Cauzele lui Vasile Dâncu şi complexele premierului Cioloş

Decizia Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj de a-i acorda noului vicepremier Vasile Dâncu titlul de PROFESOR HONORIS CAUSA a stârnit o serie de comentarii în presă.

Anticipate de dl. Dâncu însuşi care a încercat să le prevină, precizând, cu ocazia festivităţii petrecută în urmă cu o săptămână în Aula Magna a Universităţii clujene, că propunerea i-a fost transmisă de forurile academice încă din cursul lunii mai, domnia-sa ezitând să o accepte. A făcut-o de abia acum. Nu ştim dacă dl. Dâncu şi-a dat acceptul înainte sau după ce a devenit viceprim-ministru. Şi, de fapt, nu acest lucru contează.

Fireşte, dl. Dâncu nu a avut nici cea mai mică urmă de succes, atât decizia domniei-sale cât şi cea a conducerii Universităţii din Cluj fiind aspru amendată de comentariile de presă mai mult sau mai puţin calificate. Uneori comentariile s-au scris chiar în necunoştinţă de cauză şi de-a dreptul inexact, existând jurnalişti sau falşi jurnalişti care au confundat titlul de profesor honoris causa conferit profesorului Dâncu cu acela de doctor honoris causa.

A făcut-o, de pildă, pe blogul personal, în stil Radio Erevan, până şi dl. Stelian Tănase, universitar de mare calibru, conducător de doctorate şi, totodată, mare admirator şi promotor al stilului BBC pe vremea când era plătit cu 4700 de euro lunar ca să nu facă nimic bun în fruntea TVR.

Nu insist acum asupra erorilor de informaţie din presa românească de azi. Mă mulţumesc doar să observ că vreo câteva site-uri zise de ştiri au mai comis o boacănă în cursul serii de 1 decembrie, promovând, cum nu se poate mai revoltate, informaţia că dl Klaus Iohannis ar fi făcut impietatea de a-l decora pe fostul ideolog ceauşist Dumitru Popescu. Când, în realitate, preşedintele l-a decorat pe prozatorul şi dramaturgul Dumitru Radu Popescu ce tocmai a împlinit 80 de ani. A cărui activitate literară depăşeşte compromisurile făcute de domnia-sa pe vremea când era preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Nu cunosc deloc dimensiunile activităţii ştiinţifice de sociolog a tehnocratului cu serioase încatenări în PSD a cărui stea se dovedeşte a fi în ascensiune. Bănuiesc că aceasta nu se limitează la sondajele pre şi post-electorale (exit-poll- uri) mai mult sau mai puţin exacte ale Institutului IRES  la care dl. Dâncu este acţionar, dacă nu cumva chiar patron.

 Ca vechi absolvent al UBB, ca posesor al unui doctorat obţinut la respectiva Universitate, ca bun cunoscător al seriozităţii şi preţului pe care îl pune pe adevărata activitate ştiinţifică actualul rector, dl. acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, sunt absolut convins că decizia comunităţii academice clujene e pe deplin întemeiată.

Pe de altă parte, nu pot să nu observ că există totuşi o anumită stilistică a apariţiilor şi a evenimentelor publice care impune o oarecare relaţionare cu societatea. Un fel de „nu e momentul” mai profund, mai real  şi mai sofisticat decât cel de ordin oportunist, denunţat cândva de poeta Ana Blandiana într-o celebră tabletă publicată în România literară. Stilistică de care, din păcate, au făcut abstracţie atât dl. Dâncu cât şi dl. Pop.

Nu aş fi insistat asupra evenimentului şi scandalului de presă menţionat în rândurile de mai sus dacă nu mi-ar fi atras atenţia un detaliu. Şi anume că titlul de Profesor Honoris Causa se acordă unui cadru didactic din afara Universităţii care îl conferă. Unui profesor care, pe lângă alte numeroase merite, îl are şi pe acela de a fi avut o relaţie specială cu respectiva instituţie de învăţământ superior. Aceasta însemnând, pe cale de consecinţă, că dl. Dâncu nu este sau nu mai este profesor la UBB. Da, aşa este. Vasile Dâncu funcţionează acum ca profesor la Universitatea din Bucureşti, dar şi la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”. Adică, la institutul de învăţământ superior al SRI.

Or, dacă ne amintim bine- şi ne amintim- atunci când dl. Dacian Cioloş a prezentat lista noului guvern, domnia-sa l-a recomandat pe dl. Dâncu drept profesor al Universităţii clujene. Descoperim, aşadar, o a doua greşeala săvârşită de premier. După ce a omis să spună că dl. Dâncu a făcut parte din guvernul condus de Adrian Năstase, iată, aflăm acum că dl. Cioloş a încurcat, intenţionat sau nu, locul de muncă al viitorului său secund.

Oare chiar atât de neinformat să fi fost dl. Dacian Cioloş? Oare chiar atât de neghiobi şi neprofesionişti să fi fost cei ce i-au pregătit documentaţia tehnocratului nostru premier? Sau nu cumva greşeala a fost una voită, comisă din teama de a nu amplifica zvonurile, comentate cu mare plăcere în presa de tip Ion Cristoiu&comp, că numirea sa în postul de premier este rezultatul fructuoasei colaborării dintre dl. Iohannis şi corporaţia SRI-DNA?

Fireşte, nu mă voi lansa în speculaţii. Mă mulţumesc doar să fac trimitere la un articol publicat de dl. Sorin Ioniţă la data de 1 decembrie pe hotnews, articol în care binecunoscutul comentator face referire la numeroasele instituţii de învăţământ superior din România patronate de structuri militare, de forţă sau de intelligence. Şi să subliniez sporirea ponderii respectivelor structuri şi a angajaţilor lor în feluritele organisme publice din România.

 Întrebându-mă, de ce oare?