Atacul final asupra Justiţiei - Dragnea se sinucide politic pentru a scăpa de puşcărie

Urmează o lună de foc. Dragnea pregăteşte asaltul final asupra Justiţiei, sub forma amnistiei generale prin OUG. Acest atac va veni rapid, la sfîrşit de septembrie, cînd lumea va fi orbită de referendumul pentru familia tradiţională. Cu toate acestea, Dragnea s-a sinucis politic, în încercarea disperată de a scăpa de puşcărie: i-a oferit candidatura la preşedinţie lui Tăriceanu. Acest lucru nu va fi niciodată acceptat de PSD.

În urma evenimentelor de pe 10 august, am scris două editoriale (pe care le găsiţi aici, respectiv aici) în care afirmam că Dragnea a devenit un cadavru politic viu. La momentul acela opiniile mele au fost contestate de cîţiva oameni din media, persoane pentru care am tot respectul. Nu le-am privit niciodată ca pe un afront personal, ci din contră, le-am privit ca pe un îndemn să nu lăsăm garda jos. Iar acest îndemn este cu atît mai important, cu cît puşcăria este mai aproape pentru Dragnea.

Dragnea este un cadavru politic viu. Dar unul foarte periculos! Şi dacă scapă de puşcărie, Dragnea va fi surghiunit în interiorul PSD-ului, ori cu 6 luni înainte de prezindenţiale, ori la 3 luni după. În adîncul sufletului său ştie şi el asta. Doar că încearcă să amîne deznodămîntul, în încercarea disperată de a scăpa de puşcărie. Toate alegerile sale politice sunt în această logică. Situaţia este atît de cinică, atît de dezastruoasă, dar este atît de simplă.

Să analizăm puţin contextul în care se zbate Dragnea. Dacă nu se schimbă nimic, în 2-3 luni de aici înainte, va veni condamnarea definitivă în cazul dosarului angajărilor fictive. 2-3 luni - acesta este orizontul actual de libertate al lui Dragnea. Pentru el a devenit irelevant dacă va mai fi sau nu preşedintele PSD, atîta timp cît nu va mai fi în libertate. Din puşcărie nu poţi să conduci partidul. Prin urmare, prin orice decizie politică pe care o ia trebuie să-şi maximizeze perioada de libertate.

Ce opţiuni reale mai are? Cu o lege în Parlament (orice fel de lege) nu are cum să-şi rezolve problemele cu Justiţia în timp util. Singura variantă reală este o ordonanţă de urgenţă prin Guvern. În acest context, semnătura lui Iohannis este eludată, iar presiunea străzii este irelevantă (pentru Dragnea!) cît timp actul normativ capătă valenţă de lege. Totuşi, pentru acestă OUG este dependentă de semnăturile Vioricăi Dăncilă, şi lui Tudorel Toader.

Prin urmare, nicio OUG de tipul acesta nu poate să treacă fără acordul lui Tăriceanu, întrucît Tudorel Toader a fost desemnat de ALDE.  Acum să analizăm contextul lui Tăriceanu. Justiţia a dovedit că a fost nevinovat, iar acum el nu mai are dosare penale. Prin urmare, nu se mai simte ameninţat de puşcărie, ca să mai fie atît de virulent împotriva Justiţiei. Singura miză a lui Tăriceanu este Preşedinţia.

În schimb, are sponsori financiari care au fost dovediţi de Justiţie ca fiind hoţi sau corupţi. Adamescu este unul dintre ei. Pentru categoria asta de persoane, singura salvare este o amnistie generală. De altfel, lobby-ul pentru amnistie generală a atins proporţii nebănuite: a se vedea scrisoarea lui Giuliani.

Tăriceanu, pentru a ajunge preşedinte, trebuie să echilibreze balanţa dintre opinia publică şi sponsorii financiari. Dacă apasă la maximum pe amnistie, îşi alienează electoratul. Dacă în schimb devine nepăsător la adresa sponsorilor financiari, atunci pierde banii. Un joc pe sîrmă destul de riscant. Totuşi, fiind politician, Tăriceanu ştie că: 1) degeaba îşi mulţumeşte sponsorii financiari dacă nu mai are cine să-l voteze la anul; 2) Banii se fac… de la alţi sponsori, de la alte persoane, prin alte promisiuni, prin alte minciuni.

Prin urmare, interesul principal al lui Tăriceanu acum este să nu piardă capital politic. În acest moment, cea mai bună situaţie pentru Tăriceanu este ca Dragnea să intre la puşcărie, iar PSD-ul astfel decapitat să se zbată în degringoladă. În această situaţie, el va capitaliza voturile tradiţional ale PSD-ului şi are o şansă să ajungă în turul 2. Iar turul 2 este o loterie.

Dragnea cunoaşte toate aceste aspecte. Prin urmare, încearcă să-l mituiască şi pe Tăriceanu cu singurul lucru care îi este inaccesibil: sprijinul necondiţionat al PSD la alegerile prezidenţiale. Ofertă tentantă, dar! pentru asta Tăriceanu ar trebui să se sinucidă la rîndul său politic: sprijinul pentru încă o OUG împotriva Justiţiei.

Şi iată-ne în situaţia de faţă: asaltul final al lui Dragnea împotriva Justiţiei. Amnistia generală. Pare win-win atît pentru Dragnea cît şi pentru Tăriceanu. Şi totuşi nu este. Este doar pentru Dragnea. Imediat ce va trece OUG, vor începe jocurile de culise de îndepărtare a PSD-ului de Tăriceanu. PSD-ul poate guverna, la limită, şi fără ALDE. Iar PSD-ul să sprijine  un candidat la preşedinţie care nu face parte din partid? Să fim serioşi! Alianţa USL reloaded.

Tăriceanu ştie - sau cel puţin ar trebui să ştie - şi el acest lucru. Totul depinde de cît de dependent este de sponsorii financiari care au probleme cu Justiţia. Opinia mea este ca va încerca să joace la deruta adversarului. Anume, să scoată castane din foc cu mîna lui Dragnea, în acelaşi timp încercînd să nu-şi alieneze nici electoratul, nici sponsorii. Pentru asta, Tăriceanu mai mult va clănţăni pe tema amnistiei generale, fără însă a apăsa pedala la maximum.

Adică Tăriceanu, dacă va găsi condiţiile sociale să favorizeze o OUG privind amnistia, va sprijini din umbră un asemenea demers. Dar ca pentru Tăriceanu asta să fie pe deplin favorabil, Dragnea trebuie să dispară definitiv din peisajul politic. Anume, după o astfel de ordonanţă, Dragnea să fie înlăturat de la conducerea PSD, sau Tăriceanu să fie în continuare sprijinit de PSD la preşedinţie. Joc riscant, dar fezabil.

Referendumul pentru familie/căsătorie (naiba mai ştie cum l-au denumit acum) reprezintă fum în ochi, menit să divizeze societatea, iar Dragnea să treacă ordonanţa de urgenţă privind amnistia. Îmi cer scuze de pe acum tuturor celor care au opinii ferme pe subiectul acelui referendum, dar îndemn populaţia să nu-l ia în serios în actualul context. Pur şi simplu nu este momentul! Ştiu că acel subiect este important şi ne putem întoarce la el cînd se va fi terminat cu războiul lui Dragnea împotriva Justiţiei.

Ce este de făcut într-o situaţie care pare fără ieşire? Trebuie să rezistăm! Nicicînd nu am fost mai aproape de a-l stopa pe Dragnea ca acum! Presiune constantă din partea societăţii civile împotriva oricărui gest privind amnistia. Media să fie vigilentă la orice demers pe care guvernanţii îl fac împotriva Justiţiei şi al Statului de Drept. Să devină un topic atît de huiduit, încît Tăriceanu să nu aibă curajul să se atingă de subiect.

Următoarea lună este critică, pentru că dacă Dragnea nu reuşeşte să treacă OUG-ul privind amnistia pînă la referendumul pentru familie, atunci Dragnea a pierdut şansa de a mai schilodi Justiţia. Este actul final din “care pe care”.

Nu uitaţi, 2-3 luni mai are Dragnea orizontul de libertate. După această perioadă trebuie să ne gîndim la Reconstrucţie. Cum spunea într-un comentariu Vladimir Tismăneanu, ca după o molimă, ca după un dezastru natural.

P.S.: Începînd de astăzi îmi voi semna articolele politice cu numele de Răzvan Ruelle. Pentru a fi mai aproape de gîndurile voastre mi-am construit o pagină de Facebook unde mă puteţi contacta. De asemenea, pentru discuţii de orice alt tip, mă puteţi contacta pe pagina de scriitor, unde postez semnez cu numele de A. Raneur.

Vă mulţumesc pentru atenţie, şi aştept opiniile voastre pe paginile indicate.

R. Ruelle