Şi prima suspendare a lui Danileţ pare să fi fost cât se poate de clar şi de vădit abuzivă, căci s-a bazat pe nişte imagini video absolut inofensive, distribuite pe o reţea de socializare, imagini ţinând strict de viaţa privată. Una, la care are dreptul oricine, inclusiv un magistrat. Totuşi, a fost găsit vinovat de „manifestări” care ar ”aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu”.

Pare absurd? Evident. Şi totuşi, verdictul nu poate fi combătut legal, la Înalta Curte, pentru simplul motiv că magistraţii care au adoptat-o sau cei însărcinaţi să remită motivaţia lor încalcă legea flagrant. Şi nu doar spiritul ei. Vinovaţii ar trebui, deci, expulzaţi instantaneu şi in corpore din funcţii, de vreme ce nu i s-a remis în scris, în termenul legal de 20 de zile, motivele pentru care a fost pedepsit. Întrucât s-a omis acest pas, necesar contestării excluderii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prima suspendare a lui Cristi Danileţ, departe de a fi validă, ar trebui, într-un stat de drept care-şi respectă cetăţenii, să fie clar considerată nulă şi neavenită. Şi, totodată, scandaloasă.

În ce priveşte a doua expulzare, survenită la numai câteva luni de la cea din decembrie 2021, ea nu pare, la prima vedere, mai puţin abuzivă şi revoltătoare decât prima. Dimpotrivă. Căci măsura punitivă s-ar fi luat nu pentru că Danileţ, un magistrat cinstit şi incoruptibil, ar deranja politic o cleptocraţie profitând de o justiţie masiv strâmbată de regimul Dragnea şi lăsată strâmbă de ”guvernele mele”, după eliminarea din executiv a reformiştilor de la USR. Ci, pasămite, pentru că Danileţ ar fi fost membru al unor ONG-uri cu activitate politică. Vi se pare de neînţeles?

Şi mie, desigur. Cum e posibil ca un magistrat să fie eliminat din magistratură pentru că face parte dintr-un ONG, care este o organizaţie civică, iar nu politică? Iar asta în condiţiile în care n-a semnat acţiuni politice! Dacă era politică, funcţiona neautorizat. Dar era civică.

Şi atunci pe ce bază interzic nişte magistraţi altuia angajamentul civic, deşi ştiu că activitatea politică ”e definită clar în lege şi se referă la partide sau la organizaţii care participă la alegeri” şi că, suplimentar, Danileţ s-a abţinut de la vot atunci când ONG-ul din care făcea parte a emis comunicatul critic la adresa guvernului. Şi nu l-a difuzat.

Avem de-a face deci cu un abuz? Ba bine că nu.

Are dreptate Dan Tăpălagă să se întrebe, în G4Media, dacă CSM e atât de atent la ”activităţi politice”, de ce n-a exclus-o pe o judecătoare adorată de sistem, ca Dana Gârbovan, care a acceptat o funcţie politică în 2019, în speţă propunerea PSD de a fi ministru al justiţiei?

În opinia mea, Danileţ e victima unui abuz incontestabil. Ba, după cum mi se pare mie, este, până la proba contrarie, o execuţie. Şi încă una politică, sau cu evident substrat politic. Pentru că e notoriu că Danileţ funcţionează într-o democratură. Care, întrucât e departe de un stat de drept autentic, cu o justiţie efectiv independentă, e deranjată rău de magistraţi reformişti ca el, care chiar iau legea în serios şi o aplică scrupulos. Ori care îşi exercită independenţa, ce li se pare dispensabilă colegilor lor laşi, proşti, smintiţi sau vânduţi.

Aceste ”oi negre” din justiţie, ”negre” pentru că prea sunt libere, deranjează grav, întrucât cer şi altora să aplice legea drept şi onest şi să-şi exercite realmente independenţa. Pentru aceşti incomozi, democratura cleptocrată n-are în galantar decât dispreţ şi pedepse administrative, politice sau judiciare, adoptate pe bază de pretexte subţiri, în ideea de a intimida şi de a descuraja manifestări de independenţă şi o atitudine reformatoare, de tip european. Danileţ nu e prima victimă a sistemului. Şi, dacă nu e apărat, nu va fi nici ultima.

Am scris mult despre abuzurile repetate cărora i-a căzut victimă Camelia Bogdan, eminenta judecătoare care a avut curajul şi cinstea de a-l condamna pe infractorul şi turnătorul Securităţii, Dan Voiculescu, iar sistemul i-a transformat apoi viaţa într-un perpetuu război şi coşmar, spre a-i descuraja pe viitor pe alţi magistraţi competenţi şi neprihăniţi. Am scris şi au vărsat oceane de cerneală şi alţi jurnalişti despre hărţuielile la care au fost supuşi prin acţiuni disciplinare sau alte şicane şi alţi magistraţi corecţi.

În acţiune, contra lor, au intrat nu întâmplător, împreună cu presa arondată cleptocraţiei, mult criticatele organisme numite Secţia Specială (SIIJ), sau Inspecţia Judiciară, instrumente probabil create de regimul Dragnea, potrivit criticilor infractorului ex-şef al PSD, tocmai în acest scop.

Iată că, unde nu pare să poată acţiona SIIJ şi Inspecţia Judiciară, poate antireformistul CSM. Căci aşa este-n Absurdistan. E timpul ca românii, dacă nu vor să ajungă ei înşişi victime ale unei justiţii corupte, să se ridice într-un protest amplu şi imposibil de ignorat. În cauză, şi de această dată, nu sunt doar Cristi Danileţ şi calitatea sa de magistrat, ori probitatea unui CSM care se arată, pentru a câta oară, indecent.

În cauză e Justiţia, a treia putere din ţară şi, prin urmare, întregul eşafodaj al democraţiei, întreaga construcţie a statului de drept. În cauză este chiar România. Şi viitorul ei european.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle