Aşa că nu puteam rata nici eu acest super eveniment unde lumea a venit, vorba lui van Buuren, din dragoste pentru muzică. Ca simplu spectator, mi-au plăcut câteva aspecte (desigur sunt mai multe) iar altele pot fi îmbunătăţite.

Ce mi-a plăcut

1. Că am avut wi-fi gratis, că era un grup pe Facebook (16.000) cu schimb de informaţii şi discuţii interactive, aplicaţie pe telefon şi check-in online.

2. Că erau controalele multiple, îţi dădeau un sentiment de siguranţă, chiar dacă aveai impresia că puteai ascunde uşor un briceag la gleznă, dar faptul că era interzisă intrarea cu bagaje descuraja actele antisociale. Mie nu mi-au permis să intru cu laptopul şi a trebuit să îl las alături într-un dulap încuiat (contra 10 lei).

3. Că oamenii erau amabili, binevoitori şi bine dispuşi, iar toţi cei din oraş, de la taximetrişti la voluntarii de la fast-lane, erau acolo ca să te ajute şi încheiau salutul cu urarea „distracţie faină”. Publicul a fost foarte chill. Deşi s-a mai întâmplat să fiu îmbrâncit, toţi şi-au cerut scuze. Cu taxiul, recunosc că mi-a plăcut tipul care a vrut să-mi dea 50 de bani rest. Numa în Cluj ţi se putea întâmpla.

4. Tonomatul care colecta dozele de bere în schimbul unui cadou. O idee funcţională pentru că se întinsese o coadă care motiva participanţii să protejeze natura.

5. Muzica de calitate, invitaţi de top (Armin a mixat 7 ore, poţi să crezi?), scene diferite şi distracţia participanţilor.

6. Voluntarii au făcut o treabă bună. Cred că aproape toţi erau în jurul a 18-20 de ani, dar pretutindeni în parcul larg, cât şi în interior pe scări şi la toalete erau cei care ajutau ca miile de oameni să se deplaseze fără a exista blocaje.

7. Incidente puţine. Am remarcat un număr redus de persoane sub influenţa alcoolului comparativ cu numărul mare al participanţilor şi cu alte tipuri de concerte. Cred că au fost puţine incidente, violenţe şi fapte ilegale. Dacă poliţia a reţinut, a făcut-o subtil şi fără scandal. Să ai într-o zi 89.000 de participanţi şi doar 26 de sancţiuni contravenţionale e chiar un succes. Iar din 1639 de persoane care au solicitat asistenţă medicală doar 39 au mers la spital, e un alt succes.

8. Amabilitatea jandarmilor şi poliţiştilor. La un moment dat, ziua stăteau relaxaţi. Chiar dacă MAI ne-a avertizat pe Facebook cu Şuier, ciobănescul german antidrog venit din Sibiu. Acum, practic, un câine la 300.000 de participanţi e utopie. Oricum, eu nu l-am întâlnit. 1.200 de jandarmi, poliţişti, pompieri, personal medical şi-au făcut datoria. Şi parcă jandarmul ardelean e altfel. Că înainte cu 2 săptămâni au început percheziţii la domiciliu în tot Clujul a reprezentat o strategie bine gândită (oficial, au confiscat 1 kilogram de canabis, 19 bucăţi de MDMA, 57 de Ecstasy, 11g MDMA, 100g amfetamină, 30g heroină, 200g şi 4g etnobotanice).

9. Se curăţa în permanenţă (şi pe timpul nopţii). Toaletele (nu jegoase - ecologice) curate cu robinet şi apă, bine, fără săpun. Cât lua să pui lângă robinet 20l de săpun lichid pe seară? Facem lucruri cu intenţie bună, dar doar până la jumate. Şi cu toate astea, insuficiente. Dar la toaletele interioare am constatat alt fenomen: s-a eliminat lupta dintre sexe. Fetele dezinvolte foloseau concomitent toalete bărbaţilor.

10. Accesul şi prezenţa persoanelor în scaune cu rotile atât în stadion, cât şi în tribune.

11. Că ai avut o multitudine de opţiuni de relaxare şi servicii, de la o varietate de mâncăruri până la tatuaj, frizerie, perne, dans etc. sau că aveai brăţări cu care puteai plăti.

Ce nu mi-a plăcut

1. Neiluminarea corturilor ISU. Am găsit trei în stadion. Nu ştiu dacă erau mai multe. Dar când ai 55-60.000 de oameni la concert, trebuie să îţi sară în ochi locul de prim ajutor. Noaptea erau vizibile ieşirile/EXIT, scena şi încă ceva: căsuţele cu bere şi cele cu vodcă. Dar nu corturile pompierilor, medicilor şi jandarmilor. Dacă se isca un conflict violent sau leşina cineva în mulţime, încotro te îndreptai pentru primul ajutor? Că nu ştiai. Cine avea timp să caute pe harta locaţiei. Deci e un minus mare! Şi mi-ar fi plăcut să văd plimbându-se prin mulţime jandarmi sau paramedici pe la diferite ore. Să vadă lumea că există.

2. Poziţionarea în afara stadionului (lăturalnică) a cortului Poliţiei şi Antidrogului. Eu l-am văzut pentru că l-am căutat, dar nu cred că mare parte din participanţi l-au sesizat. Când aterizezi la Milano, te impresionează carabinierii, îi vezi peste tot şi patrularea lor îţi creează un confort ţie ca turist şi probabil un disconfort traficanţilor. Ziua, la cort, am văzut câteva cadre în uniformă, iar seara în civil. Nu cred că a avut un impact mare acţiunea lor de informare de la cort, deşi puteau profita de eveniment, având la dispoziţie un grup atât de numeros. Am găsit plăcut surprins lăsate pe masă câteva pliante în română, engleză şi în maghiară.

3. Părinţii şi copiii. La 2 noaptea, în spatele meu un tătic cu un copilaş de 4 ani în braţe dormind. De ce a insistat să-l ţină la concert toată noaptea nu pot înţelege.

4. Prea mulţi minori neînsoţiţi. Ce făceau la 4 dimineaţa copii de 14-15 ani plecaţi de acasă, unii din alt oraş? Cine e responsabil de incidente? Părintele de la Braşov, de la 250 km? Pe sait scria că cei între 14-18 ani pot intra dacă au semnat consimţământul părintelui, că el îşi asumă responsabilitatea pentru orice incident sau vătămare. O idee ok, teoretic, dar practic cum poţi cunoaşte că semnătura şi telefonul este al părintelui? În câte cazuri organizatorii au verificat valabilitatea documentului?

Nu vreau să fac estimări greşite, dar parcă aproape jumătate din participanţi mi se păreau adolescenţi. Aş fi curios dacă organizatorii ne-ar pune la dispoziţie aceste informaţii.

Adolescenţa e ca un pod unde tu, părintele, trebuie să-ţi însoţeşti copilul fie de mână lejer, fie în faţa lui arătându-i traseul şi capcanele, fie, în cazul celor mai autonomi, stând în spatele lui (dar tot pe pod). Indiferent de variantă, tu trebuie să fii pe pod pentru că el poate fi să fie condus de tentaţia de a sări de pe pod crezând că apa e mişto şi mică şi că i se pare atractiv. Atunci trebuie să îl opreşti sau să sari după el, iar dacă nu eşti lângă el riscurile sunt mari, unii se salvează singuri (pentru că au învăţat tehnica înotului), alţii sfârşesc tragic. Uneori ai nevoie de însoţitor suplimentar, fie medic, psiholog sau cei de la ISU.

5. Publicitatea perfidă a companiilor care vindeau alcool şi tutun. Erau două cozi lungi vizibile pe la 3 dimineaţa: una la toaletă şi una la standurile cu vodcă. De parcă tinerii ăştia nu au băut niciodată alcool, iar acum se dădea gratis. Am sesizat fără să-mi propun să analizez (deşi ar merita o analiză în detaliu) reclamele de impact, poziţionarea centrală şi aranjamentul atrăgător. Îţi sărea în ochi un spaţiu relaxant şi atractiv şi când te apropiai constatai că era vorba de „smoking area”. Cum să ai tentaţia de a face poze la vodcă şi să expui un mesaj gen „Explorează-ţi talentul”. Totuşi, în acele spaţii (cu o singură excepţie, la un singur produs de tutun) nu am văzut semne cu „interzis minorilor”. Ca unul care a lucrat cu tineri consumatori şi dependenţi de substanţe, aş fi exigent la aceste aspecte. Personal, aş avea mustrări şi probleme de conştiinţă să fiu managerul sau chiar simplu angajat la o companie de tutun sau alcool. Iar ca autoritate, înainte de a le da autorizaţie pentru Untold, aş impune o condiţie simplă şi obligatorie: o vizită de 2-3 ore la Institutul Oncologic din Cluj. După această vizită în care li s-ar prezenta secţia medicală, saloanele, câţiva pacienţi cu cancer pulmonar, le-aş da autorizaţie. Aş fi curios dacă politica lor agresiv-manipulatorie ar suferi ameliorări. La fel şi cu alcoolul. Obligatoriu câteva ore la unitatea de primiri urgenţă să ţină de mână câţiva puştani care au intrat în comă alcoolică pentru că au cumpărat câteva shoturi de la festival.

6. Că şi la Cluj (ca în orice alt oraş sau sat din România) se comercializează alcool şi tutun minorilor atât la festival, cât şi la magazinele de lângă parc. Am stat să văd şi am văzut cum se vindeau shoturi de vodcă minorilor. Domnule Primar Emil Boc, ar fi meritat o razie cu sancţiuni cel puţin înainte de festival pentru a avertiza şi descuraja vânzătorii în ilegalitate. De frica amenzilor, legea s-ar respecta în România. Aşa cum a făcut DIICOT în cazul drogurilor poate şi poliţia locală în cazul alcoolului şi tutunului vândut minorilor. De câteva ori am văzut în Anglia cum pakistanezul de la market vindea alcool minorilor şi poliţistul aştepta la uşă. E atât de greu să ceri buletinul?

La alte festivaluri mari

La cel mai mare festival din lume, Donauinselfest (Austria), care a tras peste 3 milioane de participanţi în 2015 (1.500 de voluntari) şi a intrat în Cartea Recordurilor cu privire la substanţe, aceştia au declarat public că fac verificări şi te dau afară dacă eşti minor şi cumperi sau consumi alcool!  La noi de ce n-a face asta! Salvând totuşi vieţi!

Organizatorii austrieci au dreptul de a percheziţiona participanţii minori, iar dacă găsesc alcool vor fi amendaţi şi alcoolul va fi confiscat. Vizitatorii nu au voie să consume cantităţi excesive de alcool. Organizatorii îşi rezervă dreptul de a da afară orice persoană care a băut foarte mult şi care, prin urmare, reprezintă o ameninţare pentru el sau pentru alţii. Aş fi vrut să citesc asemenea reguli la Cluj sau să fiu silit să semnez regulile înainte de a-mi cumpăra biletul.

Aş fi vrut să văd poliţia şi organizatorii cum fac verificări şi confiscă alcoolul din mâinile minorilor.

La Tomorrowland este interzisă participarea celor sub 18 ani. Festivalul are toleranţă zero pentru consumul, vânzarea sau deţinerea drogurilor. Pentru descurajarea consumului la intrare sunt plasate coşuri în care-ţi poţi arunca drogurile fără să păţeşti ceva. Dacă eşti depistat, poliţia este anunţată.

În Australia, la Splendour in the Grass, copiii de 15 ani trebuie să fie însoţiţi de un părinte sau adult de minim 25 de ani. Altfel, nu pot intra. Parcă e altceva faţă de un simplu consimţământ.