Cum au fost hăcuite şapte hectare de teren din parcul Herăstrău

Clubul de yahting Sportul Studenţesc şi Primăria Capitalei se luptă în instanţă de opt ani să recupereze şapte hectare de teren din Parcul Herăstrău înhăţate ilegal de rechinii imobiliari. O decizie definitivă în acest caz este aşteptată marţi la Curtea de Apel Bucureşti

După opt ani de procese, magistraţii Curţii de Apel sunt aşteptaţi astăzi să dea o sentinţă definitivă într-un dosar în care reprezentanţii Primăriei Capitalei acuză un tun imobiliar, dat în 1999, căruia i-au căzut pradă nu mai puţin de şapte hectare din Parcul Herăstrău.

Mai exact, în urmă cu 15 ani, cu doar trei zile înainte de Crăciun, Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), condus la acea vreme de Crin Antonescu, ar fi emis pe şest în favoarea SC Biroul de Turism şi Tranzacţii SA (SC BTT SA) un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 69.982,40 metri pătraţi, situată pe Şoseaua Nordului nr.7-9, în incinta Parcului Herăstrău. Asta cu toate că terenul era domeniu public al Municipiului Bucureşti. Actul a fost semnat de ministrul Antonescu printr-o flagrantă încălcare a legii, susţin cei care au depus plângerea.

Asta pentru că, un astfel de certificat putea fi emis doar dacă BTT era instituţie subordonată Ministerului Tineretului. Că Ministerul Tineretului nu avea dreptul să elibereze actul au recunoscut-o, ulterior, chiar reprezentanţii instituţiei. Într-un referat întocmit de Direcţia Patrimoniu a ministerului se arată că „având în vedere că de la apariţia HG 800/1992 Ministerul Tineretului nu a mai reprezentat minister de resort pentru BTT (...), considerăm că MTS nu poate emite aceste certificate“.

Mai mult, legea prevedea îndeplinirea cumulativă a altor două condiţii: terenul să se afle în patrimoniul societăţii comerciale la data înfiinţării şi să nu aparţină domeniului public. Or, niciuna dintre aceste condiţii nu a fost respectată.

Cine sunt „băieţii deştepţi“

Tunul imobiliar a fost premeditat şi gândit în cele mai mici amănunte, mai susţin experţii. Cu două luni înainte de a i se atesta dreptul de proprietate în Herăstrău, în septembrie 1999, BTT încheiase deja un contract de asociere în participaţiune cu firma Domino 94 Impex SRL, pentru dezvoltarea unui aşa-zis program de investiţii şi exploatarea în comun a bazei sale din Herăstrău. Conform contractului, BTT venea cu activele-clădiri şi cu terenul aferent acestora, care avea să intre în patrimoniul său două luni mai târziu. Domino 94 Impex contribuia doar cu suma de 100.000 de dolari, eşalonată pe doi ani.

În spatele afacerii stau câţiva „băieţi deştepţi“, personaje celebre ale vremii, apropiaţi ai guvernării Adrian Năstase: Bartolomeu Finiş şi soţia sa Mihaela Finiş, Petre Ion şi Olimpia Ulrich. Ulterior, acestora li s-au alăturat oamenii de afaceri Nicolae Sindie (patronul reţelei de magazine Nik Supermarket) şi Fernando Enciu (patronul Fly Taxi). „Afacerea“ a fost făcută de preşedintele Consiliului de Administraţie al BTT de la acea vreme, Liviu Valentin Vâclea, condamnat, ulterior, la şase ani de închisoare chiar pentru ruinarea societăţii pe care a condus-o.

Lovitura de graţie

Tunul imobiliar premeditat a fost desăvârşit la un an după parafarea păguboasei asocieri. „Mariajul“ dintre BTT şi Domino 94 Impex s-a sfârşit la Judecătoria Sectorului 1. Pe motiv că BTT nu şi-ar fi respectat obligaţiile contractuale, Domino a dat în judecată firma de stat. Finiş a cerut, iar judecătorii au aprobat ca BTT să vândă societăţii sale toată baza materială din Herăstrău, pentru doar 100.000 de dolari, aduşi ca aport la asociere.

„Drama“ s-a consumat într-un singur termen, iar neprezentarea în instanţă a reprezentanţilor BTT pentru a apăra interesele instituţiei arată cu totul s-a făcut premeditat, pentru ca rechinii imobiliari să dea lovitura. Mai mult, BTT SA nu a atacat sentinţa, iar aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă.

Deşi decizia instanţei nu prevedea şi cedarea terenului, în 2003, BTT a vândut firmei Domino cele şapte hectare din Herăstrău. Preţul a fost unul de chilipir: 23 de dolari/metrul pătrat, în total 1,4 milioane
de dolari.

Clubul de yahting, ghimpele din coasta lui Finiş

Cei care au luat primii atitudine după ce afacerea s-a încheiat au fost reprezentanţii secţiei de yahting a Clubului Sportiv Sportul Stundenţesc, care îşi desfăşoară activitatea nautică în Parcul Herăstrău de mai bine de 80 de ani.

În 2006, clubul sportiv a cerut în instanţă anularea contractului de vânzare-cumpărare, dar şi a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a BTT. Deşi s-au împlinit opt ani de la demararea acţiunii, procesul nu s-a finalizat nici până în prezent. Dosarul se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar o decizie definitivă în acest caz este aşteptată astăzi.

„Din 2006 ne judecăm cu ei. Au făcut tot felul de presiuni pentru a ne scoate de aici. Au folosit pentru asta şi diverşi interpuşi, cu relaţii la club, prin rubedenii. De exemplu, Liviu Gabriel Ispas, de la Ministerul Educaţiei, care a rezistat în minister tuturor guvernărilor, a făcut tot felul de presiuni ca atât eu, cât şi directorarea clubului să fim daţi afară, pentru a putea pune mâna pe bază. Nu am avut niciodată sprijinul Ministerului Educaţiei pentru a apăra domeniul public“, a declarat pentru „Adevărul“ antrenorul clubului de yahting, Liviu Doară.

Reprezentanţii clubului de yachting susţin că au depus plângeri penale şi la DNA. Prima a fost depusă în 2006, dar instituţia, condusă la acea vreme de Daniel Morar, nu a dat un răspuns nici până în prezent.

Municipalitatea, parte în proces

Primăria Capitalei s-a alăturat, în 2009, demersului clubului de yahting pentru recuperarea domeniului public. Chiar şi aşa mai mulţi şefi ai unor servicii din primărie au încercat să pună beţe-n roate procesului.
Liviu Doară a fost martorul unor situaţii cel puţin bizare, care arată influenţa rechinilor imobiliari la nivelul primăriei: de la planuri cadastrale dispărute peste noapte din arhivele municipalităţii până la refuzul funcţionarilor de a elibera documente de atestare a domeniului public al municipiului, care urmau a fi depuse în instanţă. A fost nevoie, susţine antrenorul de yahting, de intervenţia repetată şi personală a primarului general Sorin Oprescu, pentru ca funcţionarii primăriei să-şi facă treaba şi să nu mai saboteze procesul.  

Dosar tergiversat

Din 2006, procesul a avut numeroase răsturnări de situaţie, iar reprezentanţii primăriei spun că  judecătorii au tergiversat procesul. În 2012, pentru a putea dispune rejudecarea procesului, magistraţii Tribunalului Bucureşti au pus la îndoială chiar apartenenţa terenului la Parcul Herăstrău şi, implicit, la domeniul public, susţin sursele citate.

În acest sens au cerut o expertiză care a constatat, halucinant, că în 1999 când a fost emis certificatul de proprietate „terenul nu făcea parte din Parcul Herăstrău, ci era învecinat cu acesta, fiind proprietatea BTT SA“. Asta cu toate că Primăria Capitalei a dovedit, prin documentele depuse la dosar, că terenul respectiv este domeniu public administrat de Municipalitate şi preluat în mod gratuit de BTT.

Construcţii ilegale

După ce s-au văzut proprietari pe domeniul public, afaceriştii au demarat o serie de construcţii, pentru a valorifica vadul comercial pe care l-au înhăţat. Aşa au apărut peste noapte mai multe cluburi, restaurante, terase şi chiar fundaţia unui hotel. Toate au fost ridicate ilegal, arată Primăria Capitalei care, ulterior, a reuşit să demoleze, cu mari eforturi în instanţă, o parte dintre imobile. Mai mult, pentru a face loc cluburilor de fiţe, dezvoltatorii imobiliari au defrişat copacii de pe malul lacului, fără să fie descurajaţi de amenzile primite.