Asociaţia Forumul Judecătorilor: Preşedintele Iohannis şi ministrul Justiţiei au nesocotit rapoartele Comisiei Europene

Asociaţia Forumul Judecătorilor din România acuză că atât ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, cât şi preşedintele Klaus Iohannis au nesocotit „în mod evident” rapoartele Comisiei Europene emise în cadrul MCV şi că din acest motiv aderarea la Schengen este în pericol iar România riscă să piardă fonduri europene.

Magistraţii se referă la nerespectarea avizului secţiei de procurori din CSM la numirea noilor procurori şefi, având în vedere că Gabriela Scutea a fost numită la Parchetul General iar Georgiana Hossu la DIICOT în ciudata avizului negativ. FRJ arată că rapoartele MCV au subliniat că ponderea CSM, iar nu a executivului,  trebuie să fie una determinantă, rolul Secţiei pentru procurori neputând fi unul decorativ, pur formal.

Asociaţia aminteşte că în context că Bruxelles-ul se pregăteşte să condiţioneze acordarea de fonduri europene de  respectarea statului de drept, „România fiind în pericol să piardă sume imense”.

Comunicatul integral al Asociaţiei Forumului Judecătorilor

Asociaţia Forumul Judecătorilor din România a luat act cu stupefacţie de ultimele evoluţii publice din România referitoare la sistemul judiciar.

Pe de o parte, declaraţiile şi intenţiile Ministrului Justiţiei, dezvăluite cu ocazia audierilor în comisiile parlamentare reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului în vederea învestirii noului Guvern, de a temporiza orice modificări aduse ”legilor justiţiei”, sub paravanul unei iminente campanii electorale, sunt inacceptabile şi dovedesc că la nivelul Guvernului, ca, de altfel, şi al Parlamentului, nu există nicio intenţie reală de a pune în aplicare recomandările tuturor entităţilor internaţionale relevante (Comisia de la Veneţia, GRECO, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni, Comisia Europeană) care arată, în esenţă, că în România statul de drept funcţionează sub parametrii minimi acceptaţi într-o democraţie consolidată.

De altfel, referindu-se la ”prevederi din legile justiţiei care prezintă caracter de urgenţă” în vederea modificării, ministrul demis şi nou desemnat a arătat nonşalant că ”CSM nu a semnalat Ministerului Justiţiei, dar există o preocupare pentru modificarea unor prevederi din legile justiţiei care prezintă caracter de urgenţă pentru eliminarea unor blocaje. Nu cunosc la această oră care sunt aceste prevederi, însă rămân deschis pentru consultări”.

Aceste afirmaţii caracterizează pe deplin lipsa oricărei voinţe politice de a realiza reformele absolut necesare pentru funcţionarea sistemului judiciar, în acord cu standardele europene. În schimb, asistăm aproape zilnic la atacuri publice virulente la adresa magistraţilor români, stigmatizându-i pentru veniturile lor sau transformându-i în subiect de dezbateri pentru electoratul mai puţin informat, iar demersurile ministerului justiţiei sunt lipsite de orice fel de efecte juridice, având însă potenţial de imagine electorală sau chiar de afectare a independenţei sistemului judiciar (a se vedea celebrul ”Memorandum” vizând SIIJ, urmat de propunerea proiectului pentru desfiinţarea SIIJ, simultan cu instituirea unor aşa-zise garanţii pentru împiedicarea abuzurilor împotriva magistraţilor, considerate de toţi observatorii independenţi drept superimunităţi acordate unei categorii profesionale).

În plus, susţinerile Ministrului Justiţiei în sensul că avizele negative emise de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul procedurii de numire a procurorilor în poziţii de top management ar constitui „o tendinţă de arogare de facto a unei prerogative care ţine de plin drept de Ministerul Justiţiei, respectiv prerogativa propunerii pentru funcţia în cauză” dovedesc o ignorare flagrantă a recomandărilor din ultimele rapoarte MCV, care în mod expres au subliniat că ponderea CSM – Secţia pentru procurori în procedura de numire a procurorilor de rang înalt (iar nu a executivului) trebuie să fie una determinantă, rolul Secţiei pentru procurori neputând fi unul decorativ, pur formal.

Pe de altă parte, inactivităţii Guvernului în domeniu i se adaugă aceea a Parlamentului României, care nu a realizat niciun fel de progres în legiferarea necesară pentru desfiinţarea Secţiei de investigare a infracţiunilor din justiţie, revizuirea sistemului de numire şi revocare a procurorilor-şefi şi limitarea rolul ministrului justiţiei în aceste proceduri, simultan cu creşterea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare, materializate în obligaţia de abţinere a magistraţilor de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”, revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraţilor, cât timp acestea ignoră garanţiile minime pentru independenţa justiţiei, sau reorganizarea Inspecţiei Judiciare, prin reconsiderarea rolului şi a atribuţiilor inspectorului-şef, inclusiv abrogarea O.U.G. nr. 77/2018.

Acestei enumerări de autorităţi constituţionale i se alătură şi Preşedintele României, care a nesocotit în mod evident rapoartele Comisiei Europene emise în cadrul MCV referitoare la respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii – Secţia pentru procurori cu privire la numirea în posturi de conducere a procurorilor de rang înalt, până la instituirea unui nou cadru legislativ în conformitate cu recomandarea de punere în practică a unui sistem robust şi independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare şi transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneţia.

Recomandările şi cerinţele care figurează în rapoartele întocmite de Comisia Europeană, în temeiul articolului 2 din Decizia 2006/928, vizează atingerea obiectivelor de referinţă. Îndeplinirea acestor obiective de referinţă reprezintă o obligaţie de rezultat din partea României, iar rapoartele MCV sunt construite în jurul acestor obiective pe care România trebuie să le atingă, făcând corp comun cu decizia, presupunând obligaţii şi angajamente concrete şi precise. Prin urmare, recomandările formulate de Comisie în vederea atingerii obiectivelor de referinţă, în baza principiului cooperării loiale, prevăzut de art. 4 par.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, trebuie luate în considerare de autorităţile române, tocmai în scopul realizării obiectivelor de referinţă stabilite în Anexa Deciziei 2006/928/CE şi abţinerii de la orice măsură de natură a le încălca sau a pune în pericol realizarea lor.

În acest context, nu poate fi ignorat previzibilul eşec faţă de îndeplinirea condiţionalităţilor necesare accederii la spaţiul Schengen – recunoscut ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în cadrul căruia se pune accent, în mod esenţial, pe capacitatea de control al frontierelor externe – prin acţiuni sau inacţiuni ce anulează eforturile autorităţilor române de a respecta partenerii europeni, desfăşurate constant în ultimii ani. În plus, facem referire la noul regim de condiţionalitate pentru acordarea de fonduri europene, ce va fi introdus pentru a corecta deficienţele evidente generalizate în ceea ce priveşte buna guvernanţă a statelor membre cu privire la respectarea statului de drept, România fiind în pericol să piardă sume imense.

Toate aceste acţiuni sau inacţiuni ale puterilor executivă şi legislativă vor afecta puternic pe toţi cetăţenii români, răspunderea aparţinând exclusiv factorilor politici.