Comerţul cu medicamente: totul este OK!

Bolnavii sunt bolnavi, au nevoie de medicamente şi bani pentru acestea vor exista întotdeauna. Despre reguli şi eficacitate însă nici măcar nu ar trebui să aducem vorba.

În urmă cu câteva zile, presa a reflectat pe larg un comunicat al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) privind stimularea materială de către firmele de medicamente a medicilor oncologi în a căror competenţă stă prescrierea de medicamente împotriva cancerului, o prescripţie necesitând mii de euro din bani publici.

Situaţia a fost tratată ca un caz izolat, pe fondul unui secret pe care îl ştia toată lumea, industria încearcă să recompenseze persoanele de a căror activitate depinde comerţul său. Pacienţii nu au competenţa şi dreptul de a se duce singuri la farmacie şi să ceară medicamentele adecvate, altfel ei ar fi fost ţinta stimulării.

Subiectul s-a stins aşa cum a şi apărut, iar datele „scurse” din actele de urmărire chiar lăsau să se întrevadă că vorbim de o „arătare a pisicii” şi nu de o acţiune foarte serioasă. Astfel, procurorii ar fi fost „oripilaţi” de faptul că medicii oncologi fac parte din comisiile de achiziţie, că merg la congrese pentru a lua puncte de educaţie medicală continuă, că preferă prescrierea de medicamente inovative în locul celor generice (medicamentele indicate neavând încă generice), în fine multe truisme sau chiar erori, fără a indica elementul esenţial: a fost sau nu a fost prejudiciat bugetul asigurărilor sociale de sănătate? În caz contrar ne aflăm în faţa unui scenariu de genul „să moară şi capra vecinului” – de ce să meargă unii la Las Vegas (complet imoral precizez) şi eu nu!? Desigur, nu putem să excludem contextul în care premierul nedemisionar al României este urmărit penal pentru că a primit bani sub o aparenţă legală pentru servicii pe care nu le-a efectuat, adică exact situaţia invocată în cazul medicilor (şi foarte probabil conformă realităţii).

Şi totuşi, problema comerţului cu medicamente merită o atenţie mai amplă, chiar dacă mesajul nostru se pierde în eter, fără a avea o instituţie ţintă capabilă să îl recepţioneze.

Astfel, în urmă cu numai câteva luni s-a pus problema refuzului Ministerului Sănătăţii (MS) de a actualiza în scădere preţurile la medicamente, la mică înţelegere cu industria, dar în afara legii. Scăderea estimată şi apoi concretizată a fost de aprox 25%, iar economiile la buget au fost, de asemenea estimate, fără date de suport, la peste 200-400 de milioane de euro. Această suma a fost avansată ca fiind cea care va contrabalansa efortul bugetar al noilor medicamente care vor fi introduse pe lista de compensate. Ei bine, acum, după ce DNA a binevoit să ancheteze câţiva funcţionari (dar nu şi conducerea MS) brusc impactul scăderii preţurilor nu mai este chiar aşa de mare, ba chiar este mic, mititel, de numai 5%, dacă ar fi să-l credem pe preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Vasile Chiurchea. Ajungem, astfel, la o nouă problemă.

Scăderea rezonabilă şi concordanţă a cheltuielilor cu medicamentelor ca urmare a scăderii preţurilor de 25% ar fi condus la diminuarea taxei pe depăşirea bugetului (clawback) care este tot de 25%. Atât doar că bugetul CNAS este aprobat de Parlamentul României luând în calcul venituri din taxa clawback corespunzătoare procentului de 25% şi nu 0. Aşa că nu este de mirare că Preşedintele CNAS a încercat să avertizeze industria să nu se aştepte la o scădere a taxării.

Reacţia a fost una pe măsură, naturală, producătorii de medicamente solicitând aşa, de ochii lumii, un audit extern al modalităţii de calcul al taxei clawback. Desigur, niciodată administraţia nu va permite acest lucru, fie şi pentru că o eventuală discordanţă ar băga la puşcărie funcţionarii şi demnitarii în cauză.

Solicitarea unui audit pleacă şi de la faptul că după ce au primit lovitura scăderii preţurilor, s-au confruntat şi cu o masivă scădere a vânzărilor ca urmare a faptului că farmaciştii şi distribuitorii nu au vrut să-şi complice viaţa aprovizionându-se şi livrând medicamente la un preţ care urma să se schimbe. Aşa se face că livrările s-au făcut cu târâita, iar unele spitale au ajuns chiar să rămână fără stocuri. Desigur, este doar o situaţie temporară, însă în fapt scăderea vânzărilor a fost reală, relevată de facturi şi de firmele care fac analiza externă a desfacerii de medicamente. Şi totuşi, în ciuda scăderii desfacerii de medicamente cu 10% taxa a rămas aproape constantă, dovedindu-se asfel artificialitatea calculării acesteia! Abia acum ajungem la problemă de fond.

În acest joc nu există decât câştigători (dacă ar fi să excludem din ecuaţie tocmai actorul principal, pacientul, poziţionat pe rol de figurant).

Înţelegerile privind stabilirea regulilor din acest domeniu se fac între câteva firme multinaţionale, care şi-au securizat canale de comunicare cu toţi factorii politici, atât de la putere cât şi din opoziţie şi , bineînţeles, ministrul Sănătăţii, ca piesa pivot între premier şi executant – CNAS. Firmele mici de medicamente nu fac parte din acest joc, fiind singurele care şi-au permis să dea în judecată CNAS privind incorectitudinea modalităţii de calcul şi câştigând în totalitate (fără excepţie) acţiunile înaintate la Curtea de Apel Bucureşti, care însă nu au ajuns, niciuna încă, pe rol la ICCJ. Marii jucători însă nu procedează aşa. Înţelegerile se fac la o cafea, îmi dai, îţi dau, „Pierzi, câştigi, negustor te numeşti” indiferent dacă eşti producător sau decident pe banii asiguraţilor. Altfel spus, pierdem pe clawback, uitaţi de preţuri umflate! Ne deschideţi robinetul la medicamentele eficace, dar pe care nici ţările bogate nu şi le permit, uităm de alte plăti oficiale (sau discrete), care ne-au fost cerute fără temei şi nu vă dăm niciodată în judecată! Uneori se mai supără când unul – ameninţând cu auditul sau cu retragerea medicamentelor de pe piaţa – bluff – când ceilalţi, trimiţând ANAF-ul sau DNA-ul pe capul reprezentanţelor firmelor de medicamente sau ridicând în ţeapă câte un medic, de preferat cât mai obscur, care nu ştie prea multe din secretele ambelor părţi!

Nu trebuie să ne facem griji. Totul este OK!

Bolnavii sunt bolnavi, au nevoie de medicamente şi bani pentru acestea vor exista întotdeauna. Despre reguli şi eficacitate însă nici măcar nu ar trebui să aducem vorba. Jocurile se fac la un nivel atât de înalt şi atât de departe de ochii opiniei publice încât orice analiză este sortită eşecului, deoarece pleacă de la date inexistente, trunchiate sau chiar false. Este patognomonică declaraţia purtătoarei de cuvânt a CNAS, Mihaela Tănase: „Este o metodă de calcul utilizată şi în alte state, foarte clară şi bine stabilită. Suntem transparenţi şi pentru oricine doreşte să verifice punem la dispoziţie toate datele necesare.” Atât doar că România este singura ţară din lume care are o astfel de taxă, iar datele privind consumul de medicamente, pe fiecare reper sau macar pe grupe de medicamente din aceeaşi subclasă, nu au fost niciodată date publicităţii pentru că, vezi Doamne!, ar fi secrete!

Cum ne aflăm în faţa unui nou val de alegeri, iar numai proştii cheltuie banii proprii în campanie, mă aştept ca aceste subiecte să cadă din nou într-o vidă şi naturală linişte. Încă o dată, totul este OK!

PS: Am citit cu interes articolul lui Vlad Mixich din Hotnews şi nefiind prea multe de adăugat nu consider că mai este cazul să comentez ceva. Aş sublinia însă că limitarea ipoteticei producţii viitoare a comatosului Institut Cantacuzino la “produsele strategice” vine să acopere mizerabilul troc de acum 2 ani când România a făcut un contract pe 3 ani pentru vaccin antigripal. Pentru guvernanţi, cel mai rău lucru care s-ar fi putut întâmpla era că institutul să-şi reia producţia de vaccin. Iată că acum, nici măcar legal nu mai poate, vaccinul gripal sezonier nefiind un produs strategic, iar capacul s-a pus pe oală ce putea să dea în clocot. Căci de aia oamenii se lupta să ajungă la PUTERE, pentru a o exercita! Ceea ce au şi făcut!