Născut în octombrie 1944, probabil copil cuminte, elev silitor, dar şi cu origine socială sănătoasă, domnul Dorneanu a absolvit fără probleme cursurile Facultăţii de Drept. A primit ok-ul organelor competente, aşa că a obţinut firesc, în firescul lucrurilor din perioada comunistă, posturi succesive de procuror.

Pesemne, şi-a făcut cum nu se poate mai conştiincios datoria, a ascultat fără să crâcnească pe cine trebuia să asculte de vreme ce deja, în 1985, dl, pardon, tovarăşul Dorneanu a avut parte de o promovare spectaculoasă. La care iar nu putea aspira oricine. În 1985, tovul în cauză  a devenit Consilier la Consiliul Legislativ. De acolo a fost recuperat de dl. Ion Iliescu care, în 1990, l-a făcut consilier pe probleme de legislaţie. Ce vreţi? Un tehnician, un profesionist, omul potrivit la locul potrivit.

Numai că din 1990 încoace destinul, viaţa şi opera (atâta câtă este) a necharismaticului domn Dorneanu s-a potrivit, s-a legat de dl. Ion Iilescu, tătucul FSN şi al metamorfozelor prin vremuri al partidului, moştenitor în gînduri, fapte şi fărădelegi al aproape centenarului Partid Comunist din România. Prepoziţia din are schepsisul ei şi se verifică  cum nu se poate mai bine şi în cazul domnului Dorneanu. Că doar nu degeaba a mers insul respectiv în 2018, în ciuda recomandării expres-contrarii a Ministerului Român de Externe, să ia lumină din Rusia. La fel cum se duceau înaintaşii. Adică Ana Pauker, Leonte Răutu, Emil Bodnăraş. Şi nu degeaba i se aduc azi elogii domnului Dorneanu de revista Sputnik, oficiosul şi oficina de propagandă a Moscovei către România. O nouă Scufiţa roşie în limba română.

Asocierea lui Valer Dorneanu cu Ion Iliescu a fost cum nu se poate mai profitabilă pentru primul. Domnul în cauză a ştiut să tragă toate foloasele din aceasta, pe urmă a trecut cu arme şi bagaje şi în barca lui Adrian Năstase, dar şi în aceea a lui Geoană, ca şi în vaporaşul lui Ponta ori în micul distrugător al lui Liviu Nicolae Dragnea. A fost când ministru, când preşedinte al Consiliului Legislativ, când preşedinte al Camerei Deputaţilor, a devenit – cum altfel?- profesor universitar când la Stat, când la Privat, azi e preşedintele CCR şi are în portofoliu vreo trei sau patru pensii speciale.

Nimic asemănător sau, mai bine spus, nimic asemănător până la un punct în cazul evoluţiei doamnei Renate Weber. Doar că probabil şi domnia sa a fost elevă silitoare şi cu ok- ul necesar de la PCR, UTC şi toate celelalte, de vreme ce a fost admisă fără probleme la Facultatea de Drept. Din 1979 şi până în 1990, dar şi multă vreme după, doamna Weber şi-a văzut liniştită de ocupaţia ei de avocată şi de membră a Baroului de avocaţi din Bucureşti. Pe urmă, a descoperit gustul vieţii în ong- uri. S-a îndrăgostit de miliardarul american de origine maghiară George Soros, a devenit chiar preşedintă a Fundaţiei Soros din România, ceea ce nu a împiedicat-o mai pe urmă nici o clipă să asiste impasibilă la adresa atacurilor la adresa fostului ei  patron, atacuri lansate de  binefăcătorul ei de astăzi,  expiratul şi ridicolul Călin Popescu-Tăriceanu. Vreun an doamna Renate a fost consiliera preşedintelui Băsescu, a devenit apoi ba liberală, ba aldistă, a mâncat pâinea albă şi cu unt şi a încasat zeci, sute de mii de euro de la Parlamentul European. A devenit peste noapte anti-americană, anti-scutul rachetă de la Deveselu, i-a pus la zid şi la Strasbourg, şi la Bruxelles pe cei care în România protestau faţă de măcelărirea legilor justiţiei comisă de guvernele PSD-ALDE.

În cursul acestui noian de loopinguri, în cursul cărora doamna Weber s-a dovedit discipola lui Ghiţă Pristanda (Pupă-i în bot şi papă tot!) s-a realizat şi joncţiunea dintre doamna Weber şi dl. Dorneanu. Binecuvântată de acelaşi organism de presă al Moscovei, revista Sputnik.

În cursul săptămânii ce se încheie azi, joncţiunea a dat roade.  E vorba despre decizia CCR de joi. Roade se vor vedea, pesemne, şi săptămâna viitoare. Când mai mult ca sigur prea cinstita CCR va admite sesizarea prea –cinstitei avocate a Poporului referitoare la starea de alertă. Doamna Weber a realizat un binom perfect cu dl. Valer Dorneanu. 

Binom pentru care poporul nu contează. Contează doar ce vor PSD şi dl. Călin Popescu-Tăriceanu.

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro