Rusia îşi retrage trupele dislocate în ultimele săptămâni la graniţa cu Ucraina. Militarii încep de mâine retragerea spre unităţile permanente iar operaţiunea se va încheia pe 1 mai. În jur de 100.000 de oameni în uniformă au fost dislocaţi într-o operaţiune interpretată deseori, în aceste zile, ca fiind o provocare a Moscovei la adresa vecinului său apusean.

Un CSAT prea întârziat

Mutarea, anunţată de ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, nu schimbă radical situaţia din regiune. Conflictul din teritoriile separatiste est-ucrainene continuă. Crimeea rămâne anexată de Kremlin. Iar parte a Mării Negre este în continuare blocată de aplicaţiile navale ruseşti, o şicană suplimentară la adresa Kievului. Se vor prelungi ele până în octombrie sau chiar şi după sau se vor încheia precum în cazul manevrelor terestre? „Probabil că exerciţiile vor continua, dar vor fi ridicate interdicţia de survol şi cea de tranzit naval. Mai rămân desigur măsurile arbitrare şi neanunţate, de sechestrare a unor nave ucrainene, cum s-a mai întâmplat, şi care, desigur, nu se notifică dinainte”, explică analistul militar Claudiu Degeratu.

„Să nu-şi imagineze cineva că noi stăm şi aşteptăm informaţii de la alţii. Nu, noi dăm informaţii altora, fiindcă avem servicii foarte performante pe această zonă”, afirma, astăzi la amiază, înaintea anunţului Moscovei, preşedintele României, Klaus Iohannis. „Cunoaştem foarte bine situaţia din teren”, a subliniat şeful statului, care a anunţat de altfel că va convoca o şedinţă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării „dedicată special acestei zone de tensiune din Marea Neagră şi acumulării de trupe pe graniţa de Est a Ucrainei. Vreau să-i asigur pe români că noi suntem pe fază”, a mai adăugat Iohannis, punctând că nu se cuvine să ofere detalii de ordin militar.

„Nu prea mai văd utilitatea şedinţei CSAT. Trebuia să aibă loc în urmă cu trei săptămâni, când existau semnale de îngrijorare şi când aliaţii deja erau în plină consultare cu Ucraina, inclusiv cu telefoane roşii la Moscova”, comentează Degeratu pentru Deutsche Welle. 

Fără confruntări vizibile cu Rusia

România a ales să păstreze acelaşi exces de prudenţă faţă de Moscova, manifestat de cel puţin 30 de ani, explică analistul militar. „Aceasta este opţiunea politică a României - să nu mute o anumită relaţie competitivă cu Federaţia Rusă în activitatea diplomatică. Ne interesează mai mult să atragem iniţiative diplomatice ale aliaţilor care să ne ajute şi pe care să le sprijinim. E vorba de o diferenţă de putere, de o asimetrie evidentă de natură militară şi diplomatică”. 

Klaus Iohannis

Întrebat de Deutsche Welle dacă acţiunile de „spionaj, propagandă şi dezinformare” ale Rusiei, despre care a vorbit ministrul de Externe Bogdan Aurescu miercuri seară într-un interviu la Digi24, se petrec şi în România, preşedintele Klaus Iohannis a răspuns că „aceste chestiuni există în toată Europa. Ne preocupă pe toţi, dar pentru noi, în România, este extrem de important să fim pe fază şi suntem pe fază”. 

Contextul crizei spionilor ruşi expulzaţi din Cehia, situaţie faţă de care Bucureştiul este mai degrabă reţinut chiar şi faţă de poziţiile comune aliate, lasă însă loc unor semne de îndoială, în opinia lui Claudiu Degeratu: „Noi nu avem cazuri de expulzări aşa de spectaculoase de diplomaţi ruşi, în ultimii zece ani. Nu avem cazuri de dezvăluiri de spionaj rusesc pe teritoriul României. Putem interpreta ca fiind eficientă poziţia României. Sau putem interpreta ca fiind nu neapărat o prioritate pentru România să monitorizeze chiar toate acţiunile Moscovei în zona noastră de interes. Este o decizie pur politică, venită din cultura noastră de a nu avea o linie vizibilă, evidentă, publică de confruntare cu Federaţia Rusă”.

Cinci diplomaţi, mai mult pentru poză

La Bucureşti are loc zilele acestea o trilaterală diplomatică româno-polono-turcă. Preşedintele Iohannis i-a primit în această după amiază pe şefii diplomaţiilor de la Varşovia şi Ankara, Zbigniew Rau şi Mevlüt Çavuşoğlu. Au fost invitaţi la Bucureşti şi omologii ucrainian şi georgian, Dmytro Kuleba, respectiv David Zalkaliani, ceea ce ar putea lăsa impresia unei active participări a României în medierea situaţiei tensionate din spaţiul Mării Negre. „Este un format care se pretează, dar nu aici se iau deciziile”, susţine Claudiu Degeratu. „Consultările s-au desfăşurat la NATO, discuţiile au fost la Kiev, vizitele se fac în zonele de conflict, singurul dialog real intermediat între Ucraina şi Rusia l-a făcut preşedintele turc Erdogan, săptămâna trecută. Din punct de vedere militar nu avem mare lucru de făcut. România trebuie să folosească la maxim capacităţile proprii de supraveghere şi monitorizare. Diplomatic, avem o capacitate limitată, s-a văzut şi acum, de a declanşa o diplomaţie de criză, cum au făcut în şi după 2014 Polonia şi Lituania - vizite la ucraineni, vizite pe linia frontului în zonele separatiste, consultări aproape zilnice cu factorii de decizie politici şi militari din Ucraina, activităţi speciale şi iniţiative. În rest, avem reacţii întârziate”.

Apariţia târzie a României, după ce incendiul a fost stins, nu elimină, evident, nevoia de permanentă vigilenţă într-o zonă volatilă, cu numeroase conflicte întârziate şi cu actori imprevizibili.

Navă militară rusă în Strâmtoarea Bosfor, la IstanbulNavă militară rusă în Strâmtoarea Bosfor, la Istanbul

Întrebat de Deutsche Welle dacă, dincolo de eforturile diplomatice de a curma excesele Moscovei, consideră că este nevoie de o prezenţă sporită a NATO în zona Mării Negre, şeful statului român a amintit că acest subiect s-a concretizat deja după summitul aliat din 2016. Dar, a adăugat preşedintele Iohannis, ar trebui „să conştientizăm că e nevoie de o atenţie sporită a tuturor pentru Flancul Estic, care necesită întreaga atenţie a NATO, dacă vorbim din punct de vedere militar, şi necesită atenţia Uniunii Europene, fiindcă pe Flancul Estic se află membri noi, cu economii care încă nu se pot compara cu cele din Europa de Vest, cu infrastructuri critice, care necesită foarte, foarte multă investiţie, până ajung la nivelul infrastructurilor critice din Europa de Vest. Până la urmă”, susţine Iohannis, „este vital, şi pentru noi, dar şi pentru Uniune, să ajungem într-un timp rezonabil la acelaşi nivel, nu doar de trai, ci şi de dezvoltare a zonelor securitare şi de infrastructură, şi pentru asta avem nevoie, evident, de fondurile europene”.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle