Dan Voiculescu spune că studiază în puşcărie câte două ore pe zi. Calcul: O carte scrisă în 100 de ore

Dan Voiculescu, la unul din procesele sale Foto: Mediafax

Dan Voiculescu a publicat pe blog o postare în care infirmă informaţia potrivit căreia ar fi muncit şi ar fi scris în acelaşi timp. El neagă faptul că ar fi avut un statut preferenţial la Rahova.

Dan Voiculescu spune că munceşte la Rahova trei ore pe zi, în intervalul 11.00 -14.00 şi pentru cărţi studiază două ore, în afara orelor de muncă. Astfel, în perioada 8 august 2014- 30 decembrie 2015, 507 zile, el a studiat câte două ore pe zi.  În această perioadă, în 16 luni, Voiculescu a publicat 10 cărţi.  O carte la o lună şi jumătate, sau aproximativ 50 de zile. Astfel, potrivit calculelor lui Dan Voiculescu, pentru fiecare carte el ar fi studiat 100 de ore. În acest calcul, făcut de Adevărul, intră şi zilele de week-end şi cele de sărbătoare legală, precizare necesară, deoarece dreptul deţinuţilor de a lucra sau studia este reglementat de Codul Muncii.

„Adevărul” a studiat 7 dintre lucrările ştiinţifice pe teme de economie semnate de Dan Voiculescu, care au fost depuse la Biblioteca Naţională. Trebuie spus că aceste lucrări au o bibliografie generală generoasă, aproximativ 200 de titluri, şi multe trimiteri la baze de date pe internet, în condiţiile în care deţinuţii nu au acces la calculator. Printre cei care l-au recomandat pe afacerist să scrie opere ştiinţifice se numără analistul Ilie Şerbănescu, dar şi fiica sa, Corina Voiculescu, care este doctor în Economie.
 

Postarea lui Dan Voiculescu pe blog

Prima minciună: ”Voiculescu a executat ore de muncă în paralel cu orele de ”studiu” pentru cele zece opere ştiinţifice”
Răspuns: Minciună. Conform programului aprobat, am lucrat 3 ore/zi (în intervalul 11.00 -14.00) şi am studiat 2 ore, în afara orelor de muncă. Asadar, totul este absolut legal.

A doua acuzaţie: ”Voiculescu a fost pontat pentru munci pe care nu le-a efectuat niciodată”.
Răspuns: Minciună. Exista evidenţe zilnice, clare, cu pontajul care pot fi verificate de oricine.

A treia acuzaţie: ”Voiculescu a muncit 16 ore pe zi.”
Răspuns: Minciună. Conform documentelor oficiale, am lucrat 3 ore/zi, mai putin în zilele de luni când am efectuat numai 2 ore de lucru/zi.

Scriitor de top

Dan Voiculescu (69 de ani) este unul dintre cei mai prolifici scriitori din puşcărie, a publicat 10 cărţi în 18 luni. În medie, a scris o carte în două luni. Politicianul este închis din 8 august 2014, la Penitenciarul Rahova, unde execută o condamnare de 10 ani de închisoare după ce a fost găsit vinovat de spălare de bani în dosarul „Privatizării Institutului de Cercetări Alimentare”.

„Toleranţă zero la corupţie“

Cea mai interesantă lucrare este „A patra cale”, apărută la Editura Bibliotheca din Târgovişte. În carte, Dan Voiculescu îşi prezintă ideile sale pentru România, după „Epoca Băsescu”. „Personal, cred că SUA l-ar fi preferat pe Victor Viorel Ponta, dar a câştigat Klaus Werner Iohannis”, arată autorul. „A fost o perioadă în care politica transpartinică a fost detronată de politica dictatorială a lui Traian Băsescu şi a protejaţilor săi. Astăzi, în 2015, avem o nouă speranţă, o nouă etapă, un nou început”, motivează Voiculescu de ce a scris cartea.

El are mai multe sfaturi pentru guvernanţi: atât economice, cât şi pentru organizarea ministerelor, diverse iniţiative legislative, securitatea energetică şi alimentară, protecţie socială şi cum ar trebui să funcţioneze justiţia. Toate aceste schimbări stau sub principiul „Toleranţă zero faţă de corupţie”.  Unul dintre motivele pentru care este necesar acest lucru l-a explicat chiar autorul: „S-au prădat zeci de miliarde de euro în România din ’89 până în prezent şi aproape nimeni n-a fost pedepsit!”.

Voiculescu arată că sunt necesare măsuri dure pentru gulerele albe găsite vinovate de justiţie. „Considerăm că trebuie aduse modificările necesare legislaţiei pentru ca infracţiunile de corupţie să nu se bucure de prescriere, graţieri, reduceri ale termenelor de recluziune sau alte prevederi favorizante, mai ales atunci când pagubele nu au putut fi recuperate”, mai spune autorul. Afirmaţia vine în condiţiile în care chiar el a tergiversat timp de şase ani judecarea dosarului ICA, una dintre acuzaţii ajungând chiar să se prescrie. Şi nu s-a oprit aici. Voiculescu şi-a dat demisia din Senat, pentru ca dosarul său să fie mutat de la o instanţă la alta.

Despre prejudiciile nerecuperate

O altă idee la care face referire în cărţile sale este cea privind recuperarea prejudiciilor din dosarele de corupţie. „Noi considerăm că toate pagubele produse societăţii prin corupţie trebuie recuperate de la cei vinovaţi, că eforturile de la cei vinovaţi trebuie continuate şi intensificate, în limitele legii, pentru că doar convingerea că nu se vor putea bucura liniştiţi de roadele furtului lor îi va descuraja pe cei tentaţi de îmbogăţire prin corupţie”, arată afaceristul.
Însă autorităţile române nu au reuşit să recupereze de la Dan Voiculescu decât 1%, din prejudiciul de 60 de milioane de euro din dosarul ICA. Concret, potrivit procurorilor, recuperarea prejudiciului în cazul său este blocată prin diverse chichiţe avocăţeşti, la cererea lui Dan Voiculescu.

Despre neregulile din domeniul privatizărilor

În plus, deşi a fost condamnat pentru privatizarea frauduloasă a ICA, Voiculescu arată în lucrările sale că în domeniul privatizărilor sunt nereguli uriaşe. „Un domeniu în care corupţia a acţionat preferenţial este cel al privatizărilor. Exponent al intereselor întreprinzătorilor privaţi, mai ales ale celor mici şi mijlocii, conceptul nostru semnalează şi faptul că privatizarea preferenţială, cu ignorarea interesului public şi/sau prin comision, s-a transformat într-o formă deosebit de toxică de concurenţă neloială faţă de întreprinzătorul care doreşte crearea de noi unităţi productive („Greenfield investments“)“, precizează Voiculescu.

Şi conchide: „Paradoxal, prin corupţie, privatizarea a devenit în mai multe cazuri un fenomen antagonic dezvoltării sectorului privat, deoarece rezumă această dezvoltare doar la redistribuirea de active şi elimină sau defavorizează noile investiţii”, scrie Voiculescu. Exact ca în cazul său, miza privatizării ICA fiind, de fapt, terenurile şi clădirile deţinute de Institutul de Cercetări Alimentare. ;