Conflictele civile şi penale care pot fi rezolvate prin procedura medierii
0
Medierea sau arta rezolvării conflictelor pe cale amiabilă îşi face loc discret şi în România. În vogă în Statele Unite încă din anii 70, medierea a pătruns rapid şi în spaţiul Uniunii Euroepene.
Legiferată în România în anul 2006, procedura medierii este încă privită cu suspiciune de justiţiabili, deşi prin apelarea la un mediator ar scăpa de procesele interminabile din instanţe. În plus, prin mediere sistemul judiciar s-ar degreva substanţial.
Pe rolul instanţelor din România sunt, în prezent, peste 4 milioane de procese, dintre care mai mult de jumătate ar putea fi rezolvate prin mediere.
Elena Adina Nica, ,director al Departamentului Publicaţii şi Proiecte de Promovare din cadrul Asociaţiei de Mediere Craiova, a explicat într-un interviu pentru adevarul.ro, ce este medierea, dar şi de ce avantaje beneficiază justiţiabilii prin apelarea la procedura rezolvării conflictelor pe cale amiabilă.
Mai citiţi şi:
Medierea, salvarea instanţelor din România
Medierea, o cale de a scăpa de procesele prea lungi
Rep. :Ce este medierea?
Elena Adina Nica: Ca definiţie, medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a disputelor, pe cale amiabilă, cu ajutorul unei persoane specializate, într-un cadru privat, în condiţii de neutralitate şi confidenţialitate. De fapt, este o metodă prin care oamenii pot găsi o soluţie proprie, bazându-se pe experienţa personală, care ţine cont de interesele lor şi nu de încadrarea juridică. Mediatorul nu judecă, facilitează dailogul dintre părţi, ajutându-le să depăşească momentele dificile şi să reanalizeze situaţia în care se află.
Rep.: Prin ce se deosebeşte medierea de un proces efectiv şi care sunt avantajele împăcării părţilor pe cale amiabilă?
E.A.N.: Principalul avantaj pentru părţi este cel care include scopul medierii. Se caută o soluţie care să se muleze pe nevoile oamenilor. Unul dintre principalele avantaje faţă de instanţă este caracterul voluntar. Părţile rămân în mediere atâta timp cât îşi văd interesele reprezentate acolo. Apoi, foarte important este şi caracterul confidenţial. Oamenii nu îşi expun viaţa în public, spre deosebire de sala de judecată unde asistă, uneori, zeci de persoane.
Le este protejată intimitatea, viaţa privată care este foarte importantă mai ales în cazul conflictelor de familie şi a litigiilor comerciale, când păstrarea imaginii este vitală pentru părţi. Apoi, alta avantaj este procedura rapidă şi flexibilă de rezolvare a litigiilor. Întâlnirile se organizează cu acordul tuturor celor implicaţi, în zilele în care pot ei să fie prezenţi şi de câte ori este necesar până la soluţionarea problemei. Atât costurile materiale cât şi cele emoţionale sunt mai mici decât în cazul instanţelor.
Rep.: Medierea în România este implementată prin lege încă de acum patru ani. Totuşi, situaţiile în care magistraţii recomandă această procedură sunt destul de rare. Cum credeţi că ar putea fi explicată această reticenţă?
E.A.N.: De fapt, sunt magistraţi care chiar ne-au sprijinit pentru că au înţeles beneficiile procedurii de mediere şi alţii care au fost mai reticenţi, aşteptând modificarea Codurilor de procedură, deorece, atunci când nu se ajunge la o soluţie prin mediere, cazul revine în instanţa de judecată.
Centrul de Mediere Craiova, alături de Asociaţia Magistraţilor din România, a derulat mai multe seminarii, pe tema medierii, adresate judecătorilor şi procurorilor. De asemenea, Grupul Magistraţilor Europeni care sprijină medierea (GEMME) a înceăut să se implice în mod activ în campania de promovare a medierii în România.
Noi am organizat mai multe cursuri de mediere, în care s-au înscris mulţi magistraţi, tocmai pentru a înţelege despre ce este vorba. De altfel, chiar dacă se întorc părţile în sala de judecată, acestea au deja o altă viziune asupra conflictului, iar procesul va fi mult mai eficient.
Rep.: Cunoaşteţi numărul conflictelor rezolvate, până în prezent, în România, prin intermediul medierii?
E.A.N.: Pot să spun care este numărul conflictelor soluţionale la Centrul de Mediere din Craiova. Din cele peste 1.000 de dosare, în aproximativ 70% au fost găsite soluţii pe cale amiabilă.
Rep.: Care sunt conflictele civile şi penale care se pot rezolva prin mediere?
E.A.N.: Conflictele civile care au ca obiect drepturi de care părţile pot dispune.Toate conflictele civile pot fi soluţionate prin mediere, înafara celor care prevăd drepturi de care părţile nu pot dispune. Astfel, poate fi mediat tot ceea ce ţine de litigii în familie: divorturi, partaje, drepturi succesorale. Dintre cele penale, pot fi rezolvate prin mediere cazurile iniţiate prin plângere prealabilă şi în care împăcarea părţilor poate înlătura răspunderea penală. De asemenea, latura civilă dintr-un proces penal poate fi soluţionată prin mediere. Tot prin mediere se pot soluţiona şi conflictele comerciale.
Rep.: Daţi-ne cateva exemple de conflicte civile şi penale care se pot rezolva prin mediere.
E.A.N.: Exemple concrete nu pot fi date publicităţii, având în vedere caracterul confidenţial al acestor activităţi. Cazurile de divorţ pot fi soluţionate prin mediere mai simplu şi cu implicări emoţionale mai mici. Aici nu mai există riscul expunerii publice a motivelor divorţului care ar putea afecta, peste ani, copiii sau alţi membri ai familiei. Divorţul, de fapt, punerea de acord a soţilor privind partajul sau timpul petrecut cu copilul se poate stabili la şedinţele de mediere. În urma unui acord, se constată desfacerea căsătoriei fie printr-o hotărâre judecătorească, fie, potrivit noilor modificări, la ofiţerul de Stare Civilă, fie prin procedură notarială. Conflictele, inclusiv cele penale, dacă nu sunt foarte grave, pot fi mediate dacă părţile doresc rezolvarea acestora pe cale amiabilă.
Rep.: Conflictele iscate între părţi din ţări diferite, pot fi mediate?
E.A.N.: Pot fi mediate şi aceste conflicte. Pot fi mediate conflicte între state şi organizaţii naţionale. Sunt, de altfel, mediatori specializaţi în medierea acestor conflicte. Medierea interculturală este, de asemenea, foarte importantă şi este utilă în conflicte care au pornit de la valori culturale diferite.
Rep.: Ce ar trebui făcut astfel încât medierea să înlocuiască un proces fără ca acest lucru să fie privit cu suspiciune?
E.A.N.: Medierea a fost legiferată abia în 2006. De fapt acestă activitate este privită cu suspiciune, dar totodată este la modă, fiind vorba despre o normă europeană. De fapt, sunt mai multe grupuri ţintă cărora se adresează activitatea de mediere. În primul rând magistraţilor, pentru că degrevează instanţele. Avocaţii ar trebui să se orienteze spre mediere din mai multe considerente: îşi pot cere onorariul pentru că îşi însoţesc clienţii la mediere, îşi pot organiza altfel timpul, pot reprezenta mai bine interesele clienţilor în faţa unui mediator.
Poliţia este un alt grup ţintă, pentru că persoanele implicate într-un conflict penal se pot înţelege pe cale amiabilă, iar poliţiştii pot soluţiona mai uşor dosarele. Şcoala, băncile, primăriile, consiliile judeţene şi spitalele sunt alte grupuri ţintă. În prezent, legile speciale fac referire la mediator ca angajat al acestor instituţii, confundând procedura medierii cu negocierea directă între instituţie şi persoanele implicate în conflict. Mediatorul trebuie să fie neutru şi imparţial şi nu un angajat în cadrul instituţiei. Dar, mai presus de toate, cred că cel mai important este ca oamenii implicaţi în conflicte să ştie despre procedura medierii.
Rep.: Consideraţi că este necesar ca mediatorii să fie pregătiţi pentru anumite domenii? Au existat voci (în domeniul bancar, spre exemplu) care au contestat Consiliul de Mediere.
E.A.N.: Mediatorii trebuie să aibă o pregătire generală obligatorie. Mulţi sunt specializaţi pe anumite domenii. Sunt mediatori care refuză cazurile din domeniul bancar, pentru că nu cunosc foarte bine normele acestora. Nu poţi să mediezi o problemă bancară când nu ştii ce înseamnă un extras de cont. Alţii nu vor să medieze în penal, preferând alte tipuri de conflicte, de exemplu pe cele de familie.
Rep.: Cât de importantă este adoptarea Micii Reforme în Justiţie pentru mediere?
E.A.N.: Mica Reformă în Justiţie este foarte importantă pentru magistraţi. În Codul de Procedură se reiau lucruri deja stabilite, dar se precizează mai clar ce anume trebuie să facă magistratul când primeşte un acord de mediere. Au textul legal la care se pot raporta mult mai precis. Rămâne însă la latitudinea magistratului când recomandă medierea, în funcţie de natura şistadiul litigiului. Medierea apare în Codurile de procedură în mod expres ca modalitate alternativă de soluţionare a litigiilor civile, comerciale, de familie şi, în unele cazuri, penale.
Se încarcă comentariile...
