Cum şi-a făcut treaba „Doi şi-un sfert” în cazul ministrului Carmen Dan

Carmen Dan a anunţat într-o emisiune TV că a găsit un microfon în apartament FOTO Mediafax / Ovidiu Matiu

Scandalul microfonului descoperit de ministrul Carmen Dan în locuinţa închiriată pare să se fi stins. Cazul a fost făcut public chiar de Carmen Dan într-o emisiune TV. Au urmat luările de poziţie ale SRI, IGPR, unităţii de informaţii a MAI, DGPI, şi a Parchetului General. Concluzia: toţi cooperează în anchetarea cazului. Şi-atât. Rămâne întrebarea: cine trebuia să prevină şi să descopere cazul?

Costin Georgescu, fost şef al Serviciului Român de Informaţii, a declarat pentru „Adevărul” că în legislaţia după care funcţionează Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI), urmaşa celebrei Doi şi-un sfert, nu există specificat, punctual, că este de datoria ei să  facă verificarea locuinţei ministrului. 

“În mod normal acest lucru trebuie specificat clar, mai ales că ministrul Afacerilor Interne face parte din CSAT. Chiar cei de la DGPI trebuiau să ceară o astfel de reglementare punctuală. În plus, o mare eroare a fost faptul că ministru Carmen Dan a făcut public cazul, în loc să-i cheme pe cei din instituţiile competente şi atât. Dacă dispozitivul, de fapt un fleac care se vinde peste tot, a fost pus pentru supravegherea ei, cel care a făcut-o a fost avertizat de relatările din presă şi s-a făcut nevăzut. Dacă a fost pus pentru Carmen Dan, pentru că putea fi acolo de multă vreme. Concluzia ar fi că nu ştim să ne comportăm în astfel de situaţii şi riscăm să ne facem de râs”, a precizat Costin Georgescu.

Ce  spune legea

Totuşi, în prezentarea publică a DGPI se arată că era de datoria respectivei structuri  de informaţii a MAI să descopere că ministrul Afacerilor Interne este supravegheat.

La rubica “Atribuţii”, chiar DGPI arată că “desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi de protecţie în scopul identificării, prevenirii şi contracarării ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi factorilor de risc care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice sau care vizează informaţiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional şi capacitatea operaţională ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne”.

Mai mult, “în vederea identificării ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi factorilor de risc care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice sau care vizează informaţiile, patrimoniul, personalul, misiunile, procesul decizional ori capacitatea operaţională ale structurilor MAI, DGPI desfăşoară activităţile prevăzute la art. 13 lit. a) – e) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare”, precizează DGPI.

În articolul respectiv din legea 51/1991 se face referire la autorizarea pentru “ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acestea le conţin”.  

Tehnic, e foarte simplu

Ioan Todea, preşedintele Patronatul Detectivilor din România, ne-a explicat că, tehnic, descoperirea unui microfon ascuns este foarte uşor de făcut.

“În lume există dispozitive profesionale pentru astfel de activităţi. Sunt de producţie americană şi sunt supuse unui proces de achiziţionare controlat. Aceste aparate “citesc” şi descoperă, într-un timp rezonabil, orice aparate de supraveghere aflate în pereţi sau mobilă. Aşa sunt verificate ambasadele, sedii ale unor organizaţii guvernamentale şi alte obiective, iar procesul constituie o formă de protecţie a demnitarilor şi a instituţiilor statului. Acest lucru se face, din cât ştiu eu, periodic”, a spus Todea pentru „Adevărul”.

Întrebat dacă ştie că Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI) a MAI are în dotare astfel de echipamente, Ioan Todea  a declarat că nu ştie cu certitutidine, dar “este un lucru prezumat pentru că este în interesul siguranţei naţionale. Este vorba de obligaţia instituţiilor statului din domeniu de a proteja agenţiile guvernamentale şi demnitarii”.

Pentru toate buzunarele

Culmea este că la o simplă căutare pe internet se pot găsi şi pe piaţa liberă astfel de aparate. Probabil nu la fel de performante ca cele la care au acces serviciile guvernamentale specializate. Şi nu sunt foarte scumpe: costă aproximativ 100 de lei. Tot de pe internet se pot cumpăra şi astfel de dispozitive mai sofisticate care  ating preţuri de aproape 5.500 de lei.