„Badigardul” Oprea şi antemergătorii săi cu picioarele înainte

Ajuns pe cai putere mari, din străfundul subteranei huilei tocmai la Bucureşti, fostul badigard Găbiţă Oprea îi călăreşte şi el pe alţii: pe motociclete, prin gropi, pe la 2 m sub pământ... Foto: Costin Ştucan

Şi-o fi imaginat vreo clipă bodyguardul luceafărului huilei că va ajunge să stea pavăză unui diatamai neica-nimeni cu guvernare şchioapă? Aşa cum orice soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal, s-o fi gândit Găbiţă Oprea ce aroganţă de vicepremier ducea în geamantanul lui Miron Cozma? Ei bine, cât timp caschetele nu se vor da din nou de pământ, să scape de un aşa balast din fruntea lor, multe căşti şi destine se vor mai frânge în van...

Pe generalul Oprea nu-l va durea de pierderea umană suferită de instituţia pe care o conduce. Nici măcar la bască. Fiindcă nu poartă! Darămite să aibă vreo tresărire la "caşcheta" de general...

Nici la trei luni de la moartea bietului agent Gheorghe Ionescu nu ştim procedurile după care agenţii de poliţie pot legitima, reţine şi conduce la secţie cetăţenii. Mai rău,s-a ajuns ca APADOR-CH să se judece în instanţă cu şeful Poliţiei Române, ilustrul Petre Tobă, cel cu urechea toacă la solicitarea unor informaţii, în fond, de mare interes public.

Nici de pierderile materiale nu-i va păsa fostului badigard. Nici de despăgubirile către familia îndurerată şi nci de banii aruncaţi în continuare pe coloane oficiale până la restaurant, întruniri de partid etc. La noile Loganuri, recent intrate  în dotarea poliţiştilor din teritoriu, nu mai sunt bani şi de girofaruri. În schimb, parvenitul din vestiarul Petroşaniului în buricul Bucureştiului cu cheltuială se ţine.  Cu înaintaşi călare fluturând în trafic precum steguleţele de la limuzinele de paradă...

Şi cel puţin la fel de... puţin îi va păsa fostului intendent de efecte că drapelul imaginii Ministerului de Interne va flutura pe mai departe la fel de terfelit ca o izmană ruptă şi murdară. Că ce siguranţă şi încredere să mai ai într-o armă într-atât de blegită de frica propriului comandant încât ajunge să dea comunicate de presă trunchiate, de pe o zi pe alta, numai ca să nu-i clintească acestuia vreun fir din epoleţi? Cât timp "onorabilii" din guvern îi vor face onoarea de a le ţine de şase în Parlament, Gabriel Oprea îşi va clădi închipuirile de mare comandant de oşti tot pe alaiuri de înaintaşi călare pe girofare, în drumul spre luptele grele şi îmbelşugate de la restaurant.

De fapt, nici nu contează dacă OPrea avea dreptul la coloană oficială sau nu, dacă în acea deplasareeraîndrituit s-o folosească sau dacă groapa din asfalt era semnalizată legal sau în bătaie de joc. Inacceptabil este modul făţarnic, perfid şi ruţinos în care instituţia condusă de Oprea Gabriel dă socoteală pentru pierderea unui om, a unui soldat credincios al armei poliţie: fofilat şi cu manta, cu tăceri ascunsei printre rânduri precum radarulîn tufişuri.

Ce l-ar putea atinge mai tare pe un astfel de personaj impermeabil? Nimic mai tare decât insubordonarea. Să fie de-acum înainte întrebat de două ori acelaşi lucru, măcar de cei din presă - poate diferă răspunsurile de la o zi la alta. Asta ar putea fi o maximă dezoonoare pentru personajul de desene inanimate, cu creta albă pe asfalt.

Pe poliţişti cine îi apără?

...de catastroficele drumuri româneşti, de haosul din trafic, ba chiar şi de şefii lor. Ar putea s-o facă ei înşişi. Dar mă îndoiesc că ştiu cum, că pot, ba chiar şi că vor.

Fiindcă privind imaginile de la faţa locului un amănunt mi-a sărit în ochi din prima. Priviţi dungile reflectorizante de pe uniformele poliţiştilor, dar şi de pe combinezoanelor muncitorilor. Vi se pare că indicatorul "Lucrări" rămas în picioare reflectă lumina ceva mai mult decât orice altă tablă ruginită din oţel chior?

Şi dacă asemenea semnalizare pentru ocolirea lucrărilor din carosabil avizează înşişi colegii bietului agent Gigină, ce pretenţii să mai avem vizavi de competenţa lor? În imaginile filmate transmise în direct chiar după preluarea agentului de către SMURD se vede cât de meschină era toată împrejumuirea şi cum becul intermitent se găsea la celălalt capăt, pentru sensul opus (al doilea video de la articol).

Iar când liderii de sindicat ai poliţiştilor colindă televiziunile doar pentru a discuta despre orice altceva decât lipsurile materiale şi mai ales manageriale cu care se confruntă breasla lor, daţi-mi voie să mă îndoiesc maxim de puterea acestora de a-i reprezenta pe colegii lor. Când agenţii schimbă din banii lor becurile şi ştergătoarele maşinilor din dotare, invizibile în baza de date a asigurărilor, mi se pare cel puţin ciudat cum Coarnă, Paraschiv şi care-or mai fi şi-au făcut viză de flotanţi pe sticlele ce lăcrimează de dragul puterii.

Poliţiştii înşişi nu mai văd capătul drumului.Lipsa lor de reacţie - cu un biet lider sindical din provincie, precum domnul Cănărău de la Neamţ, nu se face o profesiune cu demnitate şi o datorie cu onoare - nu ascunde doar teamă. Poliţişti rutieri îmi explicau acum două zile cum "nimeni nu va face nimic", "nu seva întâmpla nimic", şi nici măcar şefii lor, de la înălţimea celor câtorva salarii peste un agent obişnuit, "nu au niciun interes să le ia apărarea". Cel mai grav însă, deşi păreau să conştientizeze perfect nedreptatea, riscurile şi degradarea din relaţiile de subordonare ale instituţiei, poliţiştii înşişi le găseau scuze şefilor: "păi, la un asemenea alariu, cine n-ar face orice ca să-şi păstreze scaunul?" Păi, nu ştiu, ia să vedem: nu cumva nişte bărbaţi adevăraţi, cu mândrie şi onoare?...

Aşadar, cred că sunt slabe speranţe ca poliţiştii români să-şi poată recâştiga singuri demnitatea. Ori poate nu am vorbit eu cu cine trebuie...

PS: Scuze cititorilor pentru agresarea constantă în text cu termenul „badigard”. Dar am înţeles că domnul Oprea nu ştie engleză, iar „gardă de corp” nu aş vrea să fie interpretat ca având vreo legătură cu anumite articole de îmbrăcăminte.