Anul Nou, aşteptat cu tradiţii şi superstiţii

Piesa jucată în judeţul Neamţ redă confruntarea dintre poteră şi haiduci

Fie că merg cu capra, cu mascatul ori cu pluguşorul sau că taie ceapa în 12 să afle dacă va fi secetă în noul an, românii ţin cu sfinţenie la datinile moştenite din bătrâni. Tradiţiile vor supravieţui pentru că le plac românilor, spun specialiştii. Cu toate acestea, semnificaţia adevărată a acestora a fost uitată.

Gospodarii din Grinţieş, judeţul Neamţ, participă în fiecare an la confruntarea simbolică dintre haiduci şi poteră. Localnicii primesc mascaţii la trecerea dintre ani. 11 bărbaţi, tineri şi bătrâni, care au diferite roluri, joacă pe la curţile sătenilor în ajun de An Nou şi de Sfântul Vasile. Ilie Alexandru (50 de ani) îşi ştie „partitura".

Este Căpitanul, conducătorul poterei care ia urma haiducilor. „Scenariul redă confruntare dintre cele două grupări. Din poteră mai fac parte Vânătorul şi Roşiorul. Personajele principale sunt însă haiducii Bujor şi Codreanu. Este prins întâi Codreanu, dar vine Bujor şi-l salvează. Cu banii pe care haiducii-i iau de la Jidan, mituiesc o parte din poteră şi scapă toţi", explică Ilie Alexandru scenariul piesei.

Haiduci vestiţi

Cel mai în vârstă membru al bandei, Vasile Asavei, zis Bujavercă, are 79 de ani şi îl întruchipează pe Jidan. „Eu am rolul cel mai vesel şi intervin în acţiune doar în momentul în care haiducii au nevoie de bani. În rest, mă mişc prin jurul celorlalţi şi le stârnesc hazul", spune Vasile Asavei.

Un alt personaj este Ghincu sau Grecu. „Eu reprezint regimul fanariot. Începând cu anul 1792, graniţa dintre Imperiul Austro-Ungar şi Moldova trecea pe la noi prin comună. Cum bandele de haiduci acţionau prin munţi, iar grecii erau trimişi să adune dări, aici se întâlneau toţi", spune Paul Diacu (27 de ani), care a auzit despre personajele sale de la părinţi.

De câţiva ani, prin grija profesorului de istorie Daniel Dieaconu, două benzi formate din elevi de şcoală generală se pregătesc să facă schimbul de generaţii.

„Am înfiinţat o bandă în clasa a doua, cu copii de 8-9 ani, şi una în calasele VI-VIII, cu copii de 12-14 ani. Repetiţiile se fac în cadrul şcolii, dar cu sprijinul celor bătrâni", a precizat profesorul Dieaconu. „Piesa e aceeaşi, iar banda mare arată altfel doar pentru că bătrânii au mustaţă, iar copiii trebuie să şi-o facă", a precizat Ilie Alexandru.

Bătaie tradiţională

În ultima zi din an, tinerii din localităţile ieşene Dumbrăviţa şi Ruginoasa, dotaţi cu măşti tradiţionale şi bâte, se încaieră pentru a alunga spiritele rele. De la primele ore ale dimineţii are loc tradiţionala încăierare dintre „deleni" şi „văleni", din centrul comunei, la care participă peste 1.000 de persoane. Potrivit tradiţiei, câştigătorii bătăliei au dreptul de a organiza balurile din sat, dar şi de a solicita întâlniri cu fetele nemăritate. În acest an, peste 150 de forţe de ordine vor supraveghea încăierarea mascaţilor.

Pluguşorul e principala atracţie a copiilor prin părţile Doljului. Este făcut din scândură de brad, iar prichindeii atârnă de el ciucuri şi tălăngi. Prin Mehedinţi, Gorj sau Vâlcea e împodobit cu clopote, iar în Olt e însoţit de fluiere. Strofele strigate de copii răsună prin toate satele din sudul României, chiar dacă tradiţiile au mai suferit unele schimbări.

„Îmi aduc aminte cum era Pluguşorul adevărat, cu boi cu care tinerii trăgeau brazdă prin ogradă. Acum primesc bani, însă în acele timpuri era obiceiul ca gospodarul colindat să le dea pentru urări mâncare şi băutură cu care făceau o mare petrecere", a povestit Nicolae Dumitru, referent în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj. ; A mai contribuit Cosmin Turcu

Sentiment de identitate

Specialiştii, sociologi şi etnologi, spun că obiceiurile legate de marile Sărbători se „pierd" cel mai greu. „Chiar dacă s-au uitat, televiziunile au grijă să le aducă aminte oamenilor", explică sociologul Vintilă Mihăilescu.

