Ce-au spus de-a lungul anilor Băsescu, Boc, Stolojan, Sulfina şi Marko despre Roşia Montana

Radu Berceanu aproba companiei Gabriel Resources, în noiembrie 1999, în calitate de ministru al Industriilor în guvernarea CDR, avizul de exploatare a perimetrului aurifer, acesta fiind actul oficial de demarare a investiției de la Roşia Montană. De atunci şi până acum, politicienii au vorbit mai mult sau mai puţin voalat despre preferinţele lor.

Traian Băsescu: Da!

În anul 2004, Traian Basescu afirma ca realizarea proiectului de la Roşia Montană reprezintă o „datorie de onoare faţă de Tara Moţilor". „Roşia Montană este o necesitate, prin valoarea proiectului şi a alternativelor de locuri de munca create în zona. Bănci extraordinar de mari din lume susțin proiectul şi sînt gata sa îl finanțeze. Este un argument ca băncile respective nu s-ar baga intr-un proiect în care sa se compromită", spunea el.

La începutul lunii octombrie 2004, Băsescu susţinea că poluarea pe care o va presupune exploatarea aurului prin tratare cu cianuri, aşa cum vrea să o realizeze Roşia Montană Gold Corporation, este mai puţin dăunătoare decît munţii de steril şi dinamitarea muntelui, folosite de compania de stat minieră care exploata atunci zăcămintele.

"Guvernul trebuie să aibă curaj să spună, în primul rînd românilor, că acest proiect trebuie început şi dus la bun sfîrşit", a spus Băsescu la 18 august 2011, la Sulina. Preşedintele a dat drept argument pentru începerea exploatărilor de la Roşia Montană evoluţia preţului aurului în ultimii cinci ani. "Ce ţară stă cu o asemenea avere în pămînt fără să găsească soluţii să o pună în valoare?".

În 22 august 2011, Traian Băsescu, invitat la TVR a declarat: „Acum susţin proiectul Roşia Montana mai mult ca oricînd din motive pragmatice. Vă uitaţi ce se întîmplă cu toate monedele de rezervă, dolar, euro. Au probleme de stabilitate şi depreciere. Avem nevoie de aur pentru a-l duce la rezerva Băncii Naţionale Române. România are 103 tone de aur în rezervă şi cred că din exploatare din teritoriu naţional, ar trebui să ridicăm la 200 de tone în următorii ani".

Emil Boc: Nu!

Premierul Emil Boc a fost, în schimb, un permanent oponent al proiectului. La 28 octombrie 2004, la acea dată primarul Clujului, Boc declara la Realitatea TV ca este împotriva proiectului de exploatare auriferă de la Roşia Montană. "Trebuie sa se găsească o cale de mijloc intre conservarea patrimoniului şi exploatarea raționala a zonei. Eu susțin conservarea şi exploatarea potențialului turistic al zonei, dar trebuie rezolvata şi cealaltă parte", spunea Boc la 20 ianuarie 2006.

„Nu sînt un fan al acestui proiect, din mai multe motive. Printre motivele invocate este şi acela că, după părerea mea, beneficiul statului nu este încă suficient în cadrul proiectului pe care statul român îl are negociat în momentul de faţă cu întreprinzătorii şi, cu siguranţă, aici ar trebui revăzut, după cum aştept şi alte concluzii pe ceea ce înseamnă componenta de mediu şi mă voi pronunţa după ce voi avea toate aceste date", a spus Boc recent, la 11 august.

Sulfina şi Korodi, neutri

Fostul ministru al Mediului, Sulfina Barbu, nu şi-a exprimat direct nici susţinerea, nici împotrivirea faţă de proiect. Ministrul s-a limitat să spună, în cea mai mare parte a timpului, că „ministerul mediului nu va face rabat de la nici un fel de prevedere a legii". „Suntem pentru promovarea investiţiilor, dar pentru acele investiţii care au cele mai bune tehnologii şi cele mai bune metode astfel încît impactul asupra mediului să fie minim", aşa cum a spus la 17 ianuarie 2005. Întrebată ce părere are despre campania publicitară a proiectului, Sulfina Barbu spunea la 10 august 2006: „Din punctul meu de vedere, nu e normal sa faci reclama fără sa ai soluția validata".

Korodi Attila, secretar de stat în Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, a avut şi el tot o poziţie neutră cu privire la proiectul de minerit de la Roşia Montană. În general s-a rezumat la comunicarea aspectelor tehnice care ţin de proiect. De exemplu, în 24 octombrie 2006, cînd reprezentanții Gabriel Resources au declarat ca societatea va pune la dispoziția guvernului roman un fond de garanție de 70 milioane de euro care vor putea fi folosiţi în cazul în care societatea nu va realiza ecologizarea zonei, răspunsul lui Atilla Korodi a fost „că nu doreşte să comenteze" motivînd că "trebuie analizată la sînge orice fel de informaţie de la Roşia Montană ".

Stolojan şi Marko: Categoric nu!

„De ce am accepta noi dispariția a patru munți la Roşia Montană? Îmi pare rău ca acest proiect se derulează în Romania cu încălcarea legilor tarii, fiind lăsat sa avanseze fără sa aibă acordul de impact asupra mediului. Poziția mea este foarte limpede: nimeni nu se poate atinge de natura zonei şi de tezaurul arheologic care trebuie conservat acolo unde se afla. Investitorii n-au decît sa propună alte metode de exploatare a aurului, în afara flotației cu cianuri şi a distrugerii munților", spunea Theodor Stolojan în august 2004.

"Sigur ca avem nevoie de resurse, de dezvoltare, dar astfel de sacrificii nu pot fi justificate în fata viitorului. Nici o tara europeana n-ar accepta sa-şi sacrifice munții în astfel de condiții", adăuga el.

Preşedintele UDMR, Marko Bela, s-a declarat la 15 decembrie 2006 împotriva proiectului de la Roşia Montană şi că poziţia UDMR-ului este categoric de respingere a proiectului. El a declarat că pînă cînd există cele mai mici riscuri, nu este voie ca proiectul de la Roşia Montană să fie aprobat, iar deocamdată nu sunt garanţii care ar înlătura obiecţiile formulate. La Roşia Montană trebuie impus punctul de vedere al protecţiei mediului şi nu interesele grupului financiar investitor, spunea Marko.

Taul Anghel din Roşia Montană: