• Este alcătuit din personalităţile cele mai influente din PE:  Guy Verhofstadt, Preşedinte şi coordonator al negocierilor pentru Brexit din partea PE, Elmar Brok, Roberto Gualtieri, Philippe Lamberts, Gabriele Zimmer, Danuta Hübner. După ce notăm absenţa, şi aici, a vreunui reprezentat al României (poate socotindu-se că prezenţa doamnei Hubner, fost comisar european, acum reprezentând Polonia, este absolut suficientă pentru a aduce "viziunea estică"), să vedem care este textul comunicatului respectiv în care se iau în calcul implicaţiile negative ale aşa numitului "settled status". Este noutatea pe care Marea Britanie vrea s-o aplice imediat după momentul în care, anul viitor, va părăsi definitiv Uniunea Europeană, introducând liste în ordine alfabetică şi care vor fi procesate ca atare.
 
  • "Credem că un asemenea demers va fi complicat, arbitrar şi va putea duce la o confuzie deloc necesară precum şi la confuzie pentru milioane de cetăţeni din EU care deja trăiesc într-o zonă de incertitudine. Cei care, alfabetic, se vor afla la coada listelor respective s-ar putea să nu-şi vadă niciodată statutul confirmat până la finele anului 2020 sau mai târziu, lucru care ar fi intolerabil şi contrar sensului asigurărilor pe care deja le-am primit până acum".
 
  • Despre ce liste este vorba? Poate că asta ar fi trebuit să fie explicat în detaliu de către europarlamentarii noştri, dar ei sunt acum ocupaţi să-şi negocieze prelungirea sinecurii de la Bruxelle. Poate ar fi trebuit să zică ceva Ministerul nostru de externe, poate să vorbească Ministrul pentru afaceri europene sau Ministrul pentru românii de pretutindeni. Cum nimeni nu consideră problema demnă de atenţie, cred că totuşi merită să fiţi informaţi corect, mai ales că, începând cu septembrie, acesta ar putea fi unul dintre subiectele negocierilor UE-UK care, nerezolvat, să provoace un "Brexit dur", adică o lipsă de acord profund dăunătoare ambelor părţi.
 

Iată, pe scurt, ceea ce a publicat deja Home Office, date esenţiale deoarce prima noutate este că se face vorbire despre acordarea unui statut nou, neasimilat celui de cetăţenie, drept posibil a fi acordat după depunerea unei cereri online, însoţită de plata a 65 £ pentru fiecare adult şi 32,50 £ pentru un copil sub vârsta de 16 ani. Orice persoană care a fost rezident în UK mai mult de 5 ani poate solicita acest nou statut care dă dreptul de a rămâne pe mai departe în Marea Britanie dar nu este echivalat dobândirii de cetăţenie. Se mai precizează şi faptul că orice persoană care va ajunge în Marea Britanie până la finele anului 2020 - sau cei care sunt rezidenţi de mai puţin 5 ani - vor primi un "pre-settled status" care le dă dreptul de a sta în UK pentru cinci ani. După asta, este obligatoriu să depună cererea pentru "settled status".

Acest statut poate fi oricând pierdut de persoanele care nu se află pe teritoriul trăiesc UK pe o perioadă mai mare de 5 ani. Interesantă este prevederea care spune că pot solicita statutul respectiv şi membri apropiaţi de familie (soţ/soţie, partenerii civili, copiii aflaţi încă în grija familiei, nepoţii precum şi părinţii sau bunicii dependenţi de îngrijirea membrului de familie care se a obţinut deja cetăţenia britanică. Tot aici poate fi inclusă şi categoria "partenerilor durabili", prietenul sau prietena cu care se trăieşte împreună pentru o perioadă de minimum doi ani.

Pentru lămurirea dvs. completă, puteţi accesa aici documentul oficial publicat de guvernul britanic.

Unde ar începe problemele? În primul rând, argumentează surse din grupul negociatorilor europeni, datorită faptului că încă nu a fost prezentată public, cu titlu de angajament oficial, poziţia britanică asupra criteriilor care vor fi folosite de către departamentul de specialitate din Home Office pentru analizarea, verificarea şi, eventual, respingerea cererilor pentru "settled status" precum şi statutul ulterior al persoanelor care vor fi repatriate (drepturi salariale restante, drepturi de pensie, transferuri de conturi bancare fără penalizări sau costuri, acoperirea de către partea britanică a penalizărilor legale produse prin încheierea forţată a unor contracte de muncă sau acelor de închiriere, locuinţe private sau spaţii comerciale, returnarea sumelor cotizate la diverse companii private sau de stat de asigurări medicale etc.).

A doua categorie de probleme este dată de capacitatea administrativă de procesare corectă şi comprehensivă, într-un timp relativ foarte scurt, a celor 4 milioane de cazuri pe care le reprezintă acum cetăţenii din UE27 care trăiesc în UK. Aveţi aici un foarte argumentat site şi în permanenţă actualizat şi care vă dă absolut toate amănunte de care aţi putea avea nevoie în ceea ce, cu siguranţă, va fi un proces extrem de complicat. Care poate deveni şi un coşmar direct dacă, în cel mai negru scenariu, negocierile UE-UK eşuează.

Dar, cel mai important lucru dintre toate, este limpede că suntem încă în faza de testare a soluţiilor, asta în timp ce, peste doar trei luni, cel puţin teoretic, ar trebui ca Acordul de retragere al UK din UE să fie gata şi, ca atare, să fie prezentat pentru aprobare Parlamentul European şi celui britanic. Va fi oare? Nimic mai puţin sigur.

Poate din această cauză fiecare dintre ţările UE îşi pregăteşte scenarii proprii de rezolvare a crizelor sau problemelor pe care le-ar putea pune reîntoarcerea rapidă a unor naţionali care nu-şi vor mai găsi locul în UK. Avem şi noi un asemenea plan? Cine oare ar trebui să dea un răspuns dintre cei foarte mulţi, incredibil de mulţi funcţionari români plătiţi regeşte din banii contribuabilului? Sau plătitorul de taxe şi impozite e considerat atât de prost încât nici măcar nu merită să fie informat de ce se întâmplă? Poate nu şi poate merge aşa mult şi bine. Cointext în care aş vrea să închei cu reamintirea unui apel care circula intens pe reţelele sociale din UK înainte de referendumul pentru Brexit:

Şi acum a venit nota de plată. Pentru britanici şi pentru Europa. Şi veţi vedea cât de mare va fi.