Băsescu, supărat că România a redevenit o ţară, depăşindu-şi statutul de colonie

Succesul premierului Victor Ponta în China a deranjat multe capete luminate, printre care, la loc de cinste, se află şi Traian Băsescu. Fireşte că orice reuşită a premierului este o catastrofă pentru Băsescu, PDL, Mişcarea Populară şi fanii portocalii pentru că invalidează apocalipsa pe care ei o anunţau şi şi-o doreau din partea Guvernului. România a redevenit o ţară, pe cine supără acest lucru?

Un parteneriat strategic cu China? Nu avem nevoie, este părerea Cotroceniului. Noi trebuie să stăm cuminţi în cuşcă şi să primim din când în când câte un os, nu să fim o ţară puternică şi care îşi decide singură propriul destin şi parteneriatele în funcţie de interesele naţionale. Acesta este mesajul de supărare al preşedintelui Băsescu, dar şi al tuturor care nu văd cu ochi buni cum România se deschide către Asia. Cooperarea cu Banca de Dezvoltare a Chinei, aşa cum a fost oficializată de ministrul Dan Şova? Foarte rea pentru România, pentru că noi nu trebuie să ne dezvoltăm, trebuie să stăm la mila unuia şi a altuia care să ne dicteze câţi să numărăm la referendum. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să nu avem alternativă, să nu stăm pe picioarele proprii ca ţară, să nu avem relaţii internaţionale în afara celor negociate din genunchi.

Viziunea ”progresistă” a adversarilor Guvernului devine astfel mai clară ca niciodată, ca şi dorinţa de a ţine graniţele şi oportunităţile României închise. Iar ca să-i negi şefului Guvernului dreptul de a face vizite oficiale în alte ţări decât în cele europene mi se pare a arăta prea pe faţă că aveam un statut de colonie. Nu, mulţumim de grijă, dar avem dreptul să discutăm parteneriate cu oricine poate aduce ceva bun pentru România.

Doar o colonie nu are voie să-şi desfăşoare relaţiile externe după cum consideră de cuviinţă şi după cum îi este util.

Sau poate supărarea cea mare a plecat de la cvorumul referendumului, care s-a dovedit valid, ceea ce aruncă în aer toată scenarita ”loviturii de stat”. O lovitură de stat are loc precum în Egipt, nu prin vot popular majoritar acordat în urma unei proceduri parlamentare. Sau, am uitat, acum avem de a face cu dictatura parlamentară, după ce ne-am confruntat cu lovitura de stat a dorinţei populaţiei de a scăpa de preşedinte. Ciudată întorsătură a cuvintelor care ajung să semnifice contrariul lor. Cum ar putea un Parlament ales să fie dictatură şi cum ar putea votul popular să fie lovitură de stat? Marii învăţaţi care satelizează Cotroceniul nu mai au proprietatea termenilor?

Ideea era că guvernarea trebuia să iasă prost, iar premierul Victor Ponta să nu fie primit niciunde în lume, şi atunci portocalele de toate soiurile ar fi respirat uşurate. Asia nu e condusă însă de prietenii lui Băsescu, aşa încât, de acolo, o guvernare stabilă, investită printr-un vot popular covârşitor, se vede altfel. Probabil că cei care l-au invitat pe premier nu-i citesc pe părerologii portocalii, nici nu-şi setează ceasul după buna dispoziţie a Cotroceniului. Păcat, nu-i aşa, că mai există ţări, printre care şi China, care vor să coopereze cu România. Guvernările portocalii nu au reuşit să ne înfunde de tot şi să ne facă nefrecventabili pentru restul istoriei. Au reuşit acest lucru doar pentru perioada lor de glorie. Care, din fericire, s-a terminat. Aşa încât da, avem nevoie de un parteneriat strategic cu China, avem nevoie de ţările din Asia, avem nevoie de o relaţie pragmatică şi constructivă cu Rusia, nu de atitudini copilăreşti de genul ne luăm jucăriile şi plecăm. Nu avem unde să plecăm, trăim în această lume în care puterile non-europene au un cuvânt din ce în ce mai greu de spus. Tehnica struţului, cu băgatul capului în nisipul de la Cotroceni unde să trăim în iluzia că suntem importanţi pentru că angajaţii se tem de noi şi ne cântă osanale indiferent ce gafe am face, nu funcţionează în politica internaţională.

Nu am ştiut, când am văzut derularea turneului asiatic, că această ieşire din izolare a României şi faptul că a redevenit o ţară, depăşind statutul de colonie,  va stârni un asemenea cuib de vipere. Doar o colonie nu are voie să-şi desfăşoare relaţiile externe după cum consideră de cuviinţă şi după cum îi este util. Credeam că pionii portocalii îi vor lăsa României dreptul să aibă un viitor, dacă tot i-au distrus trecutul ultimilor ani, iar în prezent fac tot ce pot pentru a bloca deschiderile ţării. Dar dorinţa lor de a distruge a fost mai puternică. România nu ar trebui să devină jucătoare tocmai pentru a-i lăsa pe cei care practică politica struţului să se simtă esenţiali. Iar faptul că nu mai sunt aşa îi aruncă pe culmile disperării...