Cazul Caracal. Un cunoscut criminolog italian a analizat apelurile Alexandrei la 112: „Răpită, bătută şi violată, fata e tratată cu o răceală dezarmantă”

Cazul Caracal. Un cunoscut criminolog italian a analizat apelurile Alexandrei la 112: „Răpită, bătută şi violată, fata e tratată cu o răceală dezarmantă”

FOTO: Facebook

Un criminolog din Italia, expert în analiza declaraţiilor, a analizat apelurile Alexandrei la 112, date pe 25 iulie, la o zi după ce s-a urcat în maşina lui Gheorghe Dincă şi a fost dată dispărută. „ Fata nu a primit niciun cuvânt de încurajare, nicio întrebare legată de condiţiile ei fizice. Alexandra, o fată de 15 ani, răpită, violată şi bătută, e tratată cu o răceală dezarmantă”, a atras atenţia criminologul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Medicul şi criminologul Italian, Ursula Franco, a analizat, la cererea HotNews, apelurile date de Alexandra Măceşanu la 112. Ursula Franco a fost consultant în cazuri importante de omucidere din Italia şi Statele Unite.  A studiat cu doctorul Peter Hyatt, unul dintre cei mai importanţi experţi din lume în „Analiza declaraţiilor” – Statement Analysis, o tehnică israeliană de analiză a limbajului.

Dialogul purtat de Alexandrei Măceşanu cu dispeceratul de la 112, apărute pe blogul Ursulei Franco, „Make crime notes”:

 

Apel 1 – ora 11.05:08

(45 DE SECUNDE)

 

Operator 112 (1): Alo, 112. Ce urgenţă aveţi? Alo?

Alexandra Măceşanu: Bună ziua.

Operator 112 (1): Bună ziua.

De notat salutul politicos al fetei: „Bună ziua!”

Alexandra: Vreau şi eu în legătură cu Poliţia!

Operator 112 (1): Ce s-a întâmplat, doamnă, cum vă numiţi?

Alexandra: Sunt domnişoară, am 15 ani şi ieri am fost sechestrată de către un domn…

Operator 112 (1): Cum te cheamă?

Alexandra: Măceşanu Alexandra, vă rog veniţi repede, nu ştiu unde sunt…

Operator 112 (1): Cum adică nu ştii unde eşti? În ce localitate te afli?

Operatoarea nu face nimic pentru a o calma şi a o linişti pe Alexandra înainte de a o întreba unde se găseşte, în ciuda faptului că fata abia i-a spus că are doar 15 ani.

Alexandra: În Dobro… aaaa… în Caracal, m-a dus în Caracal, dar nu ştiu unde exact…

Operator 112 (1) (ton ironic): Păi, dă-mi un punct de reper, unde te afli în Caracal. Cum crezi că te găsim?… Alooo?

Este o cerere neaşteptată, pentru că o persoană răpită ar putea să nu ştie locul unde a fost dusă. Dar, mai ales, operatoarea de la 112 nu o întreabă pe Alexandra dacă reuşeşte să dea un punct de reper, ci îi dă un ordin: „Dă-mi un punct de reper!”. În loc s-o liniştească, adaugă dezarmant: „Cum crezi că te găsim?” – care, în mod natural, va creşte disperarea fetei.

Alexandra: Da, staţi, nu plecaţi, vă rog!…

„Nu plecaţi, vă rog!” este neaşteptat. Alexandra se tema că cererea ei de ajutor nu a convins-o pe operatoare şi se vede constrânsă s-o invite să nu închidă. Mai mult, Alexandra simte nevoia să intre în graţiile ei, cu „vă rog”. Alexandra e o victimă şi operatoarea are datoria s-o ajute. În acest caz, fetei i-a fost frică din primul moment că nu va fi ajutată. Când primesc astfel de apeluri, operatorii americani de la 911 sunt cei care îl invită pe apelant să nu închidă linia şi fac tot posibilul să-l liniştească – totul va fi bine.

Operator 112 (1): Ai fost violată?

Alexandra (plângând): Da, am fost violată!

Operator 112 (1): Da, rămâi la telefon, dar încearcă să-mi dai un punct de reper, ca să ştim exact ce… cum te putem găsi.

Operatoarea nu verifică în ce condiţie fizică e Alexandra, nu o întreabă dacă sângerează, nici nu-i cere să-l descrie pe răpitor.

Alexandra: A venit, a venit, a venit… Veniţi repede, vă rog!!! (Se închide apelul.)

Operator 112 (1): Păi, să venim unde, frate, în Caracal?!… (zgomot de fundal) Păi. ce dracu’ să-i fac, că e în Caracal, că a răpit-o şi a dus-o în Caracal, dar nu ştie unde… şi Poliţia mea vorbeşte… Dă-i asociere!… (Pe fundal se aude un alt operator: „11.06:57”.)

Operator 112 (2): Unde eşti în Caracal? Păi, şi acuma pe unde eşti, te poţi uita? Uită-te… uită-te… Dar de unde îl cunoşti tu pe el? Ia spune-mi…

Operator 112 (1) (către Poliţie): O să vă sune imediat colega, că o avem la telefon pe altă staţie, da? O să vă sune imediat colega, că încearcă să mai ia nişte date! Este răpită, dusă în Caracal, violată….

Poliţist (1): Răpită?

Operator 112 (1): Da, şi încearcă colega să afle ce, pe unde s-ar afla …

Poliţist (1): Aoleu… (către poliţişti) Da, grăbiţi-vă!

Operator 112 (1): Da, imediat, imediat vă sună!

Poliţist (1): Da.

 

Apel 2 – ora 11.06:25

(2 MINUTE ŞI 20 DE SECUNDE)

 

Operator 112 (2): Alo, 112, ce urgenţă aveţi? Alo?

Alexandra: Tot eu sunt!

Operator 112 (2): Unde eşti în Caracal?

Alexandra: Am trecut, când am văzut prima dată, m-a legat la ochi şi eram pe lângă dig, pe domn îl cheamă Popescu Lucian Gabriel…

Alexandra a furnizat un punct de reper, digul, şi numele unui posibil suspectat, sau, oricum, al cuiva care îi cunoaşte pe sechestrator.

Operator 112 (2): Pe lângă dig, Popescu Lucian… Păi, şi acuma pe unde eşti? Te poţi uita?

Alexandra: Nu pot, sunt închisă într-o cameră, văd decât o poartă..

Alexandra a furnizat câteva indicaţii legate de anumite locaţii, a vorbit despre dig, despre Caracal, a spus că a fost legată la ochi după ce a trecut de dig, că este închisă într-o cameră şi că nu vede ce e la exterior.

Alexandra a furnizat anchetatorilor un nume, care, deşi s-a dovedit a nu fi cel al răpitorului, cel puţin era numele unei persoane care trebuia imediat interogată.

Operatoarea ar fi trebuit să-i ceară Alexandrei să-l descrie pe sechestrator, cel puţin pentru a exclude că ar fi vorba despre Popescu Lucian Gabriel.

Operator 112 (2): Ia uită-te, uită-te pe…. Păi şi… da’ de unde îl cunoşti tu pe el? Ia spune-mi…

Alexandra: Deci, să vă spun, ieri am ieşit la ocazie ca să mă duc până-n oraş, şi dumnealui m-a luat la ocazi. A închis maşina şi m-a închis acolo, după aia a zis să mă ducă la el…

Operator 112 (2): Te-a luat la ocazie? Numărul la maşină… mai ţii minte ceva din numărul de la maşină?

Alexandra: Nu…

Operator 112 (2): Ce maşină, ce culoare măcar?

Alexandra: Maşina era gri şi avea boturile turtite…

Operator 112 (2): Cu bot turtit?

Alexandra: Da!

Operator 112 (2): Atâta ai reţinut tu, şi acuma eşti închisă? Ai trecut pe lângă dig?

