Cinci persoane, între care cel puţin un cetăţean german, Bert S. (61 de ani, asistent social), au fost puşi sub arest preventiv pentru constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de minori, trafic de persoane şi lipsire de libertate. Pe scurt, pentru sclavie. Soţia lui Bert S., Babett S. (52 de ani, terapeut sistemic), este sub control judiciar. Au exploatat adolescenţi germani, copii cu comportament dificil, pe care, sub pretextul reeducării, i-au pus la muncă în condiţii umilitoare.

Sunt treziţi la ora 5 şi se apucă devreme de muncă, pentru că-s multe de făcut într-o gospodărie care dă mai tot pentru subzistenţă familiei. Aşa că dinainte de a se crăpa zorii, fac curat în grajduri, dau de mâncare la porci şi vite, sapă în grădină, apoi, mai târziu, merg la pădure să încarce lemne în transporturile mai mult sau mai puţin legale ce coboară din Munţii Rodnei, în nordul extrem al României. Este o altă lume decât cea din care vin. Aici nu există blocuri între care să se înhăiteze cu alţi tovarăşi de aceeaşi vârstă fragedă la băut, bătut sau consumat droguri. Aici nu sunt părinţii deznădăjduiţi la care ridică tonul şi cărora le trântesc uşile în nas, pentru că îşi permit să îi şantajeze emoţional. Aici nu sunt nici măcar centrele pentru tineri cu probleme de comportament din oraşele Germaniei, unde psihologi şi pedagogi încearcă să-i readucă la linia de plutire cu metode îndelung rafinate. Aici e doar sălbăticie în jur, peste dealurile ce urcă şi coboară molcom, şi oamenii locului s-au învăţat cu o viaţă aspră, aproape o luptă. Aici i-au adus iniţiatorii germani ai unui program de reeducare pentru care statul federal a plătit bani din bugetul alocat rezolvării cazurilor grave de devianţă şi delicvenţă juvenilă.

„Projekt Maramureş“, iniţiat de doi soţi din Germania, funcţionează în baza promisiunii că adolescenţii cu probleme de comportament şi vârste cuprinse între 12 şi 18 ani vor primi ajutor în România, unde vor locui la familii şi vor experimenta o veritabilă călătorie în trecut, departe de tentaţiile consumerismului. Primele relatări despre acest program vin dinspre presa română. Jurnalistul Viorel Ilişoi scria despre ce se întâmplă la Vişeu de Sus încă din 2007.

Dar cu un an înainte, săptămânalul Der Spiegel trăsese deja un semnal de alarmă: organizaţii greu de controlat profită în ţări la fel de greu de controlat de pe urma exploatării copiilor-problemă ai Germaniei. Nu se întâmplă doar în România, spun cei care s-au apropiat în timp de fenomen, căci este deja un fenomen. În Polonia există asemenea stabilimente, în Grecia sau Rusia, în dictaturile ex-sovietice din Asia Centrală, în America Latină sau pe moşiile imense ale descendenţilor de familii germane care au colonializat savanele din sudul Africii.

Reclama călătoriei în trecut ascunde altceva decât promisiunea: drumul se înfundă într-o beznă pedagogică în apropiere de Sighişoara, unde reeducarea se făcea cu muncă forţată şi sancţiuni draconice, dezordinea sau nesupunerea erau pedepsite chiar şi fizic, porţiile de mâncare aveau dimensiuni mici şi calitate dubioasă, relata, în 2006, Der Spiegel. Şapte ani mai târziu, Preussische Allgemeine Zeitung dă, la fel, de urma unei alte astfel de oferte de „ultimă şansă“ pentru salvarea copiilor greu de educat - la Dumbrăveni, în judeţul Sibiu. Se vorbeşte atunci şi despre dimensiunea afacerii: pentru fiecare copil plasat într-o familie din străinătate, intermediarul încasa lunar de la autorităţile germane între 4000 şi 6000 de euro; iar familiile din România primeau între 200 şi 600 de euro şi mână gratuită de lucru în gospodării, în fierării, tesătorii manuale sau tâmplării. Proiectul din Vişeu de Sus, „Projekt Maramureş“ are, anual, vreo 30 de copii.

În Kîrgîstan, unul dintre copii a dispărut şi nu a mai fost găsit. În Grecia, un tânăr şi-a împuşcat mortal „tatăl social“. Deocamdată, în România, adolescenţi dispăruţi pentru câteva zile au fost găsiţi la graniţa cu Ungaria sau, dacă au rătăcit drumul, undeva prin secuime. Tribunalul Maramureş spune, însă, că au existat, la Vişeu de Sus, tentative de suicid, ca urmare a traumelor psihice şi fizice suferite de adolescenţi. Motivarea arestării celor cinci suspecţi dezvăluie, pentru prima oară oficial, dimensiunea grozăviei din spatele dealurilor idilice. Se practica „legarea cu funii, înhămarea la căruţă alături de animale, ţinerea deliberată a minorilor în ger şi în frig sau în ploaie (...) Tinerii sunt excluşi de la orice formă de continuare a studiilor, li se confiscă actele de identitate, bunurile personale, în principal cele care ar facilita posibilitatea de comunicare cu lumea exterioară“. Unul dintre adolescenţii-victimă povesteşte că „de mâncare primea numai pâine cu slănină sau unsoare la finalul zilei, fiind închis singur într-o casă părăsită din care nu avea voie să iasă, nici măcar să meargă la WC“.

Sintagma juridică „exercitarea unor manopere medicale intruzive împotriva voinţei lor“ din motivarea magistraţilor maramureşeni înseamnă, în traducerea cuvintelor lui Bert S., citat încă din 2007 de jurnalistul Viorel Ilişoi, „fetele fac injecţii de patru ori pe an să nu rămână gravide“.

Deutsche Welle a cerut reprezentanţilor DIICOT, parchetul care a demarat cercetările în acest caz, un punct de vedere cu privire la modul în care instituţiile germane şi române care ar fi trebuit să supravegheze „Projekt Maramureş“ şi-au făcut treaba. Răspunsul procuraturii anticriminalitate spune că „nu avem date sau indicii conform cărora autorităţile germane sau autorităţile române locale au neglijat să efectueze controale“. În schimb, în motivaţia magistraţilor din Maramureş, care a fost citită de Deutsche Welle, se menţionează că suspecţii şi-au asigurat complicitatea unor persoane din diferite autorităţi locale (poliţie, primărie, asistenţă socială), de la care au aflat despre controalele şi verificările programate de Protecţia Copilului, astfel încât atunci când se făceau astfel de controale, copiii erau sedaţi.

Deutsche Welle a cerut şi un punct de vedere din partea Agenţiei Naţionale pentru Inspecţia Socială din Ministerul Justiţiei, dar până la ora publicării acestui material nu a primit un răspuns. Săptămâna trecută, însă, ministrul Muncii, Marius Budăi, a dispus Corpului de Control al agenţiei să afle care e starea lucrurilor la Vişeu de Sus.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle