Ce înseamnă efectiv arestul la domiciliu: puşcărie în sufragerie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Locuinţele au devenit arest pentru multe dintre aşa zisele VIP-uri autohtone. Anchetaţi în dosare de mare corupţie, fie că sunt parlamentari, prefecţi sau aleşi locali, se bucură de o măsură considerată mai blândă din partea judecătorilor. Pentru majoritatea poate reprezenta o vacanţă în propriile „temniţe“ de lux pe banii statului.

Arestul la domiciliu le poate aduce avantaje aleşilor locali certaţi cu legea şi plasaţi sub această măsură. O lipsă de corelare a legislaţiei în vigoare le permite acestora să rămână în funcţie şi să-şi încaseze leafa lunară, în ciuda faptului că ei nu se mai prezintă la locul de muncă.

Arestul la domiciliu vine şi în sprijinul parlamentarilor cercetaţi de procurori, care pot astfel sta în condiţii de lux, în propriile lor locuinţe. 

Doar în ultima săptămână, deputatul Elena Udrea şi primarul Gheorghe Nichita au avut de câştigat de pe urma deciziei instanţelor de judecată, fiind plasaţi în arest la domiciliu.

Concret, în cazul aleşilor locali, din cauza unei necorelări a legislaţiei în vigoare, arestul la domiciliu, chiar dacă dacă se supune, potrivit legii, aceloraşi exigenţe juridice ca arestul preventiv, nu poate fi luat în considerare pentru o eventuală suspendare din funcţie.  

Mai exact, articolul 77, alineatul 2, din Legea 215/2001 a Administaţiei Publice Locale spune că „mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului”, nefăcând referire şi la arestul la domiciliu, măsură nou introdusă în legislaţia penală.

Un caz recent în care s-a pus această problemă este cel al primarului Iaşiului, Gheorghe Nichita, plasat, la finalul săptămânii trecute, în arest la domiciliu. Nichita e acuzat că a pus Poliţia Locală să-i spioneze amanta. Acesta nu ar putea fi suspendat din funcţie tocmai din cauza acestei inadvertenţe.


Vila în care va sta arestat la domiciliu primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita, este evaluată la 300.000 de euro FOTO Ionuţ Benea

image

„Măsura arestului preventiv, potrivit legii, atrage după sine suspendarea de drept a primarului din funcţie. Controlul judiciar şi arestul la domiciliu sunt însă măsuri diferite şi nu conţin implicit suspendarea mandatului. În schimb, asta se poate întâmpla doar dacă instanţa decide ca măsură suplimentară suspendarea mandatului primarului, iar în acest caz va trimite notificare la Prefectură, iar prefectul este obligat să emită, în 24 de ore, ordinul de constatare a suspendării din funcţie. Nu am primit o astfel de informare“, a explicat, pentru „Adevărul”, Dan Cârlan, prefectul judeţului Iaşi.

Parlamentarii au încercat să rezolve această problemă prin crearea Legii 255/2013 „pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale”, lege prin care au fost corelate cu noua legislaţie penală toate actele normative care conţin prevederi de tip penal. Însă, legea prevede suspendarea din funcţie în cazul arestului la domiciliu pentru  funcţionari publici, personal diplomatic, personal consular, angajaţi din penitenciare cu statut special, dar nu face referire la primari sau parlamentari. Astfel, aceştia pot rămâne în funcţie dacă instanţa nu solicită expres suspendarea mandatului.

În schimb, în ceea ce-i priveşte pe demnitarii aflaţi în conflict cu legea, situaţia este ceva mai simplă. Chiar dacă sunt cercetaţi în arest preventiv sau în arest la domiciliu, ei îşi pot pierde mandatul doar după ce o instanţă de judecată pronunţă o decizie definitivă de condamnare.

Cum se poate întreţine un arestat la domiciliu

Dacă pentru unii parlamentari şi aleşi locali problema întreţinerii financiare, în perioada în care se află în arest la domiciliu, nu pare a fi un impediment, pentru cele mai multe persoane plasate sub această măsură traiul de zi cu zi devine o problemă.

Soluţia vine chiar din Codul de procedură penală care, în ciuda faptului că specifică să nu se părăsească locuinţa, lasă o portiţă deschisă pentru cei care nu îşi pot asigura venitul. Astfel, un arestat la domiciliu, în funcţie de fapta de care este acuzat, poate solicita instanţei să îi permită să meargă la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau pregătire profesională ori la alte activităţi care îl ajută să se poată întreţine.

Arestul la domiciliu: ce înseamnă

Conform Codului de procedură penală, arestul la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă de cel mult 30 de zile, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.

„Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are obligaţia de a se prezenta în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat. El nu are voie să comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obişnuit împreună cu el sau care nu se află în îngrijirea sa”, se arată în lege. În cazul încălcării acelor obligaţii, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

De asemenea, cel arestat la domiciliu poate părăsi locuinţa şi în situaţii urgente, şi cu motive întemeiate, dar numai după ce informează poliţistul desemnat să-l supravegheze.

Personalităţile aflate în arest la domiciliu:

Elena Udrea – acuzată de  luare de mită (trei infracţiuni), abuz în serviciu şi tentativă la folosirea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete pentru obţinerea pe nedrept de fonduri europene („Gala Bute”),  trafic de influenţă (dosarul „Microsoft), dar mai este cercetată şi într-un al treilea dosar de corupţie în care este acuzată de spălare a banilor şi folosirea influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

Alina Bica, fosta şefă a DIICOT – acuzată de abuz în serviciu („despăgubiri ilegale”) şi luare de mită (Bica 2).

Dorin Cocoş - acuzat de trafic de influenţă şi spălare de bani (în dosarul „Microsoft”), dar şi trafic de influenţă şi dare de mită („Bica 2”).

Alin Cocoş - acuzat de complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la dare de mită (dosarul „Bica 2”).

Gabriel Sandu, fost ministru al Comunicaţiilor – acuzat de luare de mită şi spălare de bani (în dosarul „Microsoft”).

Dumitru Nicolae – acuzat de trafic de influenţă şi spălare de bani (în dosarul „Microsoft”).

Gheorghe Ştefan, fostul primar al municipiului Piatra Neamţ - acuzat de trafic de influenţă şi spălare de bani (în dosarul „Microsoft”).

Gheorghe Nichita, primarul municipiului Iaşi – acuzat de instigare la folosire de informaţii care nu sunt destinate publicităţii.

Viorel Hrebenciuc – acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă şi spălare a banilor.

Andrei Hrebenciuc – acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, spălare a banilor şi complicitate la trafic de influenţă.

Cristinel Bîgiu, preşedintele suspendat al Consiliului Judeţean Buzău -  acuzat de luare de mită.

Sorin Strutinsky - cercetat în dosarul lui Radu Mazăre pentru trafic de influenţă şi instigare la spălare de ani.

Sile Cămătaru – judecat pentru proxenetism.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite