Cumpănaşii Dosarului Colectiv

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Ministerul Afacerilor Interne
FOTO Ministerul Afacerilor Interne

Cele 20 de minute de filmări ale intervenţiei salvatorilor la incendiul de la Colectiv sunt sfâşietoare. Teribile. Ca şi live-urile din noaptea dezastrului. Pentru familiile victimelor, în special, şi pentru orice om cu o minimă empatie şi umanitate în el. Difuzarea lor, la 4 ani de la producerea catastrofei, este, însă, doar o „lovitură“ de imagine. Cinică.

Aflăm ceva nou? Aflăm acum că intervenţia la Colectiv nu s-a desfăşurat în condiţii ideale, aseptice? O fi posibil ca intervenţia la un asemenea dezastru să se producă după un scenariu scris şi repetat înainte?

Suntem surprinşi azi să aflăm că salvatorii noştri nu sunt cei mai grozavi din lume? La vremea respectivă a susţinut cineva că totul a decurs perfect, ca pe platorile de filmare?

Suntem indignaţi, sincer şi fără ipocrizie, că unul sau altul înjura la locul dezastrului pe fondul stresului generat de o asemenea operaţiune? Sau că s-au luat decizii care la distanţa a 4 ani pot suna cinic, de genul lăsaţi morţii la urmă şi concentraţi-vă pe cei vii, care mai pot fi salvaţi? Nu trebuiau prioretizate acţiunile salvatorilor?

De ce n-au pus cei de la ISU imaginile la dispoziţia procurorilor? E cam singura întrebare onestă pe care o poţi formula, dar fără să poţi da un răspuns. Erau obligaţi? Nu e clar. Şi dacă erau obligaţi şi n-au făcut-o, să fie traşi la răspundere în justiţie. Deşi, fără să am pretenţia că mă pricep, urmărind filmul nu am descoperit nimic ce ar putea să ofere procurorilor răspunsuri în anchetă. Repet, nu mă pricep şi scriu aceste rânduri având în minte faptul că e posibil să fie indicii acolo unde un ochi neexersat nu observă.

Şi atunci cui îi serveşte difuzarea acestor imagini cu morţi întinşi pe jos, răniţi în chinuri şi un balamuc greu de imaginat, jumătate inerent, jumătate tributar lipsei de profesionalism şi subfinanţării? Salvatorii sau medicii care au preluat răniţii au patronat sistemul corupt care a permis unui club de noapte să funcţioneze într-o hală cu o singură intrare/ieşire si fără minime măsuri de protecţie împotriva incendiilor?

M-am întrebat, sincer, ce-aş fi făcut dacă respectivul film mi-ar fi parvenit? Răspund, tot sincer, l-aş fi publicat. Ca atare. De aici şi până la insinuările de „complot“, „secret“, „dezvăluiri”, „nepăsare” şi ce alte isterii mai circulă e, însă, distanţa de la sinceritate la Alexandru Cumpănaşu şi lansarea sa în cursa pentru Palatul Cotroceni în contul tragediei de la Caracal, soldate cu uciderea nepoatei sale adolescente de un dement.

Cu ce ne-am ales? Un film teribil de vizionat pentru familiile victimelor şi supravieţuitori, emoţionant în sens negativ pentru oamenii normali şi cu traficul crescut pe care îl va înregistra azi mass-media. #jesuiscumpanasu

Pardon! Şi cu un pompier anonim, pe care îl ştiu toate autorităţile, că doar n-au filmat zeci de operatori acolo, dar a dorit „să i se păstreze anonimatul”, care n-a mai suportat nedreptatea şi a trimis presei, după 4 ani!, o selecţie de 20 de minute de video din cele 5 ore filmate acolo, ca să aflăm „adevărul”. Care adevăr… mai bine ni-l creionăm fiecare, în sinea lui.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite