Informaţie şi implicare emoţională

Atacul la redactia ziarului francez Charlie Hebdo a fost relatat în mod neprofesionist de către televziunile româneşti din cauza slabei calificări a peronalului redacţional FOTO AFP

Chiar şi pentru cineva, precum semnatarul rândurilor de mai jos, care nu îşi poate îngădui luxul de a petrece o zi întreagă în faţa micului ecran, a fost evidentă încercarea de mobilizare a nenumăratelor televiziuni româneşti pentru a “acoperi”, cum se spune în limbaj jurnalistic, tragicele evenimente de ieri din Capitala Franţei.

Însă la fel de evidentă a fost şi lipsa lor de pregătire adecvată, precaritatea mijloacelor de care dispun, slaba calificare a personalului redacţional tot mai diminuat din raţiuni economice. Tot atâtea handicapuri în calea producerii unei relatări nude a faptelor. Relatare urmată şi dublată de un comentariu cu adevărat profesionist şi nu doar marcat de justificată implicare emoţională, comentariu al cărui rost ar fi fost acela de a le explica la rece şi calm, şi nu cu reacţii de Facebook, resorturile, cauzele şi consecinţele faptelor.

Să observăm mai întâi că nici una, nici măcar o singură televiziune din România, nu mai are propriul său corespondent la Paris. Şi aceasta nu doar fiindcă rolul Parisului în elaborarea marii politici europene s-ar fi diminuat. Televiziunile româneşti nu au, nu mai au, propriii corespondenţi nici în celelalte mari capitale europene, dar nici la Washington sau la New York. Şi nici la Bruxelles sau Strasbourg. Până la finele anului trecut Televiziunea Română dispunea de un corespondent acreditat, din fericire şi competent, în capitala Belgiei, dar din motive obscure, printre care nu e exclus să figureze idiosincraziile preşedintelui-director general al TVR faţă de acesta ca şi jocurile de culise ori interesele politicianiste şi de supravieţuire în funcţie ce îi guvernează activitatea d-lui Stelian Tănase, acesta a fost retras, fără ca în locul lui să fie trimis un alt jurnalist.

În condiţiile date şi în situaţia extremă cunoscută, s-a făcut apel la aşa numiţii hommes de bonne volonté, adică în cel mai bun caz la actuali sau foşti jurnalişti francezi de origine română care au relatat pro bono desfăşurarea evenimentelor. Au făcut-o, încercând să pună în ordine informaţiile confuze pe care nici ei nu le prea aveau la prima mână, ci, mai curând, din relatările marilor posturi de televiziune franceze.

Cele mai multe redacţii s-au văzut în situaţia de a-şi califica pe moment şi sub presiunea evenimentelor angajaţii în “externişti”. Şi aceasta fiindcă aceştia sunt tot mai rari, nu apar pe ecrane fiind socotiţi netelegenici, dacă nu cumva sunt de-a dreptul inexistenţi. Cu excepţia notabilă a Televiziunii Române şi a postului Digi 24, jurnalele de ştiri româneşti, ca şi ziarele de altfel, nu mai acordă demult spaţii actualităţii politice internaţionale. “Pagina externă”, cum i se spunea pe vremuri, nu “vinde” sau “nu face rating”, emisiunile de politică internaţională, cu excepţiile deja menţionate, lipsesc, lucru bizar, de neadmis, într-o lume tot mai globalizată, tot mai interdependentă şi conştientizată a fi astfel de orice cetăţean cât de cât racordat la realitate.

Încă şi mai precar şi mai confuz a fost comentariul de specialitate. S-a făcut apel la aceiaşi şi aceiaşi comentatori buni la toate, la aceiaşi politicieni pe care îi vezi seară de seară discutând despre orice cu egală incompetenţă. Mai nimeni dintre cei ce şi-au expus părerile nu ştia cu adevărat despre ce vorbeşte. Mai nimeni nu a citit nici măcar o singură dată în viaţa lui Charlie Hebdo, pentru simplul motiv că tot mai puţini sunt cunoscători de limba franceză. Mai nimeni nu a procedat la distincţiile şi, mai ales, nuanţările necesare între islamism şi terorism internaţional, nimeni nu a invocat la adevăratele proporţii războiul civil global declanşat la 11 septembrie, depăşind astfel în comentariu suprainvocatul şi intens dilatatul principiu al corectitudinii politice.

Televiziune publică, cea în a cărei redacţie de ştiri se mai găsesc externişti, unii chiar valoroşi, care acordă în Telejurnal necesara pondere actualităţii internaţionale, a ratat, din păcate, lamentabil momentul. Nu la capitolul şi în emsiunile de ştiri, acolo unde s-au surprins eficient şi prompt faptele. Demult discreditata conducere administrativă şi editorială a TVR, complet insensibilă şi defel conectată la pulsul actualităţii, care doar vorbeşte despre “modelul BBC” fără a avea habar de esenţa şi subtilităţile acestuia, care inventează ediţii speciale doar când vorbeşte vreun politician local cu care e bine să se pună bine, a avut iarăşi o prestaţie, o lipsă de reacţie, o indiferenţă dezamăgitoare. Nici Stelian Tănase, incompetentul preşedinte- director general al SRTV, preocupat să scrie mai degrabă un leşios, egolatru şi agramat text pe blogul personal, nici Gabriel Gherghescu, încă director al principalului canal, TVR 1, nu au făcut apel la specialiştii de la Direcţia Ştiri care, la rândul lor, puteau să pregătească dezbateri, să recurgă la expertiza unor invitaţi calificaţi, pregătiţi să o ofere. Nu s-au operat aşteptatele, obligatoriile modificări în grilă, nu s-au organizat talk- show-uri. S-a produs numai o mică şi insignifiantă breşă în desfăşurătorul emisiunii Vorbeşte liber care, din fericire şi graţie aşa-numitului noroc al prostului, îl avea ca invitat anunţat cu o zi înainte pe fostul ministru de externe Mircea Geoană.

Revolta, compasiunea, solidaritatea, gesturile simbolice au, fără doar şi poate, valoarea şi importanţa lor. Numai că ele nu ajung în lupta împotriva unui terorism tot mai demenţial ce poate avea drept consecinţă  sporirea ponderii şi amplitudinii discursului şi a acţiunilor naţionalist-extremiste. Nu doar în Franţa, acolo unde pentru moment Marine Le Pen a preferat tăcerea. De reacţii naţionalist- extremiste nu sunt scutiţi nici românii. În ţară şi în afara graniţelor ei. Acolo unde le pot cădea ei înşişi victime.

Pentru a le recepţiona şi contracara aşa cum se cuvine cu toţii avem nevoie de informaţie, nu doar de implicări emoţionale. E ceea ce aştept în zilele următoare de la presa românească. De la televiziuni mai cu seamă, de la TVR în primul rând.