Conform surselor din delegaţia română care a fost prezentă în Africa de Sud, întrevederea dintre cei doi lideri a avut loc în loja pe care preşedintele Obama o ocupa în tribuna stadionului unde a fost organizată ceremonia în memoria fostului preşedinte sud-african, Nelson Mandela. Mai mult, întâlnirea a fost intermediată de fostul prim-ministru britanic Tony Blair, care l-a prezentat pe şeful Executivului de la Bucureşti după ce Barack Obama îşi ţinuse discursul prin care omagia activitatea şi personalitatea celui care a pus capăt apartheid-ului. Desigur, în mass-media autohtonă au început să apară diverse speculaţii despre cadrul întâlnirii, existând două mari explicaţii ale întrevederii.

O anumită parte a mass-mediei a încercat din start să minimalizeze importanţa acestei întâlniri, afirmând că a fost o simplă întâmplare faptul că premierul României s-a văzut cu preşedintele SUA. Mai mult, din moment ce la respectiva ceremonie au participat mai mulţi şefi de state din lume, ar fi fost normal ca liderul american să stea de vorbă cu toată lumea. Această teză a fost preluată inclusiv de Traian Băsescu, care întrebat de un jurnalist despre acest subiect a ţinut să afirme că "după 10 ani de mandat, crezi că mai e o tentaţie pentru mine o întâlnire sau o poză?".

În paralel, în mass-media din România mai există şi o a doua linie de mesaj, prin care se doreşte acreditarea ideii că întâlnirea s-a datorat faptului că acolo s-a aflat Tony Blair. Cel mai bun exemplu din acest tip de explicaţie îi aparţine lui Emil Hurezeanu, care întrebat ce crede despre respectiva întâlnire, a declarat următoarele: ”Cât despre domnul Ponta, el are o relaţie mai veche cu domnul Blair, chiar înainte de a fi prim-ministru. I se spune între prieteni Blair al Balcanilor, un fel de micuţ... nici măcar micuţ Blair al Balcanilor. Şi bănuiesc că Barack Obama avea motive să-l salute şi să stea de vorbă îndelung cu Tony Blair. Cine e prin preajma lui Tony Blair în astfel de momente are noroc. N-ar fi avut motive speciale (Barack Obama – n.r.) să vorbească 15 minute cu domnul Ponta, în afară de faptul că, stând acolo la priveghi, a stat de vorbă cu toată lumea, a apucat să stea de vorbă cu mai multă lume în acelaşi fel”. Explicaţia oferită de fostul jurnalist de la Radio Europa Liberă pare mai convingătoare decât cea dată de preşedintele Băsescu, din moment ce introduce în scenă prezenţa lui Tony Blair.

Chiar dacă admitem că întâlnirea de la Johannesburg a avut loc graţie modului în care Blair l-a recomandat pe Victor Ponta lui Barack Obama, tot vorbim despre un eveniment important. Fostul prim-ministru britanic a rămas la fel de influent în relaţiile internaţionale ca atunci când era în funcţie. Aşa cum declara şi Emil Hurezeanu, fostul premier britanic îl cunoaşte de mai multă vreme pe Victor Ponta, care s-a bucurat de sprijinul şi patronajul lui Blair încă de dinainte să ocupe fotoliul de la Palatul Victoria. Doar în ultimele luni cei doi s-au văzut de câteva ori şi acest lucru nu poate decât să reprezinte un atu pentru şeful Executivului de la Bucureşti. Este foarte bine că Tony Blair l-a ajutat şi îl va ajută pe Victor Ponta în eforturile sale de a scoate România din izolarea externă cauzată de comportamentul iresponsabil al preşedintelui Băsescu.

Cu toate acestea, ambele mesaje vehiculate în mass-media nu fac decât să minimalizeze importanţa pe care întâlnirea dintre cei doi lideri o are în realitate. A avea o întrevedere de 15 minute cu preşedintele SUA pe fondul unui eveniment de importanţa priveghiului lui Nelson Mandela reprezintă o onoare pe care puţini şefi de state şi de guverne au avut-o vreodată. La acest gen de întâlniri liderul american strânge de regulă mâna participanţilor, schimbă două-trei cuvinte şi trece mai departe, din moment ce aşa cere protocolul. Comparativ, sfertul de oră acordat de Barack Obama lui Victor Ponta devine, în acest context, deosebit de preţios.

Deşi încă nu ştim ce au discutat cei doi lideri, mesajul pe care îl transmite întâlnirea dintre ei este că Victor Ponta nu reprezintă pentru americani doar un alt şef de guvern dintr-o ţară din estul Europei, ci un partener în care SUA are încredere. La acest nivel nu există coincidenţe sau întâlniri întâmplătoare, chiar şi într-un cadru cum este cel al evenimentelor petrecute în Africa de Sud. Există în schimb un protocol strict şi nu oricine, nici măcar Tony Blair, nu poate trece de escorta care îl înconjoară pe liderul de la Casa Albă în orice moment.

Întrevederea dintre cei doi este de asemenea importantă şi în contextul discuţiei care va avea loc în următoarele zile la Bucureşti în legătură cu evenimentele din Parlament. Dacă admitem că întâlnirea publică dintre Barack Obama şi Victor Ponta a fost organizată cu câteva zile înainte, atunci Casa Albă putea să contramandeze totul în clipa în care se afla despre presupusele derapaje ale democraţiei româneşti. Astfel, mesajul pe care administraţia de la Washington vrea să îl transmită este că are încredere în Victor Ponta în ceea ce priveşte capacitatea acestuia de a duce relaţia dintre România şi SUA la alt nivel. Indiferent de ce ar declara ambasada SUA de la Bucureşti, semnalul important a fost deja transmis de la nivelul preşedinţiei SUA.

În ultimii ani, cel mai important vector oficial pe relaţia România şi Statele Unite nu a fost Traian Băsescu, ci Victor Ponta. Mărturie în acest sens stă vizita efectuată de premierul român în toamnă, la Washington, unde a fost primit de către vicepreşedintele american, Joe Biden. Din acest punct de vedere, întâlnirea dintre Barack Obama şi Victor Ponta reprezintă încununarea eforturilor primului ministru român de a repune ţara noastră în prim-planul politicii mondiale, consolidând în mod pragmatic raporturile româno-americane. Oare Traian Băsescu se poate lăuda cu un succes comparabil?