Scandalagii cu pricina sunt cu toţii sprijiniţi şi sponsorizaţi în cel mai iresponsabil şi imoral chip cu putinţă de o întreaga clasă politică în frunte cu Necuvântătorul de la Cotroceni. Multiproprietarul de case şi încasator de chirii necuvenite care a pierdut miercurea trecută probabil unica ocazie din viaţă şi din tot mai dezamăgitorul mandat lui de a tăcea măcar o dată inteligent.

De bună seamă, sponsorizările politice cu pricina nu vin defel neinteresat. Preşedintele Iohannis, gafele, năzbâtiile şi afacerile sale imobiliare au beneficiat de tăcerea trustului voiculescian. Iar dl. Iohannis îşi achită acum onest datoriile. Trustul voiculescian e binecuvântat şi cu amiciţia mai mult decât nepotrivită, stropită din belşug cu bere bavareză, dintre pastorul Mihai-Emanuel Gâdea, director general al Antenei 3, şi principalul consilier prezidenţial, Dan Mihalache. Cel ce s-a lipit de sufletul preşedintelui ca marca de scrisoare. Şi s-a lipit cam tare şi în defavoarea democraţiei. Dincolo de precizările tardive de sâmbătă noaptea ale d-lui Klaus Iohannis. Precizări făcute tocmai la Bruxelles.

La rândul său, PNL nu poate nici el să spună adevărul despre Antene şi furtişagurile de mare calibru ale proprietarului acestora spre a nu rupe definitiv legăturile oricum din ce în ce mai fragile dintre partid şi dl. Iohannis. Unde pui că nu are nicidecum nevoie de un duşman spurcat la gură cum sunt Mihai Gâdea şi locotenenţii săi. ALDE e o formaţiune politică de buzunar al cărui unic membru mai la vedere e dl. Călin Anton Popescu Tăriceanu. Din câte se spune, nici el foarte curat în faţa legii. Drept pentru care are nevoie şi prea-eleganta lui persoană de protectoratul mediatic condiţionat şi necinstit negociat al trustului voiculescian. Aşa se face că dl.Tăriceanu a abuzat de dregătoria deţinută şi a pus la cale reacţiunea contra ANAF şi panarama de miercuri din Senatul României. Cea care ni i-a arătat în tot caraghioslâcul loc funciar pe indivizii ce îşi fac veacul pe sub cupola acestuia. De la Cristiana Anghel la Ioan Ghişe, de la Gabriela Vrânceanu Firea la aghezmuitoarea Jipa, de la agramatul cu grad de profesor universitar Daniel Barbu la binecuvântătorul liberal al cărui nume îmi scapă. Probabil cu voia şi tot cu binecuvântarea bunului Dumnezeu.

De bodyguardul mediatic pe nume Antena 3 are mare nevoie şi UNPR-ul multipenalului Gabriel Oprea, în jurul gâtului căruia laţul justiţiei se strânge tot mai tare. Cât despre UDMR şi interesele sale legate strict de actualitatea românească, Dumnezeu cu mila şi indiferenţa.

Traşi la răspundere că se dau de ceasul morţii când vine vorba despre viitorul Antenelor, dar puţin le pasă de ceea ce se întâmplă cu Televiziunea Română, instituţie aflată sub direct control parlamentar, senatorii României au avut în fine o bruscă tresărire de conştiinţă. Drept pentru care s-au făcut că lucrează. Primul fiind inenarabilul culturnic pesedist cu numele predestinat pitic de Georgică Severin. Care a depus degrabă şi senin ceea ce crede el a fi un proiect de lege a cărui adoptare şi aplicare ar aduce salvarea instituţiei din Calea Dorobanţi. În realitate, încropeala severineană e nici mai mult nici mai puţin decât o revizuire în stil şi interes politicianist a demult depăşitei Legi 41/1994. Care deresponsabilizează şi mai tare Parlamentul, întărindu-i în schimb controlul politic şi sinecurial asupra TVR.

Proiectul de lege scornit de Georgică Severin, nu încape îndoială că după indicaţiile de inestimabilă valoare teoretică şi practică ale stalinistului multimiardar din Teleorman, Liviu Dragnea, bate apa în piuă fără a defini nici măcar în cel mai aproximativ chip cu putinţă ceea ce înseamnă cu adevărat misiunea publică a Televiziunii Române. Fără a lămuri nicăieri căile şi mijloacele prin care se vor rezolva imensele probleme financiare cu care se confruntă azi SRTV. Fără a enunţa măcar o singură idee despre diferenţele specifice ce ar trebui să existe între Televiziunea publică şi posturile comerciale. Fără a spune nimic despre taxa tv şi procedurile prin care va fi stabilită şi indexata aceasta. Unica propunere concretă, clară din lege vizează despărţirea funcţiei de director general de cea de preşedinte al Consiliului de Administraţie.

Despărţirea respectivă ar fi, probabil, utilă dacă ea nu ar ascunde o imensă ticăloşie. Aşa cum numai un pesedist de viţă veche precum Georgică Severin e în stare să scornească. Dacă viitorului director general şi Comitetului Director le vor reveni responsabilităţi cu nemiluita, fiind pe deasupra prin lege prevăzute tot felul de modalităţi prin care aceştia ar putea fi demişi oricând, Consiliul de Administraţie şi preşedintele acestuia sunt binecuvântaţi de un fel de inamovabiliate. Şi de indemnizaţii grase prin nimic justificate.

Făcându-se că ar fi preocupat de viitorul TVR,  aşa cum se face de aproape patru ani că ar avea ceva în comun cu marile probleme ale culturii româneşti, când, de fapt, neînsemnata lui persoană nu are nimic de-a face cu ideea însăşi de cultură, senatorul Georgică Severin e, de fapt, interesat de crearea de noi dregătorii cu care politicul îşi va răsplăti fidelii.

Până la ora scrierii acestui comentariu, marele, preacinstitul PNL, în frunte cu specialista lui în domeniu, graţioasa, gladiolara doamnă Raluca Turcan, nu a formulat nici cea mai mică obiecţie la adresa proiectului de lege severinean. Pesemne că îi este pe plac. Că doar şi peneliştii au guri multe de hrănit şi mulţi clienţi politici de mulţumit.