ca atare, obişnuiesc să vizitez numai paginile care corespund opiniilor mele. Este mai mult decât o bulă, este un fel de univers paralel care satisface toate nevoile posibile.“

În context, teama joacă un rol important, atrage atenţia Andreas Kappers de la catedra de psihologie din cadrul City, University of London. „De exemplu teama de înţepătură ar putea fi motivul pentru care cineva refuză să se vaccineze“, explică el. Persoana caută informaţii. Şi găseşte tot felul de postări în care se spune că vaccinurile sunt periculoase şi că n-ar trebui să se imunizeze.

„Nu este important să te întrebi de ce nu cred oamenii în ştiinţă, ci de ce nu vor să creadă în ştiinţă?“ În opinia sa, în chestiunea scepticismului, nu se pune problema existenţei a două tabere: cea a oamenilor educaţi şi cea a oamenilor needucaţi.

Între surse serioase şi surse îndoielnice

Un alt factor important ar fi capacitatea de a distinge între sursele serioase şi cele îndoielnice, spune neurologul Franca Parianen. „Adepţii teoriei conspiraţiei nu prea fac deosebirea între o sursă serioasă şi, de exemplu, un filmuleţ de pe YouTube.“ În plus, nici copiilor nu li se explică suficient la şcoală şi acest aspect.

Predispuse să cadă victime ale ştirilor false sunt mai ales persoanele care au pierdut o mare parte din controlul asupra propriei vieţi, adaugă Parianen. Informaţiile false par să le redea acest control: „Brusc lumea devine foarte uşor de înţeles. Când conspiraţioniştii se simt nesiguri ei se străduiesc şi mai mult să-i convingă pe ceilalţi. Fiindă atunci când şi altcineva crede la fel ca ei, au din nou sentimentul că aşa şi e.“

În perioada pandemiei şi plictiseala pare să fi alimentat tendinţa de a crede în teoriile conspiraţioniştilor. Oamenii au dispus de mult timp liber şi au avut posibilitatea să petreacă mai multă vreme online. În mediul virtual au găsit o comunitate, nu s-au mai simţit atât de singuri. Unii au început să se identifice cu un anumit grup.

Algoritmii – catalizatorul ştirilor false

Ştirile false nu sunt, însă, numai un produs al psihologiei utilizatorului, ci şi al reţelelor de socializare, susţine Jens Koed Madsen de la Univesitatea Oxford. Combinaţia între propria opinie şi agloritmi este periculoasă. Conform unui studiu din SUA, cel puţin pe Twitter, ştirile false se răspândesc mai repede decât informaţiile reale. „Uneori ştirile inventate sunt transmise pe un ton emoţional, alteori tranşant“, argumentează Madsen. Uneori dezinformarea este atât de absurdă, pe alocuri şi extrem de amuzantă, încât până şi utilizatorii respectivei platforme spun că nu cred asemenea bazaconii.  

Cei care cred în teoria conspiraţiei ar putea fi convinşi totuşi cu argumente raţionale, spune Andreas Kappes. Tot ceea ce trebuie făcut este să li se ofere explicaţii în maniera potrivită. „Dacă îi contrazici nu te vor mai asculta“, adaugă psihologul. Trebuie găsită o bază comună, un punct asupra căruia ambele părţi să fie de acord. După aceea în discuţie intră argumentele.

„În viaţă ajută să găseşti domenii care pot fi controlate, să te implici în oragnizaţii democratice“, explică Parianen. „Şi conexiunile sigure din jurul individului sunt de folos.“ Nu în ultimul rând competenţa surselor contează, să ştim care sunt sunt serioase şi care nu. Toate acestea îi ajută mai ales pe cei ca Jacqueline F. care, accidental, a căzut în capcana ştirilor false. Când şi-a dat seama că nimic din ceea ce citise despre poliţiştii din Chile nu era adevărat, spune că i-a fost ruşine. De atunci, când nu mai ştie ce să creadă, caută să se informeze mai bine: „Încerc să mă bazez pe surse credibile, nu pe pagini online dubioase“.   

Kathrin Wesolowski - Deutsche Welle