Cât de pregătită ar fi România de întoarcerea la interzicerea avorturilor urmând exemplul conservatorilor americani sau polonezi?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Blog

Ar trebui să fie deoarece apariţia acestei discuţii este inevitabilă prin forţa exemplului primit de la noii noştri lideri spirituali de peste Ocean.

Nu este deloc greu de conceput deoarece România noastră, poate vrem să ne aducem aminte, a fost un deschizător autentic de drumuri în domeniu atunci când a introdus interdicţiile comandate de Ceauşescu, cele pe care, în ascuns să nu ne auzim nici măcar noi, le numeam pe bună dreptate criminale, inumane şi trimiţând ţara în timpurile Evului Mediu Întunecat şi mentalităţilor sale. Sigur că amintirile tragediilor de atunci s-au estompat, dar numai parţial şi, oricum, nu pot fi mai puternice decât mesajele ideologice ale dreptei susţinute de structurile diferitelor biserici care, chiar în acest moment, marchează o incredibil de puternică revenire în ceea ce înseamnă puterea de a influenţa direct politicile unui stat.

Decizia fără precedent a Curţii Supreme a SUA care, pentru prima oară în istoria sa glorioasă a ţării, autorizând ca statele să-şi poată determina individual politica în materie de avort, marchează un regres în materie de libertăţi individuale este unul dintre marile subiecte de scandal ale momentului. Din păcate, ne face să uităm că discuţia asta precede adoptarea unei iniţiative similare la nivelul unui stat membru UE, Polonia fiind ţara care a reintrodus o una cele mai stricte legislaţii în domeniu, la fel de severă şi necruţător-limitativă cu cea impusă de Ceauşescu în perioada cea mai neagră a României. Ambele sunt rezultatul unor dezbateri intense pro şi contra în care, dacă le-aţi fi urmărit cu atenţie, au devenit prioritare sau, în final, s-au dovedit decisive argumentele pe care, în societatea medievală, le foloseau preoţii în predicile din amvon împotriva păcătoaselor pe care Dumnezeu le vrea pedepsite exemplar pentru faptele lor, de aici procese exemplare în care acuzatorii foloseau citate din Biblie pentru a trimite nefericitele direct pe rug. Apoi, destul de rapid, avortul a devenit păcat mortal asimilat cu închinarea către Diavol, iar cele care erau fie şi bănuite de asemenea practici erau torturate în prezenţa slujitorilor bisericii care adunai mărturiile necesare pentru tribunalele ecleziastice. După ce era pronunţată inevitabila condamnare, onorabilele feţe bisericeşti se spălau elegant pe mâini şi lăsau totul (adică rugul şi ceremonia sinistră aferentă) în grija braţului secular. Dacă doriţi amănunte, citiţi capitolele speciale închinate acestui subiect din Malleus Maleficarum, manualul de căpătâi al inchizitorilor, text oficial aprobat de Vatican.

Istorii de demult? Nu-i aşa, căci condamnarea la moarte pentru vina de a fi provocat un avort sau pentru bănuiala că s-ar fi putut petrece aşa ceva a fost la baza unui proces împotriva acuzatei Marie-Louise Giraud în Franţa, între anii 1940-1942. Mareşalul Petain primise depline puteri pentru a conduce Franţa oferindu-i o nouă Constituţie „care să garanteze dreptul muncii, al familiei şi al patriei”, de unde şi legea din 15 februarie 1942 care face din avort o crimă împotriva securităţii statului, delict de maximă gravitate şi care trebuie judecat în urgenţă de tribunalele speciale. Textul este premonitorii şi trebuie analizat din perspectiva evoluţiilor neaşteptate impuse de partidele conservatoare:

Oricare individ împotrivă căruia există prezumţii grave, precise şi concordante că, în mod obişnuit sau în scopuri materiale, a ajutat sau a încercat să ajute o femeie însărcinată sau presupus însărcinată să avorteze sau să indice sau să favorizeze mijloacele pentru a provoca avortul” poate fi denunţat de orice cetăţean conştient de misiunea sa civică şi răspunzând valorilor religioase autentice şi trimis imediat în judecată şi condamnat la moarte. Ceea ce s-a şi întâmplat în cazul nefericitei respective, acuzată de a fi provocat 27 de avorturi şi condamnată la moarte prin ghilotinare, pedeapsă dusă la îndeplinire pe 30 iulie 1943 în curtea închisorii La Roquette din Paris, iar cele 3 complice ale sale săi sunt condamnate la ani de muncă forţată.

Aveţi aici descrierea amănunţită a legislaţiilor europene actuale în domeniu.

Blog

Ce se întâmplă acum în Europa? Există de mult timp o luptă destul de intensă, cu deosebire vizibilă în societăţile occidentale, între curentele pro şi anti avort, acestea din urmă animate de diversele biserici şi culte, dar şi de organizaţiile non-guvernamentale afiliate şi finanţate de acestea. De cealaltă parte, avem o acţiune a politicienilor care devin din ce în ce mai preocupaţi de o posibilă deschidere în Europa a unei linii de confruntare socială cum se desenează acum în SUA în urma deciziei Curţii Supreme . Drept care, dacă subiectul vă interesează, vă invit să citiţi proiectul legislativ depus la finele lunii martie 2021 de europarlamentarul socialist croat Perdrag Matic asupra „situaţiei sănătăţii, drepturilor sexuale şi genetice în UE” în care propune recunoaşterea „dreptului la avort”. A fost votat cu 378 în favoarea Rezoluţiei, 255 împotrivă şi 42 de abţineri şi solicită Statelor membre să asigure accesul universal la un avort în siguranţă şi deplină legalitate, cu garantarea posibilităţii avortului la cerere la începutul sarcinii şi, evident, în cazurile în care sănătatea persoanei respective este primejduită din cauze obiective.

Matic a afirmat că interdicţiile încă existente în privinţa avortului sunt cauza pentru care, „în fiecare an mor 23.000 de femei. Ştim că opţiunea avortului este o alegere dificilă pentru fiecare femeie, dar este o alegere care să poată fi făcută...Nimeni nu interzice medicilor să refuze să presteze servicii medicale din motive personale, dar toate spitalele şi unităţile medicale ar trebui să aibă un medic care să poată oferi acest tip de servicii”.

Blog

Dar asta nu este decât o faţetă a discuţie. Cealaltă, după cum spuneam, este reprezentată de poziţiile bisericilor şi diverselor culte active în Europa, unele – inclusiv la noi – din ce în ce mai influenţate din mesajele evangheliştilor americani. Şi este normal să aveţi posibilitatea de a citi şi poziţia exprimată în dezbaterea din Parlamentul European de Pr. Manuel Barrios Prieto, secretarul general al Conferinţei episcopilor din UE, el afirmând că „din punct de vedere juridic nu există drept la avort recunoscut în Europa sau în lume şi că, drept urmare, nici un Stat nu poate fi obligat să legalizeze avortul sau s-l faciliteze într-un fel sau altul... Adoptarea unei rezoluţii a Parlamentului European care să aprobe această interferenţă nu va face decât să discrediteze instituţia”. Foarte interesant pentru ceea ce urmează deja de acum ca discuţie în Europa, el mai spunea că dezbaterea din Parlamentul European intitulată „Ameninţări globale la adresa dreptului la avort: schimbarea dreptului la avort de către Curtea Supremă a SUA” reprezintă „o ingerinţă inacceptabilă în deciziile jurisdicţionale democratice ale unui stat suveran care, în plus, nici nu este membru UE”.

Blog

Discuţii legislativ au început în Cehia, Slovenia sau Lituania, vor urma oare dezbateri organizate cu sprijinul bisericilor ortodoxe în statele din est? Foarte posibil că da şi, în orice caz, toate vor fi urgent politizate la maximum de către partidele care vor încerca să identifice o piaţă perfectă pentru mobilizarea unui electorat care se dovedeşte din ce în ce mai demotivat. Va fi cu atât mai interesant cu cât, similar cu ce se petrece în SUA, discuţia vine în contextul unei crize economice şi unor perspective de nesiguranţă socială vizibilă şi, de ce nu, în contextul îngrijorării reale privind descreşterea demografică violentă a ceea ce până acum au fost populaţii majoritare tradiţional albe din zona de influenţă a bisericilor creştine.

Este oare gata România pentru o asemenea dezbatere cu asumarea tuturor consecinţelor, reluând (poate decisiv) chiar şi referendumul eşuat pe bază de dezinteres privind familia tradiţională?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite