Ce trebuie să ştii despre cancerul de ovare
0
Este numit ucigaşul silenţios, pentru că, în primele stadii, boala nu are simptome şi, cel mai adesea, este descoperită târziu. Cunoaşterea factorilor de risc şi controalele periodice după vârsta de 40 de ani îţi pot salva viaţa.
Pentru cancerul ovarian nu există teste specifice de depistare, ca în cazul cancerului de sân sau în cazul celui de col uterin. În plus, nici ecografia nu este un examen medical relevant pentru diagnosticarea cancerului de ovare.
Această formă de cancer se află pe locul patru în ceea ce priveşte cancerele ginecologice, iar statisticile internaţionale sunt dure, fiindcă arată faptul că majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în stadii avansate, când viaţa pacientelor nu mai poate fi salvată.
Doar patru medici de familie din cinci reuşesc să identifice în mod corect simptomele cancerului de ovare şi trimit pacientele către specialiştii ginecologi sau către oncologi, pentru teste suplimentare.
Nu toate tumorile ovariene sunt maligne
De-a lungul vieţii, majoritatea femeilor au cel puţin un chist ovarian. Dar acest lucru nu indică un risc sporit de a face cancer de ovare, fiindcă majoritatea tumorilor benigne se resorb de la sine. Totuşi, dacă acestea nu dispar, diferenţa dintre tumorile benigne şi cele maligne se face prin examene clinice, ecografii şi prin analize serologice care pun în evidenţă markerii tumorali.
Frecvenţă
Patru cazuri de cancer ovarian din cinci sunt descoperite la femei de peste 40 de ani.
Se confundă cu tulburările digestive
Tumorile canceroase ovariene produc mai ales tulburări de natură digestivă. O persoană afectată poate resimţi disconfort abdominal, balonări, gaze, dar şi oboseală şi lipsa poftei de mâncare. Din acest motiv, şi medicii confundă simptomele ce apar în cazul cancerului de ovare, cel mai adesea, cu cele care anunţă apariţia sindromului colonului iritabil.
De aceea, specialiştii atrag atenţia că aceste simptome, precum şi sporirea în volum a abdomenului ar trebui să conducă spre suspiciunea de cancer ovarian, atunci când nu au altă explicaţie, mai ales dacă apar la femei cu vârste de peste 40 de ani.
Tumorile mai mari de 50 de milimetri localizate pe ovare sunt considerate de către specialişti suspecte, iar natura lor trebuie investigată.
Chirurgia este prima opţiune
Mai multe metode de investigare imagistică contribuie la depistarea cancerului de ovare. Ecografiile convenţionale clasice transabdominale, efectuate regulat, precum şi cele endovaginale permit un diagnostic precoce. Ecografia tridimensională abdominală este considerată cea mai performantă, pentru că poate măsura şi volumul tumorii, pe care o delimitează precis de ţesuturile învecinate. Investigaţiile Doppler color şi Power Doppler (un fel de ecografii cu sensibilitate foarte mare) permit şi ele un diagnostic precoce, în asociere cu ecografia tradiţională.
Puncţia eco-ghidată (care înţeapă ţesutul suspect pentru a preleva probe) practicată sub ghidajul ecosondei tradiţionale transabdominale sau endovaginale oferă un diagnostic clar, dar este o metodă invazivă. De aceea, se optează pentru această investigaţie după ce tumorile au fost vizualizate la ecografii.
Investigaţii pentru un diagnostic precis Scannerul magnetic şi rezonanţa magnetică nucleară sunt proceduri imagistice care arată cât de extins este cancerul de ovar, la fel şi tomografia computerizată. În plus, analizele de sânge care constau în măsurarea markerilor tumorali sunt, la rândul lor, o metodă de a pune diagnosticul de cancer ovarian.
Specialistul nostru
Dr. Dana Stănculeanu
medic primar oncologie Institutul Oncologic Bucureşti
Cancerul ovarian este în 80 la sută din cazuri bilateral. Este mai frecvent la femeile cu vârsta între 50 şi 70 de ani, iar atunci când afectează femeile tinere, este mai puţin agresiv. Deşi cauzele apariţiei nu sunt pe deplin cunoscute, dintre principalii factori de risc se poate nota debutul ciclului menstrual la vârste tinere, menopauză tardivă, lipsa naşterilor, istoria familială de cancer ovarian, mamar, colorectal, endometrial sau de prostată.
Dintre factorii protectivi, se pot enumera naşterea mai multor copii şi hrănirea la sân. Ereditatea şi transmiterea genetică sunt implicate în 5 la sută din cazurile de cancer ovarian. În ceea ce priveşte screeningul, în cancerul ovarian nu există încă metode acceptabile de screening, mai ales pentru tumorile ovariene epiteliale.
Se încarcă comentariile...
