Au apărut noi specii de peşti în Marea Neagră: medelinul şi escobarul…

Marea Neagră rămâne cel mai bun vecin al nostru. Altfel, nu se poate explica de ce a ales să pună în braţele Poliţiei Române o tonă de cocaină când putea la un val distanţă mai la sud sau mai la nord să-i blagoslovească pe bulgari sau ucraineni cu ditamai captura.

Una peste alta, dintr-un noroc chior, un transport de câteva sute de milioane de euro a căzut tocmai în curtea noastră. Bucuria politiştilor români, tristeţea câtorva columbieni din Medelin, care au de dat socoteală pentru transportul eşuat (şi care acum or fi hrană pentru peşti). Cum era firesc, pe net au apărut tot felul de glume pe seama capturii de cocaină de pe ţărmul românesc, iar cea mai bună e, în opinia mea, cea cu noile specii de peşti din Marea Neagră: medelinul şi escobarul, care consumate te fac praf.

În valul de stiri şi pachete de cocaină, am impresia că autorităţile au scăpat să ne explice ceva. Din câte filme am văzut şi eu, unele extrem de bine documentate, un astfel de transport pierdut e un accident, iar regula este că alte patru-cinci au parcurs drumul producător-traficant-client fără probleme. Dacă Marea Neagră „a prins“ o tonă de cocaină pură, înseamnă că bravilor poliţişti români le-au trecut pe sub nas alte patru-cinci tone. Mai mult, cred că ar fi bine de precizat de către autorităţi dacă România a devenit o placă turnantă în traficul de droguri la nivel mondial. O ţară coruptă, nu e numai un loc unde politicienii pot fura în voie, ci şi o ţară în care crima organizată (traficul de droguri şi cel de arme) proliferează. Faptul că sute de tone de droguri tranzitează Marea Neagră şi state precum Turcia, Bulgaria, Ucraina, România (dintre care câteva zeci sunt capturate de autorităţi) pentru a ajunge în vestul Europei nu este o întâmplare, ci pare un plan bine pus la punct, care are la bază o realitate crudă: toate cele patru state menţionate mai sus au un nivel de corupţie ridicat şi o capacitate redusă de luptă cu fenomenul crimei organizate. Din câte observăm, România nu mai este o ţară în care se transportă droguri cu geanta, portbagajul sau în păpuşi de pluş, ci o rută de transport unde tona de cocaină este adusă cu vaporul şi şalupa. Este evident că, în recentul caz de „captură“, nu stătea nimeni în Deltă sau pe ţărmul mării să împartă pachetele la câteva sute de cărăuşi care să le ducă până la graniţa de vest a ţării şi că drogurile urmau să fie preluate fie cu vapoare pe Dunăre, fie cu tiruri şi duse la destinaţie, în ţările bogate ale bătrânului continent.

După telenovela cu valurile mării şi apelul la cetăţeni să nu care cumva să-şi bage nasul în pudra albă adusă la mal, poliţiştii români ar trebui să vină şi să ne anunţe că au destructurat şi o reţea importantă de traficanţi şi că activitatea lor împotriva traficului de droguri nu stă doar la mâna hazardului. Nu în ultimul rând, dacă ne mai dorim să intrăm în Schengen trebuie să demonstrăm partenerilor din UE că suntem capabili să asigurăm frontiera estică europeană şi că vom putea lupta eficient împotriva traficului internaţional de droguri, carne vie şi arme.