Cazul Vişinescu. Câteva concluzii

Procesul Vişinescu a ajuns la capătul unui drum presărat de curiozitate, pasiuni prost plasate, aroganţă vindicativă, interesată material, şi cam prea multă improvizaţie. Una peste alta, se  pot desprinde acum câteva concluzii.

Plecând de la parafrazarea unui principiu de drept biblic (Deuteronom 19, 15), putem spune că o singură condamnare pentru crimele comise de regimul comunist nu reprezintă nicio condamnare. Adică este de departe insuficientă, procesul comunismului, chiar dacă în foarte mare întârziere, trebuind să continue. În acest sens, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a înaintat inclusiv anul trecut sesizări penale privind prezumaţi torţionari.

IICCMER a făcut azi un apel public la celeritate în cazul tuturor sesizărilor penale făcute până acum. În condiţiile în care, la finele lui 2014, printr-o decizie a Procurorului General, au fost anulate soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date pe dosarele privind crimele comise de regimul comunist, IICCMER doreşte să afle, alături de opinia publică, când vor începe procesele. Printr-o simetrie evidentă, nu doar victimele dictaturii proletariatului se împuţinează, dar şi călăii acestora.

O singură condamnare pentru crimele comise de regimul comunist nu reprezintă nicio condamnare.

IICCMER constată că, în ciuda preţului uman uriaş plătit pe durata celor aproape cinci decenii de dominaţie comunistă, România nu a reuşit să pregătească un corp de experţi în cadrul Ministerului Public capabili să instrumenteze în ritm alert cazuri de anvergura, dificultatea şi gravitatea crimelor împotriva umanităţii. Iată de ce un eventual Tribunal Penal Internaţional privind Crimele Comunismului ar putea să vină în ajutorul sistemelor naţionale de justiţie din Europa de Est.

În contextul nostru, IICCMER militează pentru o legislaţie coerentă şi unitară referitoare la abordarea trecutului recent comunist, a politicilor memoriale şi muzeale, a despăgubirilor şi a reabilitării celor care au suferit şi a familiilor acestora. Raportarea critică la comunism trebuie să devină la nivel instituţional, mai ales în orizontul Centenarului din 2018, o prioritate naţională.

Nu în ultimul rând, IICCMER reiterează rugămintea, formulată cu ocazia alegerilor europene şi prezidenţiale din 2014, de a nu se mai folosi în scop electoral, partinic, suferinţa produsă de un regim catalogat pe drept ilegitim şi criminal.