Aţi uitat de bătălia de la Bruxelles? Alte etape decisive, nimic nu este închis, totul e posibil

Tehnic, aşa stau lucrurile: săptămâna viitoare, cel mai probabil miercuri, Jean Claude Juncker va anunţa nominalizările pentru portofolii. Din acel moment, comisarii nominalizaţi vor avea la dispoziţie aproximativ două, maximum trei săptămâni, pentru a-şi definitiva programul politic pe care urmează să-l prezinte în scris comisiilor de specialitate din Parlamentul European.

La început de octombrie, fiecare dintre acestea se vor reuni în şedinţă publică pentru a organiza audieri publice care sunt programate să dureze câte trei ore. 

În acest cadru, pe baza materialului prezentat de comisarul desemnat dar şi pe baza oricăror informaţii publice sau nu pe care le deţin europarlamentarii, vor putea fi adresate întrebări privind domeniul de competenţă specific, în nevoia de a se vedea dacă persoana respectivă poate face faţă cu succes responsabilităţii europene. 

La finele audierii, Comisia Parlamentului European trebuie să prezinte o informare detaliată şi un aviz de acceptare sau respingere, document dezbătut apoi între Conferinţa Preşedinţilor (din care fac parte Preşedintele PE şi preşedinţii grupurilor politice) şi Conferinţa Preşedinţilor de comisii.  

Urmează un vot de încrede dat în plenul Parlamentului European.

În cazul în care o comisie a PE nu acceptă o candidatură, este posibilă declanşarea unei negocieri cu Preşedintele Comisiei Europene care să solicite de urgenţă ţării vizate să prezinte un nou nume. Situaţie în care urmează, evident, o nouă audiere. 

Audierea în Comisiile de specialitate din PE este departe să fie o simplă formalitate şi, mai ales în acest an, se anunţă o probă şi mai dificilă din mai multe considerente. Dar pot şi produce situaţii extreme cum ar fi respingerea unui candidat? Cu siguranţă că da, dacă ne amintim episodul cu adevărat senzaţional din octombrie 2004 când comisii din Parlamentul European au emis două avize negative pentru comisarii propuşi pentru a face parte din Comisa Barroso I : Rocco Buttiglione pentru “Libertate, Securitate, Justiţie” şi ungurul Laszlo Kovacs pentru ”Energie”. Pentru a evita riscul de a vedea întreaga Comisie refuzată cu ocazia votului în plen, Barroso decide schimbarea propunerii Buttiglione cu Franco Fratini şi schimbarea portofolilui lui Kovcs cu “Fiscalitate şi Uniune Vamală”.

În acest an, tensiunile pot fi mult mai importante ca până acum deoarece, în primul rând, avem o structură cu totul nouă de putere la nivel european, arhitectură în care, pentru prima oară, 150 de euroscptici au intrat în Parlamentul European, acesta fiind prima ocazie importantă de a-şi face auzite opiniile, dar şi testa puterea de vot. 

Pe de altă parte, echilibrul între partidele politice europene tradiţionale este schimbat în sensul apropiere de o cvasi-paritate între PPE (totuşi, câştigătorul europarlamentarelor) şi socialişti, cu o scădedre însemnată a influenţei liberalilor. De unde, acordul general pentru a “trece” propunerile lui Juncker, dar fără garanţia absolută că elemente politice contradictorii nu ar putea tulbura acest acord general.

Cel mai important, cel puţin până în acest moment, pare să vină din partea României, prin cele două documente oficiale parvenite din ţara noastră, ambele traduse în toate limbile şi distribuite imediat tuturor grupurilor parlamentare. În primul rând, poziţia doamnei senator Anca Boagiu, în dubla sa calitate de vice-preşedinte PPE şi prşedinte al Comisiei afaceri externe a Senatului României, apoi scrisoarea comună a domnilor Johannis şi Blaga adresată oficialilor europeni, ambele acuzând ilegalitatea modului de desemnare a candidatului român pentru Comisia Juncker.

Acuzaţie extrem de gravă, de fond, care, dacă va fi reluată cu prilejul audierilor, poate face mult rău...oricum suntem singura ţară care, după memoria atâtor audieri pe care le-am urmărit la Bruxelles, aduce un asemenea subiect de confruntare. De ce este atât de ciudat şi de important? Pentru că, în definitiv, nu mai priveşte în primul rând persoana şi competenţele candidatului propus, ci vizează punerea ţării în cauză în situaţia de a fi discutată din perspectiva respectării normelor legale elementare. Desigur, începând de miercuri, Parlamentul României va organiza audierea candidatului desemnat, dar asta nu stinge problema, mai ales că, de acasă, sunt anunţate înspre Bruxelles noi bătălii dure şi acuze pe această temă.

Este posibil însă (dar destul de greu de anticipat) ca semnatarii scrisorilor să şi le retragă invocând nevoia de a se susţine un interes naţional, mesaj care să fie prezentat la audieri de toţi parlamentarii români. Teoretic se poate, practic însă nu cred. Să vedem efectele, căci dosare împotriva candidatului român sunt deja făcute, traduse şi deja difuzate pe unele culoare de comunicaţie pentru pregătirea corespunzătoare a terenului. Trist şi nedemn pentru România şi politicienii săi.

Am întrebat surse de la Bruxelles apropiate familiei socialiste, dacă ştiu despre un eventual Plan B anunţat neoficial de ai noştri. Răspunsul a fost doar că nominalizarea actualului nostru candidat a urmat unei decizii pe o listă în care, în final, rămăseseră două nume, cel al doamnelor Corina Creţu şi Rovana Plumb. 

Mai departe? În speranţa unei lipse de probleme, deci a unui vot pozitiv pentru ansamlul Comisiei Europene, fiecare membru al său va trebui să depună un jurămând în faţa Curţii Europene de Justiţie, aceasta fiind Declaraţia solemnă pe care au depus-o comisarii din Comisia Barroso II:

Numit membru al Comisiei Europene de către Consiliul European, în urma votului din Parlamentul European, mă angajez în mod solemn: să respect Tratatele şi Carta UE a drepturilor fundamentale în exercitarea tuturor funcţiilor mele; să-mi exercit responsabilităţile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii: în exercitarea însărcinărilor mele, să nu solicit sau să accept instrucţiuni din partea niciunui guvern, instituţie, organ sau organism; să mă abţin de la orice acţiune incompatibilă cu caracterul funcţiilor mele sau executării responsabilităţilor ce-mi revin.

Iau act de angajamentul fiecărui Stat Membru de a respecta toate acestea şi să nu încerc să influenţez pe ceilalţi membri ai Comisiei în exerciţiul sarcinilor ce le revin.

În afară de aceasta, mă angajez ca, în exrciţiul funcţiei mele şi după încheierea acesteia, să respect obligaţiile ce-mi revin, mai ales cel de onestitate şi rezervă în acceptarea, după încetarea mandatului, a unor anumite funcţii sau avantaje. 

Pentru informarea dvs, să mai adaug o informaţie. responsabilitatea de comisar european poate înceta prin demisie voluntară, deces sau incapacitate decisă printr-o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, prin demisie forţată, individuală sau colectivă, la cererea Preşedintelui Comisiei (vezi cazul John Dalli sau a demiterii în bloc a Comisiei Santere)  sau printr-o moţiune de cenzură a Parlamentului European, adoptată prin votul a două treimi a europarlamentarilor.

Până atunci, trecând iarăşi în domeniul strict tehnic, să amintim că salariul lunar de bază al unui comisar european este de 20.667, 20 euro brut. Se mai adaugă o indemnitate lunară de reprezentare în valoare de 607,71 euro, o alta pentru chirie de 3100,08 Euro.

În plus, primeşte o primă de instalare în valoare de 41.334,40 Euro şi o alta, la plecare, de 20,667,20 Euro. Apoi, după încheierea mandatului, un fost comisar european primeşte o indemnizaţie lunară cuprinsă între 8266,88 şi 13.433,68 Euro, în funcţie de durata mandatului.

 În plus, atunci când este cazul, există alocaţii familiale care ajung la 5% din salariul de bază, adică la o valoare de 1033,36 Euro/lunar. Odată cu împlinirea vârstei de 65 de ani, foştii comisari primesc o pensie pentru tot restul vieţii, aproximativ 1205 euro lunar.