Audiovizualul public românesc se află la răscruce

În cursul zilei de marţi Camera Deputaţilor din Parlamentul României a dat o gravă lovitură fundamentelor democraţiei şi esenţei Statului de drept din România, eliminând în chip populist, absolut iresponsabil, taxa care garanta, e drept, în mod simbolic, caracterul de serviciu public al Radioului şi Televiziunii Naţionale. Independenţa lor editorială

După vot, iniţiatorul legii ce elimină dintr-o lovitură, din raţiuni pur electorale, fără nici un studiu de impact economic cât de cât serios, nu mai puţin de 102 taxe, preşedintele PSD, condamnatul penal pe nume Liviu Dragnea, a avut, de la Tribuna Parlamentului României, o ieşire cu totul semnificativă pentru propriul caracter şi pentru mentalitatea de vătaf a întreg partidului pe care îl conduce.

În primejdioasa chimie a reacţiei numitului Dragnea Liviu, semn al unui caracter complet viciat, specific unui ins cu clare înclinaţii autoritariste se amestecă câte ceva din asurzitorul pumn bătut în masa Regelui Mihai de trimisul moscovit Andrei Ianuarevici Vişinski, din anti-democratismul politico- ideologic al lui Gheorghiu-Dej ori Nicolae Ceauşescu, din felul draconic în care acţionau  Leonte Răutu şi Dumitru Popescu-Dumnezeu. Dar şi mult, foarte mult din rictusul bolşevic al lui Ion Iliescu.

Eliminarea taxei de abonament la serviciile publice de radio şi televiziune înseamnă, practic, readucerea celor două instituţii la statutul de mijloace de informare sub completul control al Statului român.

Dacă legea ticluită de maleficul şef de partid descins din catacombele cele mai întunecate ale istoriei României va ajunge să devină efectivă, TVR şi SRR vor redeveni, într-o primă instanţă, cel puţin formal, ceea ce au fost în vremea regimului comunist. Nici mai mult, nici mai puţin decât  instituţii bugetare, aflate sub total control de stat. Simple agenţii guvernamentale cărora nu exclud deloc ca într-un viitor nicidecum îndepărtat noul lor stăpân să le impună misiuni de propagandă clare.

Prin însuşi acest nou statut, TVR şi SRR îşi vor vedea anihilată independenţa editorială, vor fi deposedate de caracterul de cenzor al acţiunilor guvernamentale, vor înceta să aibă instrumentele şi libertatea de acţiune ce le asigură, măcar teoretic, condiţia de câine de pază al democraţiei. Un nou fir, un nou telefon roşu se vor instala urgent, fie şi numai simbolic, în strada general Berthelot şi în Calea Dorobanţi. Fir şi telefon al căror rol lor va fi acela de a facilita şi consfinţi relaţia de subordonare a fostului audiovizual public românesc pus de acum încolo, în totalitate, la cheremul subvenţiilor, capriciilor şi comenzilor guvernamentale.

Penalul Liviu Dragnea va specula acea cantitate de resentiment public care indubitabil există îndeosebi la adresa Societăţii Române de Televiziune spre a susţine sus şi tare că decizia luată sub cupola Parlamentului României este una populară. Că are enorm de mulţi susţinători şi că, prin urmare, este o măsură cum nu se poate mai adecvată.

Acelaşi condamnat penal, şeful celui mai mare partid din România, nu va avea nici cea mai mică reticenţă în a readuce pe tapet ideea că situaţia absolut dezastruoasă în care se află astăzi SRTV este expresia unei imense bătăi de joc pe care conducerile succesive ale respectivei instituţii şi-au îngăduit-o la adresa contribuabilului român. Care prin taxa plătită lunar le-ar fi subvenţionat atitudinile iresponsabile, aventuriste.

Acelaşi Liviu Dragnea nu va sufla însă nici o vorbă că respectivele conduceri, Consilii de Administraţie şi preşedinţi-directori generali au fost numiţi eminamente politic, în dispreţul oricărui criteriu de competenţă.. Adesea prin forţarea legii  şi reluarea votului până când a ieşit exact cine trebuia.

Însuşi actualul preşedinte-director general al SRTV, d-na Irina Radu, îşi datorează poziţia şi salariului aferent de 18.000 de lei lună, comportamentului antidemocratic al PSD şi al aliaţilor lui politici. Nu că celelalte partide reprezentate în Parlament nu ar fi reacţionat într-un chip cu totul asemănător atunci când au avut la îndemână pâinea şi cuţitul.

Slaba reacţie, mai curând de complezenţă, a actualei conduceri a TVR după votul de ieri din Parlament este un semn rău prevestitor. Cu totul simptomatic pentru rolul de servant politic absolut al puterii pe care fără doar şi poate Irina Radu nu va ezita să îl transpună în faptă doar spre a-şi asigura supravieţuirea în nemeritatul fotoliu de pdg al Televiziunii Române.

E de sperat fie că preşedintele Klaus Iohannis nu va promulga noua ispravă cu totul ticăloasă comisă de Parlamentul României, fie că guvernul va sesiza CCR.

E de sperat, deopotrivă, că feluritele organizaţii civice şi neguvernamentale vor acţiona în asemenea chip încât să contracareze o decizie cu totul anticonstituţională şi antidemocratică luată, din interese politice evidente şi la ordin politic, de servanţii domnului Dragnea pitulaţi nemernic prin Parlamentul României. Şi că atacul grav săvârşit ieri de deputaţi la adresa democraţiei va fi anihilat cât mai degrabă.