Curtea de Apel Bucureşti a publicat motivarea condamnării lui Alexandru Vişinescu, fostul şef al penitenciarului comunist de la Râmnicu Sărat

Curtea de Apel Bucureşti a publicat motivarea condamnării lui Alexandru Vişinescu, argumentând că faptele comise de fostul torţionar comunist sunt extrem de grave şi îl indică drept artizanul şi executantul "plin de zel" al unui program de persecutare brutală a deţinuţilor, nemaiîntâlnit ca duritate în sistemul penitenciar românesc,

"Faptele reţinute în sarcina lui Vişinescu sunt extrem de grave, iar modul şi împrejurările concrete de săvârşire, perpetuarea lor în toată perioada (de aproximativ 7 ani) cât el a îndeplinit funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat şi consecinţele dramatice şi ireversibile pe care le-au produs asupra victimelor (fie ucise, fie lăsate cu traume fizice şi psihice pentru tot restul vieţii) îl indică pe acesta nu doar ca pe un instrument, ce şi-a dovedit cu prisosinţă capabilitatea, folosit de autorităţile statale ale epocii pentru îndeplinirea obiectivului politic al nimicirii «duşmanilor de clasă» anume plasaţi în custodia sa, ci drept artizanul şi executantul plin de zel al unui program original de persecutare brutală a deţinuţilor «contrarevoluţionari» (supuşi în permanenţă, fără vreo urmă de remuşcare din partea sa, la tratamente inumane şi degradante şi acte repetate de tortură fizică şi psihică, culminând cu exterminarea a mulţi dintre ei), nemaiîntâlnit ca duritate chiar în sistemul penitenciar românesc al vremii”, precizează judecătoarea Carmen Veronica Găină, în motivarea deciziei de condamnare a fostului şef al penitenciarului Râmnicu Sărat.

În documentul citat se mai arată că persoanele care au fost încarcerate în Penitenciarul Râmnicu Sărat au caracterizat perioada de detenţie ca cea mai cumplită şi dură dintre cele trăite.

”Brutalitatea acelui program şi a inculpatului însuşi, ca promotor al acestuia, dar şi ca individ, le-a determinat pe victimele care i-au supravieţuit, cu experienţă carcerală, anterioară şi posterioară, în alte penitenciare din ţară, dar şi în U.R.S.S., să caracterizeze perioada detenţiei din Penitenciarul Râmnicu Sărat drept cea mai cumplită, dură şi crudă dintre cele trăite de ele, atribuind această stare de fapt contribuţiei personale a inculpatului”, se menţionează în motivare.

Magistratul arată că ”dincolo de afirmaţiile anterior prezentate, există fapte incontestabile, care dovedesc că regimul discreţionar şi brutal aplicat deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Râmnicu Sărat este indisolubil legat de contribuţia personală a inculpatului, debutând odată cu numirea acestuia în funcţia de comandant”.

”Astfel, din documentele aflate în dosarul personal al deţinutului politic LI (care, la momentul preluării funcţiei respective de către inculpat, se afla încarcerat în Penitenciarul Râmnicu Sărat de mai mult de un an, respectiv din data de 04 martie 1955), rezultă că acestuia nu i-a fost aplicată de către comandantul anterior nicio pedeapsă disciplinară, deşi gardienii l-au sesizat cu rapoarte în care menţionau abateri de aceeaşi natură cu cele pentru care, mai târziu, inculpatul l-a sancţionat în mod sever, de nenumărate ori, comandantul respectiv limitându-se la a menţiona, prin rezoluţii olografe, pe acele rapoarte, că se vor anexa la dosarul deţinutului. De asemenea, din documentele respective, rezultă că, în legătură cu acelaşi deţinut politic, comandantul anterior, spre deosebire de inculpat, a aprobat, în conţinutul şi pe termenele indicate de medic, toate măsurile de odihnă şi regim alimentar propuse prin referate ale acestuia”, se mai arată în motivarea condamnării lui Vişinescu.

Magistratul mai notează că scrisorile de apreciere şi mulţumire, prezentate în apărarea sa de către Alexandru Vişinescu, datează din perioada 1972-1977, ulterioară faptelor pentru care este judecat, şi provin numai de la deţinuţi de drept comun.

”Lipsa antecedentelor penale nu constituie o situaţie meritorie, ce ar trebui recompensată prin aplicarea unei pedepse mai puţin severe, ci o stare de normalitate pentru orice cetăţean, în plus ea nefiind aptă să atenueze nici măcar într-o mică măsură gravitatea extremă a infracţiunii comise, prin care inculpatul a atentat şi a vătămat, prin fapte atroce, de o cruzime inimaginabilă, valori umane esenţiale”, mai notează magistratul Curţii.

Alexandru Vişinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată, a fost condamnat, de Curtea de Apel Bucureşti, pe 24 iulie, la 20 de ani de închisoare pentru tratamente neomenoase.

Totodată, Vişinescu trebuie să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmaşilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob şi 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea. Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, a arătat Parchetul instanţei supreme.

"Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate", au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

"Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic", au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50.

Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.

În prezent, el trăieşte într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună.