Cazul adolescentelor musulmane agresate pe Calea Moşilor: „Agresorii, indiferent de religie, trebuie condamnaţi în funcţie de fapte”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Două adolescente au fost bătute săptămâna trecută FOTO Adevărul
Două adolescente au fost bătute săptămâna trecută FOTO Adevărul

Agresorii celor două tinere musulmane nu fuseseră identificaţi până luni, iar faptul că părinţii victimelor refuză să depună plângere la Poliţie îngreunează ancheta, atrag atenţia procurorii. Între timp, specialiştii subliniază că problema terorismului nu va fi rezolvată prin atacarea unor eleve de liceu.

Cei cinci agresori care au atacat, joi după-amiaza, două eleve musulmane în centrul Capitalei, lovindu-le şi smulgându-le vălurile de pe chipuri, sunt în continuare căutaţi de poliţiştii sectorului 2. 

Ancheta înaintează greu deoarece poliţiştii nu au reuşit să identifice foarte mulţi martori ai incidentului. Luni, de exemplu, cei mai mulţi dintre comercianţii care îşi fac veacul pe Calea Moşilor spuneau că nu au văzut nimic ieşit din comun joi. 

Alţii pretindeau că la ora 18.00, când ar fi avut loc atacul, nu se mai aflau în zonă. 

Poliţiştii şi procurorii care se  ocupă de acest caz nu au nici ei foarte multe noutăţi. Dar cel mai important este, pe de o parte că nu i-au identificat de autori, iar de cealaltă parte că părinţii elevelor refuză în continuare să depună plângere împotriva atacatorilor. Ori, potrivit legii, şi dacă vor fi identificaţi autorii agresiunii nu vor putea fi traşi la răspundere dacă împotriva lor nu există o plângere penală.


„Incidentul nu ne face ţinte pentru terorişti”

Sociologul Alfred Bulai arată că agresiunile pe străzi au loc destul de des în România însă sunt prea rare cazurile în care martorii intervin iar cei agresaţi ajung să apeleze la autorităţi pentru a li se face dreptate. „Şocul mare în acest caz a fost acela că adolescentele nu erau românce. Însă un astfel de incident nu ne face în niciun caz ţintă pentru terorişti. Asta pentru că teroriştii vizează acţiuni politice, intervenţia alianţei NATO, de pildă, nu un cetăţean sau doi care sunt agresaţi”, a explicat Bulai.

Potrivit acestuia, ţările dezvoltate din Europa sunt ţinte ale atacurilor teroriste. „Jumătate din Europa este sigură, dar acest lucru nu înseamnă că potenţial nu există. Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont de faptul că România este în general o ţară destul de tolerantă, românii sunt cosmopoliţi, în special cei din mediul urban”, a mai spus sociologul, adăugând că dacă acel conflict petrecut în mijlocul Capitalei era unul serios, tinerii bătăuşi ar fi fost deja identificaţi.

Smulgerea baticului nu rezolvă problema terorismului

„SRI-ul i-ar fi monitorizat. Au fost doar nişte adolescenţi impresionaţi de ce se întâmplă în străinătate. După astfel de tragedii, e firesc ca unii să reacţioneze afectiv, dar este strict o chestiune de moment. Reacţiile acestea sunt, de asemenea, punctuale. În asemenea situaţii ajungi să ai oameni care urăsc mai mult sau iubesc mai mult”, a completat sociologul.

La rândul său, Alina Isac Alak, specialistă în hermeneutica islamică, dar şi în feminismul Islamic, subliniază pe blogul ei de pe adevărul.ro că smulgerea baticului de pe capul unor adolescente nu va rezolva problema terorismului, „ci doar va disemina şi consolida prejudecăţile şi stereotipurile anti-musulmane, va amplifica excluderea, izolarea şi marginalizarea socială a musulmanelor, periclitând comunicarea şi cooperarea interreligioasă şi intercultural”.