El a mai precizat că „obiceiurile noastre" şi-au pierdut semnificaţia, dar practicarea lor oferă un sentiment de identitate şi de solidaritate socială. „Dacă îi întrebi, inclusiv din sate, mai toţi vor spune că aşa se face din moşi strămoşi. În realitate, tradiţiile actuale sunt asemănătoare, dar sunt practicate doar din plăcere".

Academicianul Ion H. Ciu­­botaru spune că tradiţiile de Anul Nou sunt în pericol. „Sunt îngrijorat că ceea ce nu a dispărut în ultimii 50 de ani se va risipi în următorii 10 ani, mai ales când văd că se confecţionează tot felul de bazaconii. Avem nevoie de tradiţiile noastre", mai spune profesorul universitar.  Mariana Bechir, Florin Jbanca

„Câte bordeie, atâtea obiceie"

Muntenii aşteaptă Anul Nou cu pâine şi sare pe masă

Pe lângă colinde şi alte scenete născocite de sute de ani, românii îşi amintesc în noaptea dintre ani de zeci de superstiţii care vestesc despre următoarele 12 luni. În fiecare regiune a ţării, oamenii ştiu că de Revelion au posibilitatea să-şi influenţeze viaţa în noul an. Astfel, moldovenii spun că nu e bine să tai nimic cu foarfeca, altfel îţi alungi norocul.

Ideal este să se intre întâi în casă, nu să se iasă şi primul care intră să fie un bărbat, nu o femeie, căci ea aduce ghinion. Mai mult, copiii născuţi în ziua de Crăciun sau de Anul Nou sunt norocoşi. Nu e bine să agăţi calendarul cel nou înainte de 1 ianuarie. Dacă n-ai bani în buzunar când auzi cucul prima dată în an, n-o să ai bani tot anul, iar dacă plângi de Revelion, o vei face tot anul.

Usturoi pentru pace în casă

Oltenii cred că de Anul Nou casa trebuie să fie curată şi bătătura măturată, să nu duci gunoiul pe înserate şi nici să dai cu el de-a azvârlita afară din casă pe când e soarele deja apus, căci îţi alungă norocul în anul ce vine. Bătrânii spun că Anul Nou trebuie să ne găsească împăcaţi, iar în Ajun e musai să ştergem orice urmă de gâlceavă. Pacea din casă se ţine cu usturoi la porţi şi la ferestre, fiindcă goneşte duhurile rele şi strigoii.

După o petrecere zdravănă de Anul Nou, e musai ca părinţii să poposească la moşi ca să le fie daţi copiii la grindă. Ei vin cu ploconul, iar moaşa pregăteşte un colac mare, pe care-l leagă cu un şnur roşu, să nu-i fie nepotului de deochi, îl împodobeşte cu bomboane, pune bani de hârtie, dar şi trei monede din metal şi o sorcovă. Copilul, cu colacul pe cap, este aşezat pe pragul uşii, cu picioarele pe un fier, iar moaşa îl ridică de trei ori. „Eu zic de trei ori grinda jos, nepotu' sus, să-mi trăiască!", spune olteanca veselă.

Nu e bine să ai datorii

Muntenii fac previziuni despre vremea din noul an. Ei pun sare în 12 foiţe de ceapă, fiecare corespunzând unei luni din an. Dacă sarea se umezeşte, e semn că luna va fi ploioasă. Dacă rămâne uscată, înseamnă că va fi secetă. Un săculeţ plin cu orez simbolizează belşug şi prosperitate, iar vâscul aduce optimism. Bătrânii spun că în prima zi a anului nu e bine să dai bani cu împrumut şi nici să faci datorii, pentru că aşa va fi tot anul. Pe masă trebuie să fie neapărat pâine şi sare, ce semnifică fericire, sănătate şi belşug.

Superstiţiile din Maramureşul istoric spun că, în prima zi a Anului Nou, fetele nemăritate îşi pot afla ursitul chiar din fântână. „În ziua dinaintea noului an femeile îmbracă haine de culoare roşie în semn de putere, iar bănuţii şi-i pun în sân, pentru că acolo ţineau femeile banii de sute de ani", arată etnologul Janeta Ciocan. Aceasta explică şi modalitatea prin care fetele nemăritate îşi pot afla ursitul şi chiar să îi vadă chipul.

„La 1 ianuarie, potrivit tradiţiei, se ia un pahar cu apă din fântână pe care fetele îl aşează pe cenuşă, aprind două lumânări şi spun o rugăciune după care pot vedea chipul ursitului", precizează Janeta Ciocan. ; Daniela Drăghici, Anca Popescu