Alexandra: Da, atunci când m-am uitat prima dată, dar acum nu ştiu, cred că sunt în Bold sau ceva, nu ştiu.

Operator 112 (2): Bun, ai telefonul la tine, da?

Alexandra: Da, dar e la el! Eu acuma sun de pe alt număr…

Operator 112 (2): Nu contează, de unde ai tu numărul ăsta?

Alexandra: Care număr?

Operator 112 (2): Ăsta de pe care mă suni. De unde?

Alexandra: E telefonul lui, l-am găsit aici…

Operator 112 (2): Telefonul lui?

Alexandra: Da!

Operator 112 (2): Este telefonul lui, da, bun. Ia…

Nu se înţelege de ce nu s-a încercat identificarea persoanei pe numele căreia era înregistrat telefonul de pe care suna Alexandra pentru a trimite un mandat de arestare, având în vedere că, în acel moment, bărbatul nu se găsea în casă cu Alexandra.

Alexandra: Da, doamnă, vă rog, trimiteţi-mi pe cineva, că mi-e frică!

Alexandra continuă să spună „Vă rog”, în ciuda faptului că a fi ajutată este un drept al ei.

Operator 112 (2): Hai, gata, staţi puţin, te cred, te-am înţeles, stai puţin la telefon dacă tot poţi…

„Gata” este neaşteptat.

Alexandra (plângând în hohote): Mi-e frică, mi-e frică…

Alexandra nu primeşte nicio vorbă de liniştire, în ciuda faptului că apare disperată.

Ora 11.07:53 (apel preluat de către poliţie)

Poliţist (1): Alo!

Operator 112 (2): Alo, Poliţia?

Poliţist (1): Alo, a trecut pe lângă dig…

Operator 112 (2): A trecut pe lângă dig, din ce am înţeles. De ieri e răpită, ăsta-i telefonul lui.

Alexandra: Vă rog, veniţi cât mai repede!

Poliţist (1): Unde să venim, domnişoară? Ia spuneţi-ne…

Alexandra: Poftim?

Poliţist (1): Unde, unde?

Alexandra: Nu ştiu exact. Am trecut pe lângă dig, dar acum cred că sunt în Bold, că altundeva nu putea să fie…

Poliţist (1): Unde, în…? Unde sunteţi?

Alexandra: În Bold.

Poliţist (1): În Bold? Aaaa… în judeţul Olt?

Alexandra: Da, uitaţi, uitaţi, staţi un pic… Am găsit o adresă… Bd. Antonius Caracalla, nr. 9, B1, D.A. … (nu se înţelege)

Poliţist (1): Acolo rămâneţi! Rămâneţi acolo. Antonius Caracalla, nr. 9, da?

De ce „acolo rămâneţi”? De ce poliţistul, care a înţeles că Alexandra nu poate să-i ajute cu localizarea din interiorul camerei, nu o invită să încerce să forţeze uşa pentru a ieşi din casă, sau cel puţin pe fereastră, în aşa fel încât să poată descrie locul unde se găseşte şi să se ascundă în altă parte?

Alexandra: Veniţi repede, că mi-e frică! Vă rog, vă rog!

Operator 112 (2): Continuaţi adresa asta, s-ar părea că e bloc…

Alexandra: Vă rog, veniţi repede, că mi-e frică!…

Poliţist (1): Ce bloc este acolo? Aţi spus că e un bloc.

Alexandra: Nu este bloc, este o casă, este o curte…

Poliţist (1): O casă, bun… Rămâneţi acolo, să vină un echipaj de Poliţie, bine?

Operator 112 (2) (ironic): E închisă…

Alexandra: Vă rog, veniţi repede, că mi-e frică de el, m-a bătut…

Niciun cuvânt de încurajare, nicio întrebare legată de condiţiile ei fizice. Alexandra, o fată de 15 ani, răpită, violată şi bătută, e tratată cu o răceală dezarmantă.

Poliţist (1) (pe ton imperativ): Bine, bine, rămâneţi acolo!

Alexandra: Aici rămân, că n-am cum să ies. Vă rog, veniţi!!! (strigăt disperat)

Poliţist (1): Sunteţi cu cineva? Sunteţi singură? Cum aţi ajuns?

Alexandra: Nuuuu, sunt singură, sunt singură, vă rog…

Poliţist (1): Sunteţi singură, am înţeles. Rămâneţi acolo!

Alexandra (aproape plângând): Îmi este frică…

Poliţistul prin staţie: Alo, maşina… Antonius Caracalla, numărul 9 – este o fată bătută şi violată, da?

Alexandra (auzind conversaţia, începe să plângă): Vă rog, veniţi repede, că mi-e frică, vă rog!

Poliţist (1): Domnişoară, închideţi telefonul, veţi fi contactată şi vine Poliţia acolo, da?

Alexandra: Vă rog, veniţi repede!

Poliţist (1) (sictirit): Da , bine, bine.

Alexandra: Domnule, domnule, este o maşină mare în curte…

Poliţist (1) (ton ridicat): Bine, rămâneţi la nr. 9, acolo, exact acolo!

 

Apel 3 – ora 11.12:36

(UN MINUT ŞI 38 DE SECUNDE)

 

Operator 112 (1): Alo, 112. Ce urgenţă aveţi?

Alexandra (ton disperat): Doamnă, aţi trimis pe cineva? Că cred că se întoarce şi mi-e frică că mă bate…

Operator 112 (1): Da, ai vorbit cu Poliţia, da?

Alexandra: Da, cu dumneavoastră!

Operator 112 (1): Ce ţi-a zis Poliţia?

Operatoarea cere informaţii victimei cu privire la discuţia avută cu Poliţia: e paradoxal.

Alexandra: Mi-a zis că o să trimită un echipaj, da’ vă rog, veniţi mai repede!

Poliţist (2): Alo?

Operator 112 (1): Poliţia? A revenit fata.

Poliţist (2): Da…doamnă… Spuneţi, domnişoară!

Alexandra: Vă rog, aţi trimis pe cineva aici?

Poliţist (2) (pe ton iritat): Am trimis, rămâneţi acolo, că nu… În două minute n-are cum să zboare, măi, domnişoară! Staţi acolo, da?

Nu numai că poliţistul nu o linişteşte pe fată, ci dă dovadă de iritare.

Alexandra (plângând disperat): Veniţi, vă rog, veniţi, mi-e frică!…

Poliţist (2) (ton ironic, atitudine zeflemistă): Păi, de cine vă este frică?!? Alo, de cine vă este frică?

Poliţistul dă dovadă că nu cunoaşte cazul. Este dezarmant. Alexandra, încă o dată, e nevoită să repete faptele. De notat faptul că niciuna din persoanele cu care a vorbit Alexandra nu a întrebat-o cum se simte fizic şi nu a încercat s-o consoleze.

Alexandra (plângând): De el… m-a bătut…

Poliţist (2): De el – cine este persoana?

Alexandra: Îl cheamă Popescu Lucian Gabriel!

Poliţist (2): Popescu Lucian. Şi unde stă ăsta acolo?

Alexandra: Am zis că Bold, Antonius Caracalla, numărul 9.

Poliţist (2): Acolo, la numărul 9, stă Popescu ăsta Lucian?

Alexandra: Nu ştiu, am găsit doar o carte de vizită şi mă gândeam că poate e a lui.

Poliţist (2): Păi, cartea de vizită e a lui?

Alexandra: Nu ştiu…

Poliţist (2) (ton ironic): Aaaa, nu ştii nici asta! Bine, aşteptaţi acum… aşteptaţi acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, aşteptaţi!

Este neaşteptat ca poliţistul să spună „Aaaa, nu ştii nici asta”, făcând-o responsabilă pe Alexandra.

Alexandra: Vă rog, staţi cu mine la telefon, că îmi este frică!… Vă rog!…

E neaşteptat faptul că nu numai că Alexandra nu este consolată şi că nimeni nu o întreabă cum se simte fizic, ci, dimpotrivă, este constrânsă să încerce să câştige din nou atenţia poliţistului cu „vă rog”.

Poliţist (2): Nu pot să stau în telefon, domnişoară, că avem şi alte apeluri! Rămâneţi acolo, că vine echipajul de Poliţie, negreşit va veni, da, două-trei minute, ce naiba? (Pe fundal se aude plânsul Alexandrei.)

Poliţistul o invită pe Alexandra să întrerupă apelul: este neaşteptat. După cum am amintit înainte, operatorii serviciului 911 american monitorizează situaţia până la sosirea ajutoarelor şi încearcă să susţină din punct de vedere psihologic pe cine sună. E neaşteptat ca poliţistul să spună „nu pot să stau la telefon, domnişoară, avem alte apeluri”. E posibil ca 112 să aibă doar o linie pentru apeluri?

Alexandra (plângând): Bine…

Poliţist (2): Da? Staţi liniştită, calmaţi-vă un pic, da?

Alexandra (plângând, disperată): Mi-e frică!…

Poliţist (2): Încercaţi să vă calmaţi! Păi… da? Calmaţi-vă şi va veni echipajul, e pe drum.

Alexandra (disperată): Bine, vă rog…

De notat că Alexandra se regăseşte constrânsă să adauge un „vă rog”.

Poliţist (2): Lăsaţi telefonul liber, că dacă stăm în telefon de discuţie, echipajul nu poate să vorbească cu dvs.

Alexandra (plângând): Bine, bine, da.

Poliţist (2): Bine.

În Italia, dr. Franco a fost consultant în domeniul apărării în cazuri importante de omucidere cu impact în mass-media. S-a ocupat şi de cazul Mariei Oana Ungureanu, o fată de naţionalitate română găsită înecată în regiunea Campagna. Criminologul italian a studiat sute de apeluri la numerele de urgenţă, în special la 911 (SUA).

Ursula Franco: „În Statele Unite, operatorii de la 911 sunt instruiţi după reguli de protocol stricte, care le permit să facă diferenţa între un apel cu o cerere de ajutor serioasă şi o glumă. Mai mult, în cazuri de omucidere, chiar şi un apel de ajutor de câteva secunde, dacă are loc între autorul crimei şi un operator bine pregătit, poate să fie probă decisivă prin multitudinea de informaţii revelate de cel care sună. În Italia, din păcate, nu este aplicată tehnica «Statement Analysis», o tehnică de analiză a limbajului care, dacă ar fi cunoscută de operatorii 112 şi 118, ar permite identificarea imediată a unor apeluri de urgenţă false, a unor disimulări sau a unor situaţii veridice. Dacă ar fi aplicată, tehnica ar da indicii cu privire la persoana sau persoanele care trebuie anchetate”.

Te-ar putea interesa şi:

Ultima noapte a Alexandrei: A fost strâns legată de pat cu o sfoară groasă şi lăsată să zacă pe podea, în timp ce criminalul a dormit în pat

Cum funcţiona incineratorul monstrului din Caracal şi de ce vecinii nu au simţit mirosul puternic

Valeriu Butulescu, martor la incinerarea unui cadavru: „Înclin să cred că arderea fetei în butoiul lui Dincă era imposibilă. Mirosul s-ar fi simţit în tot oraşul”

 

Avocatul lui Dincă: El a crezut că fetele sunt prostituate. Spune că Luiza a fost de acord să-l însoţească

G4media: Gheorghe Dincă ar fi amestecat vaselină cu carbid obţinând temperaturi superioare pentru a arde oasele

Avocatul lui Gheorghe Dincă, detalii terifiante despre uciderea Alexandrei. „Din declaraţii a rezultat că el a pus-o în picioare în acel butoi“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: