„Cazierul” conflictelor constituţionale ajunse la CCR

„Cazierul” conflictelor constituţionale ajunse la CCR

Valer Dorneanu FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Decizia Curţii Constituţionale, care a stabilit că există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Guvern pe tema anchetei privind OUG 13, nu este singulară. De-a lungul timpului, magistraţii au stabilit că şi alte puteri ale statului au fost în astfel de opoziţie.

Decizia Curţii Constituţionale, care a stabilit că există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Guvern pe tema anchetei privind OUG 13, i-a împărţit în două tabere pe liderii partidelor de guvernare. Pe de o parte, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu (ALDE) susţine că Laura Codruţa Kovsi trebuie să-şi dea demisia de la conducerea DNA, deoarece „a acţionat în logica instituţiilor opresive din statul comunist”. Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea (PSD), nu este însă de aceeaşi părere. „Pentru aşa ceva eu nu pot să cer demisia nimănui pentru că există conflicte juridice de natură constituţională, au mai existat, vor mai exista şi Curtea va decide”, a declarat Dragnea.

De altfel, judecătorul Cristi Danileţ, fost membru al CSM, arată că din 1992 până azi CCR a soluţionat 22 de sesizări privind conflicte juridice de natură constituţională între autorităţile publice. Dintre acestea, au fost admise 12: trei  împotriva Senatului, două împotriva Parlamentului, una împotriva Guvernului, două împotriva Curţii Supreme, două împotriva Parchetului General şi două împotriva Preşedintelui.

Nu am auzit vreodată de demisii sau cercetări disciplinare ale celor «responsabili», Cristi Danileţ, judecător

Cazul „Dan Şova”

Potrivit portalului ccr.ro cel mai recent caz de conflict juridic de natură constituţională este din 8 aprilie 2015. Curtea a constatat atunci existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public şi Senatul României, când preşedinte era Călin Popescu Tăriceanu, declanşat de refuzul acestuia din urmă de a redacta şi publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în Plenul Senatului, în cazul fostului senator Dan Şova.

Magistraţii au arătat că Senatul are obligaţia de a redacta hotărârea adoptată în şedinţa Plenului din 25 martie 2014 prin care atesta rezultatul votului dat cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Şova, în dosarul „Turceni- Rovinari”. Senatul era obligat să comunice hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o publica în Monitorul Oficial al României. CCR a mai stabilit ca Regulamentul Senatului să fie pus în acord cu prevederile Constituţiei. Atunci decizia a fost luată cu opinia separată a actualului preşedinte al CCR, Valer Dorneanu.

Potrivit Regulamentului Senatului aflat în vigoare la acea vreme, hotărârile Senatului se aprobau doar dacă erau votate de majoritatea senatorilor, nu de majoritatea senatorilor prezenţi la sedinţă. Şova a scapat de arestarea preventivă pe 25 martie deoarece în Senat nu s-a întrunit numărul necesar de voturi în favoarea solicitării DNA. Din 151 de voturi exprimate, 79 voturi au fost „pentru”, 67 „contra” şi 5 voturi anulate, fără a se întruni majoritatea necesară de 85 de opţiuni „pentru”.

„Incompatibilii” Mora şi Diaconu

Şi pe 13 decembrie 2013, CCR a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Curtea Supremă şi Senatul României, prin omisiunea acestuia din urmă de a finaliza procedura parlamentară cu privire la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Senatul era obligat să decidă cu privire la încetarea sau nu a calităţii de senator a lui Akos Mora. Decizia a fost luată cu opinia separată a actualului preşedinte al CCR, Valer Dorneanu. Curtea Supremă a decis definitiv că Mora a fost în incompatibilitate, dar Senatul nu răspundea solicitărilor ANI de încetare a mandatului. Mora şi-a dat demisia în noimebrie 2014.

Cu un an înainte, pe 21 noiembrie 2012, CCR a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională prin refuzul Senatului României de a lua act de încetarea de drept a calităţii de senator a lui Mircea Diaconu, „prin rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care se constată starea de incompatibilitate a acestuia”. În decembrie 2012, Mircea Diaconu şi-a dat demisia din Senat.

Băsescu vs Ponta

În vara aceluiaşi an, pe 12 iulie 2012, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern (premier era Victor Ponta)  pe de o parte, şi Preşedintele României, Traian Băsescu, pe de altă parte. Acesta a fost  generat de acţiunea Guvernului şi a primului-ministru de a-l exclude pe Preşedintele României din componenţa delegaţiei care participă la Consiliul European în perioada 28-29 iunie 2012. „În exercitarea atribuţiilor constituţionale, Preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European în calitate de şef al statului. Această atribuţie poate fi delegată de către Preşedintele României, în mod expres, primului-ministru”, a spus CCR.

Cea ma veche decizie este din 2007. Curtea Constituţională a decis atunci că refuzul Preşedintelui României de a numi un membru al Guvernului la propunerea primului-ministru a declanşat un conflict juridic de natură constituţională. Era vorba de refuzul lui Traian Băsescu de a-i numi în funcţia de ministru de Externe pe Adrian Cioroianu. Curtea a citat din Constituţie că „preşedintele României nu are un drept de veto, dar poate cere primului-ministru să renunţe la propunerea făcută, atunci când constată că persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile legale pentru exercitarea funcţiei de membru al Guvernului”.



 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările