Avocaţi: Ce lacune are proiectul de lege referitor la izolare şi carantină

Exigenţele de claritate şi predictibilitate lipsesc încă din proiectul de lege al Guvernului referitor la izolare şi carantină Imagine: Adevărul

Noului proiect de lege emis de Guvern cu privire la carantină, izolare şi internarea obligatorie îi lipsesc în continuare exigenţele de claritate şi de previzibilitate cerute de deciziile CCR. Doi specialişti în drept au explicat pentru „Adevărul” că proiectul ar fi trebuit să creeze un cadru normativ în baza căruia pot fi restrânse drepturile fundamentale ale omului în caz de pandemie.

Mai exact, proiectul ar fi trebuit să aibă o serie de norme, tot aşa cum Codul de procedură penală prevede clar şi predictibil în ce situaţii o persoană poate fi reţinută sau arestată preventiv.

În condiţiile în care la mijloc este libertatea persoanei, legea trebuie să conţină procedurile clare în care aceasta poate fi restrânsă, situaţiile în care se impune o astfel de măsură, precum şi un „filtru” asigurat de o entitate imparţială care să confirme sau să infirme necesitatea acestei măsuri.

Avocatul Daniel Adrian Briscan a declarat că un ministru sau un doctor, sau un director de spital nu poate decide de unul singur asupra libertăţii unei persoane.

„Fiind vorba de o restricţie a libertăţii persoanei, nu poate să decidă în mod arbitrar şi în mod imprevizibil o persoană de rangul ăsta. Trebuie stabilite nişte reguli clare, previzibile, având în vedere că valoarea socială pe care o restrângi este majoră, adică libertatea persoanei. Aceste reguli clare şi previzibile trebuie să fie conţinute de un act normativ cu putere de lege”, a explicat avocatul.

O paralelă cu procesul penal

Daniel Adrian Briscan arată că în legislaţia penală există situaţii în care se poate dispune internarea obligatorie, însă ele sunt clar prevăzute în lege şi au loc la capătul unui proces. Avocatul face o paralelă cu paşii pe care autorităţile pot cere arestarea preventivă a unei persoane.

„Nu poţi să mă închizi în spital doar pentru că aşa a zis un ministru. Trebuie să ai o bază legislativă. Aşa cum nu poţi nici să mă arestezi doar că zice un poliţist, un jandarm sau un procuror. Un procuror are dreptul, în interesul anchetei – cu respectarea unui cadru în care intervine previzibilitatea – să ceară arestarea. Dar nu poţi să arestezi un om fără să pui în mişcare urmărirea penală, fără să îi aduci la cunoştinţă faptul că e inculpat. După ce ai făcut toate astea, tu, ca procuror, poţi să îi spui: te reţin 24 de ore. Şi în aceste 24 de ore eşti obligat să faci o propunere de arestare preventivă cu care te duci la un terţ care este imparţial, la judecător. Iar acolo vine şi cel vizat, cu un avocat”, a explicat avocatul.

Daniel Adrian Briscan arată că măsurile preventive în domeniul penal sunt prevăzute şi explicate foarte clar în Codul de procedură penală. „Deci ai o normă legislativă primară, ai lege. Nu ai ordin de ministru, nu ai hotărâre de guvern. Asta cere, de fapt, Curtea Constituţională când vorbeşte despre previzibilitate”, a mai explicat apărătorul.

Internările forţate

La rândul său, avocatul Adrian Cuculis dă ca exemplu Legea nr. 487 din 11 iulie 2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.

„În legea sănătăţii mintale se arată foarte clar cum se poate face o internare forţată, pentru că această măsură echivalează, până la urmă, cu suprimarea libertăţii de mişcare, cu un soi de arest preventiv, adică cea mai drastică măsură pe care o poate lua o autoritate a statului cu privire la libertatea unei persoane.

„În legea asta pe care eu am dat-o cu titlul de exemplu, este singurul model unde noi identificăm cum se fac internările forţate. Şi ele se fac nu prin acte colective, ci prin acte individuale ale unei comisii (chiar dacă e medicală, nu juridică). Ele sunt supuse apoi controlului judecătorului. Nu treci de treaba asta fără judecător”, e de părere avocatul Adrian Cuculis.