„Pe de o parte, agresarea elevelor musulmane din Bucureşti ne povesteşte prioritar despre condiţia femeilor, în general, şi abia apoi despre hijab (eşarfă care acoperă gâtul şi părul musulmanelor) şi islam; acesta este un caz care se încadrează în categoria mai largă a violenţelor la care sunt supuse femeile, indiferent de religie, de rasă, de naţionalitate, clasă socială. Femeile sunt considerate a fi mai vulnerabile, aşadar actul în sine nu creează o disonanţă stridentă în raport cu valorile morale ale multor actori sau spectator români. Pe de altă parte, în acest caz particular, victimele sunt femei musulmane, un fel de suboameni, născătoare de terorişti şi soţii ale unor criminali. Aceleaşi femei musulmane devin primele victime ale potenţialilor „binefăcători“, fiind simultan compătimite, dispreţuite, urâte, blamate, alienate, considerate duşmane.

Discursul islamofob se combină spectaculos de armonios cu atitudini misogine şi sexiste; în final, femeile musulmane au privilegiul de a fi oprimate şi discriminate mai des şi în moduri mai variate decât bărbaţii musulmani şi, nu în ultimul rând, din direcţii diferite, anume: din interiorul comunităţilor islamice, consecinţă a unor interpretări islamice medievale care au statuat o ierarhie rigidă de gen în relaţiile dintre sexe, şi, mai nou, pe fondul unui context socio-politic consternant de turbulent, de către nemusulmanii căzuţi pradă unor asocieri nefaste între terorişti şi musulmani”, a scris specialista.

Femeile nu au siguranţă în spaţiul public

Desigur, smulgerea baticului de pe capul unor adolescente nu va rezolva problema terorismului, ci doar va disemina şi consolida prejudecăţile şi stereotipurile anti-musulmane, va amplifica excluderea, izolarea şi marginalizarea socială a musulmanelor, periclitând comunicarea şi cooperarea interreligioasă şi interculturală. Prin aceste atacuri adolescentelor musulmane li s-a reamintit, pe de o parte, că sunt în primul rând fete/femei care - încă - nu au dreptul de a fi prezente în siguranţă în spaţiul public şi, pe de altă parte, că vor rămâne nişte „străine“, cetăţene aparte care, indiferent de naţionalitate sau etnie, din cauza identităţii religioase asumate şi exhibate public prin vestimentaţie, vor fi încadrate permanent într-o categorie a alterităţii indezirabile”, a completat ea.
 
„Întâlnim o serie de asocieri simpliste şi reducţioniste: hijabul divulgă identitatea religioasă a femeii; femeile musulmane sunt transformate în simbolul islamului; islamul este ostracizat de către agresori la cea mai radicală şi violentă interpretare a sa, invocată în justificarea religioasă a atrocităţilor teroriste. Pe fondul unor reacţii emoţionale, unui atac terorist abominabil îndreptat asupra unor persoane nevinovate i se răspunde printr-o violenţă îndreptată la fel de colectiv şi injust. Dacă musulmanii nu pot controla imputarea acestei vini colective care li se atribuie, ei pot totuşi să-şi asume raţional propriul răspuns şi să nu alunece în ispita generalizărilor inverse: „românii sunt rasişti“, românii sunt islamofobi“”, a mai scris bloggeriţa.

Agresorii, condamnaţi în funcţie de fapte

„Revolta musulmanilor din România, în faţa acestor tipuri de agresiuni ale căror ţinte sunt femeile musulmane, pentru a fi viabilă, constructivă şi morală, ar trebui să fie reactivată la fel de intens şi în cazul hărţuirilor şi/sau agresiunilor sexuale ale unor actanţi musulmani asupra unor femei nemusulmane. Solidaritatea creată prin experimentarea unui tip de agresiune relativ similar ar trebui să determine condamnarea agresorilor în funcţie de fapte şi nu de apartenenţa religioasă. Altfel, ne vom confrunta doar cu augumentarea fenomenului extremismului cumulativ, iar cei care profită de accelerarea discursurilor instigatoare la ură sunt islamiştii radicali, care pot racola astfel mai mulţi adepţi, precum şi reprezentanţii partidelor de extremă dreapta a căror cazuistică islamofobă este alimentată de perpetuarea răspunsurilor violente ale musulmanilor”, conchide Alina Isac Alak.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite