Jurnaliştii: Ce şanse au liderii PP-DA şi PAS să realizeze o alianţă solidă a forţelor pro-europene şi unioniste până la startul campaniei pentru alegerile parlamentare? Se va folosi  Plahotniuc de „Afacerea Kozlowska“ ca să îi scoată din jocul electoral pe Andrei Năstase şi Maia Sandu?

Nicolae Ţîbrigan: Eu cred că şansele unei „alianţe solide“ între cele două forţe sunt destul de mari, în condiţiile în care pe 16 decembrie fusese constituit Blocul ACUM (Partidul Acţiune şi Solidaritate+Partidul „Platforma Demnitate şi Adevăr“), iar pe 21 decembrie-Comisia Electorală Centrală aprobase înregistrarea blocului.

Chiar dacă speram ca negocierile între PAS, PP-DA şi Partidul Liberal (PL), cu Dorin Chirtoacă în calitate de preşedinte proaspăt ales, să fie încununate cu succes în contextul alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, cred că majoritatea din segmentul unionist va alege într-un final soluţia „votului util“, bine calculat, aşa cum a procedat şi la alegerile prezidenţiale din 2016.

Evident cu condiţia să nu cadă în capcana promisiunilor Convenţiei Euro-Unioniste – o formaţiune creată special şi sprijinită de către oligarhul Vladimir Plahotniuc pentru a segmenta şi mai mult voturile unioniştilor (deci a pro-europenilor) pentru Blocul ACUM.

Cel mai notabil succes este cel al PLDM-ului (cu agendă unionistă) care a continuat negocierile cu cele două partide din bloc în eventualitatea unui parteneriat şi chiar alianţe.

Reţeta în acest caz este simplă: cu cât mai multe partide aliate, cu atât creşte forţa blocului. Miza este de a mobiliza electoratul nehotărât, anti-sistem, adică cei care se opun binomului Plahotniuc - Dodon.

Ori, Blocul ACUM are o semnificaţie mai mare, reunind forţele pro-europene, pro-Vest, pro-unioniste, indiferent de micile neînţelegeri din trecut. Asta îl sperie nespus de mult pe Vladimir Plahotniuc a cărei popularitate electorală este pompată artificial prin diverse „pomeni“ electorale distribuite prin mediul rural.

Ultimul Barometru al Opiniei Publice din noiembrie 2018 relevă câteva cifre importante, şi anume:

  1. interesul faţă de politică a populaţiei este destul de scăzut (doar 19,1% dintre respondenţi au declarat că sunt interesaţi de politică), majoritatea cetăţenilor neavând o asumare/implicare clară în politică (54% se informează puţin sau deloc despre politică). Surprinzător, dar se pare că aceeaşi situaţie o regăsim şi în România, conform sondajului „Valori, percepţii şi reprezentări ale populaţiei din România şi Statele Unite“ realizat în octombrie 2018 la comanda Fundaţiei Universitare a Mării Negre. Aici vorbim de instaurarea unui soi de  „apatie politică“ în rândul societăţilor post-comuniste/post-sovietice care se vede astăzi sub forma unei „izolări“ a cetăţeanului în interiorul familiei, în contrapondere cu perspectiva oricărei implicări civice. Şi aici cred că sociologii contemporani ar trebui să analizeze mai profund aceste evoluţii şi fapte sociale;
     
  2. Chiar dacă nu sunt interesaţi de politică, aproape 60% dintre respondenţi au declarat că sunt absolut siguri că se vor prezenta la vot. De fapt, cam aceasta este cifra medie a prezenţei la vot a cetăţenilor moldoveni la scrutinele parlamentare începând cu anul 2009;
     
  3. Întrebaţi cu ce partid vor vota, 33,5% dintre respondenţi nu ştiu sau nu se pronunţă şi, cel mai probabil, majoritatea acestora nu se informează despre viaţa politică din ţară şi se decid cu două săptămâni înainte de alegeri cu ce partid să voteze. Din restul, cam 15% ar vota pentru PAS şi 10% pentru PP-DA. Desigur, calculele sociologice sunt altele în cazul Blocului ACUM cu şanse de a atrage o pondere mai mare din electorat;
     
  4. Potenţialul segmentului anti-sistem (anti-binom) poate fi relevat cu uşurinţă din întrebarea legată de faptul că Andrei Năstase nu a mai fost numit în funcţie de primar al Chişinăului în urma anulării alegerilor din iunie 2019. Întrebaţi cum văd acest lucru, 48,4% au declarat „negativ şi totalmente negativ“ şi asta în condiţiile în care 37% nu se pronunţă.

Şi acum dacă vom compara cele două răspunsuri, putem lesne deduce că majoritatea din cei 48,4% dau vina pe PDM şi Vladimir Plahotniuc care controlează justiţia din Republica Moldova şi e imposibil să voteze la viitoarele alegeri cu PDM sau PSRM, în contextul în care 37% nu se pronunţă faţă de anularea alegerilor locale din Chişinău (unde putem intui şi o ascundere a opiniilor prin non-răspunsuri).

Important este ca Blocul ACUM să ajungă la ei şi să ştie să-i mobilizeze şi să-i convingă că opţiunea votului pentru „candidaţii independenţi“ din circumscripţii (27,1% din alegători ar vota astfel de candidaţi) este un vot irosit şi în cel mai rău caz e un vot pro-Plahotniuc&Dodon.

Colac peste pupăză pentru opoziţia real pro-europeană a venit şi „Afacerea Kozlowska“, folosită ca instrument de răfuială politică a binomului PD-PSRM împotriva celor două partide pro-europene. Un caz pe cât de controversat, pe atât de periculos pentru viitorul democratic al micii republici de dincolo de Prut.

Disperarea Partidului Democrat este acum şi mai mare, în condiţiile în care raportul Comisiei de anchetă privind fundaţia „Open Dialog“ fusese lansat chiar a doua zi de la lansarea oficială a Blocului ACUM, totul fiind orchestrat cu scopul de a diminua din impactul mediatic al noului proiect. Dar democraţii şi socialiştii s-au grăbit atât de mult încât au uitat să şteargă metadatele din fişiere, astfel încât jurnaliştii moldoveni au descoperit că ultima redactare a raportului Comisiei fusese efectuată de pe calculatorul lui Andrian Candu, preşedintele Parlamentului şi finul de cununie al oligarhului Vladimir Plahotniuc.

PDM-ul a ştiu să profite în cel mai josnic mod de un context, şi anume de decizia guvernului de la Varşovia de a-i interzice co-fondatoarei Fundaţiei „Open Dialog“, Ludmila Kozlowska, de a intra pe teritoriul Poloniei. Şi asta doar pentru că fusese destul de vocală pe subiecte sensibile pentru actuala guvernare, cum ar fi statul de drept şi legile justiţie

Iar în spatele ofensivei actualului regim, se află de fapt un vechi şiretlic sau o „scurtătură politică“ pentru a submina opoziţia. Vorba lui Stalin, „oameni de condamnat să fie, că legi avem destule“.

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze mai mult este şedinţa care a avut loc pe 14 decembrie, în urma căreia au fost numiţi trei noi membri ai Curţii Constituţionale afiliaţi PD-ului, unul dintre ei fiind chiar Artur Reşetnicov, pupila lui Voronin şi fostul director al SIS (Serviciul de Informaţii şi Securitate al R.Moldova) în perioada neagră a relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău (2007-2009) numit chiar de guvernul Filip/Plahotniuc.

E un semn că guvernarea de la Chişinău coace ceva putred pentru alegerile din februarie 2019, cum ar fi fraude şi încălcări grave, sau chiar scoaterea din cursa electorală a Blocului ACUM prin invocarea Articolul 26, alineatul 6, litera „g“ a legii nr. 294 din 21 decembrie 2007 privind partidele politice, care este destul de draconică cu partidele: „Se interzice finanţarea, prestarea unor servicii cu titlu gratuit ori susţinerea materială sub orice formă, directă şi/sau indirectă, a partidelor politice de către alte state şi organizaţii internaţionale, inclusiv organizaţiile politice internaţionale“, deşi în realitate „Open Dialog“ le-a finanţat reprezentanţilor celor două partide doar cazarea, transportul şi masa, fără finanţări directe şi indirecte cu resurse financiare pentru desfăşurarea unor activităţi politice pe teritoriul Republicii Moldova.

În altă ordine de idei, trebuie să sperăm la mai bine, dar să ne aşteptăm la ce e mai rău. Adică la alegeri nici libere, şi nici corecte. De fapt, asta cred deja aproape 80% din cetăţenii moldoveni.

Cum se vede jocul de PR politic agresiv al lui Dodon la Kremlin? De ce nu a obţinut în cele şapte vizite efectuate la Moscova nicio favoare pentru R.Moldova din partea lui Putin?

Preşedintele Dodon se află acum într-un continuu experiment de imagine. Pentru Dodon, la fel ca şi pentru Plahotniuc de altfel, contează mai mult falsele aparenţe. Parafrazând o veche butadă sovietică, putem spune că preşedintele de la Chişinău se ghidează după principiul: „Eu mă prefac că sunt preşedinte, ei (Partidul Democrat) se prefac că sunt împotriva mea“.

Vizitele sale în Moscova devin tot mai irelevante, iar Moscova se află acum în expectativă fiindcă miza principală a acesteia este federalizarea R. Moldova, după principiile de funcţionare a UTA Găgăuzia (Uniunea Teritorial Administrativă Găgăuzia) sau a unei federaţii asimetrice.

Ori, la alegerile din 24 februarie, pro-europenii, anti-putiniştii, unioniştii, minorităţile anti-oligarh etc. trebuie să se reunească sub aceeaşi umbrelă politică pentru a bloca federalizarea republicii şi transnistrizarea acesteia într-o formă mascată, ceea ce înseamnă instituirea unui control total şi definitiv al Kremlinului între Nistru şi Prut, ameninţând astfel cu destabilizarea şi sudul Basarabiei (regiunea Odessa).

Citeşte interviul complet pe Jurnalistii.ro.