Observăm, după tragedia zborului Germanwings 9525, cel puţin o stânjeneală a oficialilor şi guvernelor implicate în acest caz în a-l numi terorist pe copilotul ucigaş. Şi această „jenă” s-a văzut de la conferinţa de presă a procurorului francez Brice Robin când, deşi toate datele pe care acesta le prezenta arătau că prăbuşirea a fost un act deliberat al tânărului copilot din Düsseldorf, oficialul a refuzat să numească acest eveniment drept „un act terorist“. 

Paradigma aceasta se păstrează până azi deşi aproape nu mai există vreun dubiu că acest masacru din Alpi i se datorează exclusiv şi este opera tragică a lui Andreas Günter Lubitz.

Chiar şi tabloidele germane şi britanice, cu un stil altădată agresiv şi necruţător când vine vorba de apelative tari, se feresc să-l numească terorist pe Lubitz. Iar cele mai tari cuvinte folosite până acum au fost „sinucigaş“, „ucigaş în masă“ sau  „tulburat psihic“.

În plus, lui Lubitz – un tânăr mic burghez de lângă Düsseldorf – i se găsesc rupte prin coşul de gunoi tot felul de motive ale gestului său criminal care par mai degrabă un fel de scuze: ba avea probleme cu vederea şi îngrijorări cu privire la pierderea licenţei de pilot, ba suferise de extenuare din cauza unui ritm de viaţă alert, ba că suferea din dragoste după o despărţire dureroasă.

Sigur că definiţia terorismului conţine şi motivaţia gestului care poate fi politic, religios sau ideologic. Faptul că pilotul Lubitz nu şi-a motivat actul criminal religios, politic sau ideologic nu înseamnă că acest tip de motivaţie nu a existat. După declaraţiile unei foste prietene a copilotului, citată de Bild, acesta ar fi spus la un moment dat: „Într-o zi voi face ceva ce va schimba tot sistemul şi atunci toţi îmi vor şti numele şi şi-l vor aminti”.

Oare schimbarea sistemului – fie el aviatic, sportiv, agricol sau ce mai vrem – nu este până la urmă un act politic sau ideologic pur?

De câte date mai avem nevoie ca să-l numim pe micul-burghez neamţ un terorist?