Antena 3,  ANAF-ul 2  şi Anatema 1 (I)

Când am aflat că ANAF a recuperat doar 10% din ceea ce s-a furat în această ţară, am rămas uimit şi profund revoltat. Dacă mergem tot aşa, recuperarea prejudiciului devine o sarcină milenară, dacă nu cumva problema urmează să fie soluţionată, în întregul ei, doar în Lumea cea de apoi.

Ca să nu mai vorbim de faptul că ceea ce se recuperează, pe de o parte, se fură cu grijă, pe de altă parte. Se pare că Legea fizică a  conservării substanţei şi energiei se manifestă şi în viaţa socială ca Lege a conservării furtului, „băieţii deştepţi” nefiind pândiţi de şomaj. Pentru că nu şi-a dat demisia, Şeful ANAF, Diaconu, a fost demis, fiind înlocuit cu Diaconescu. Avem şi aici o conservare, care sperăm să fie doar una fonetică, diferenţa rămânând în seama lui „escu”, ca girant al ANAF-2. Ce anume a făcut, sau nu a făcut, echipa de „oaspeţi” ai ANAF-2, la „Antena 3”, nu-mi este încă foarte clar. Primele informaţii ne-au venit-parvenit chiar pe postul „Antena 3”, deci din partea doar a uneia dintre cele două părţi aflate în conflict. Având microfonul şi cadrul vizual la îndemână, vestea s-a răspândit rapid, numai că, aşa cum se întâmplă în multe alte cazuri, vestea proteja şi ascundea povestea. Iar povestea nu este una de adormit copiii, ci una de adormit maturii, mai ales pe cei vârstnici, dintre care unii  pot da, cum se spune,  „în mintea copiilor”.

Intrată în vizorul „Antenei 3”, oricare informaţie suferă câteva transformări, acestea fiind o expresie a „libertăţii” membrilor echipei. O parte din informaţie este exagerată  („amplificată”, ar zice elegant Aristotel), o altă parte este eludată sau uitată, potrivit Legii „Ai să mă uiţi, căci şi uitarea / E scrisă-n legile omeneşti”.Un post TV pune sub lupă o secvenţă. absolut semnificativă în acest sens. Laura Codruţa Kövesi afirmă explicit că, după confiscare,  spaţiul ocupat de locatari poate să fie închiriat de aceştia, sau poate să nu fie închiriat de ei. În discursul său caţavencian, Mihai Gâdea reţine doar prima parte a enunţului, adică „poate fi închiriat”, uitând complet de a doua  parte a enunţului. Iar în partea reţinută, adică cea oportună şi favorabilă, oratorul operează o modificare, trecând de la cuvântul  „poate” fi închiriat, la cuvântul „trebuie”, în mod obligatoriu, să fie închiriat de acei locatari.

Dubla prelucrare a informaţiei se însoţeşte cu atitudinea, prezentă în oricare opinie. În funcţie de diverse „oportunităţi”, şi atitudinea poate fi dublă: una de laudă, care în cazul lui Dan Voiculescu atinge limita iubirii necondiţionate, dar şi una de blam, care ajunge până la desfiinţarea adversarilor Între aceştia, duşmanul numărul unu (1) a fost şi rămâne  Traian Băsescu, în cazul căruia –pedeapsa cu moartea fiind anulată- respingerea este vecină cu Anatema-1, numită şi „afurisenie”.

Mai intră aici în joc şi o regulă de strategie politică, după care „Duşmanul de azi este prietenul de mâine, şi invers”, regulă sub incidenţa căreia cade şi Preşedintele Klaus Johannis, care nu ar fi fost ales fără „contribuţia” decisivă a  echipei de la „Antenei 3”, după cum ne asigură patetic una dintre redactoare-realizatoare (inclusiv oratoare).

La rândul ei, echipa de la ANAF a dovedit un exces de zel. Ea a căzut ca trăznetul din senin, dorind să dea o lovitură de graţie, ca prim semn al unei noi orientări. Ca şi cum, această lovitură ar fi putut compensa ceea ce nu a făcut ANAF timp de decenii. În acest sens, Premierul Dacian Cioloş face o diferenţă simplă şi clară între „forma” şi „fondul” vizitei ANAF-2, dânsul fiind de acord cu fondul, dar nu şi cu forma. În esenţă, aceasta este şi poziţia lui Klaus Johannis, dacă interpretăm cu bună-credinţă scurtul mesaj, transmis în trecere unui grup de jurnalişti.

Gafa echipei  ANAF-2 generează reacţia „Antenei 3” , care, prin menţionata prelucrare a informaţiilor, ca şi prin atitudinea însoţitoare, deplasează problema. O deplasează de la fondul ei, care este recuperarea prejudiciului, către Libertatea definită în mai toate ipostazele posibile ale acesteia. Vrând-nevrând, îţi aminteşti de întrebarea-zicătoare „Dar, ce-are sula cu prefectura !?”. În confuzie cade, dar o şi sporeşte, Preşedintele Senatului, pseudo-neo-liberalul Călin Popescu Tăriceanu, corifeul libertăţii, mai ales în forma libertinismului şi a libertinajului. Ce caută conflictul dintre „Antena 3” şi ANAF în Senatul României!? Potrivit „Constituţiei”, Senatul face parte din Puterea legislativă, a cărei sarcină este elaborarea de Legi noi, sau schimbarea celor existente, inclusiv a celor care sunt învechite, chiar înainte de a fi publicate şi aplicate. De respectarea sau de nerespectarea  acestor Legi se ocupă Puterea judecătorească. Puterea judecătorească şi-a spus deja cuvântul în 2014,  printr-o decizie definitivă. Mai departe, vine ceea ce ştie toată lumea, adică „Unde-i lege nu-i tocmeală”, respectiv „Legea se execută, nu se discută”. Dar, ceea ce ştie toată lumea, nu ştie Şeful Senatului, ca să nu mai vorbim de senatoarea Cristiana Anghel, o creştină care a înlocuit greva foamei cu foamea de putere. O putere obţinută şi menţinută cu orice preţ, inclusiv cu ridicolul, mai mult sau mai puţin hazliu, la care se expune, ca într-un spectacol de doi bani şi trei parale, unul potrivit, probabil, pentru gustul publicului antenelor.

Fără îndoială că la „Antena 3” există destui realizatori inteligenţi şi talentaţi. Echipa care s-a format acolo este una coerentă, omogenizată, şi aflată tot timpul „pe fază”. Numai că, date fiind strategiile folosite, echipa pare mai degrabă una de actori şi actriţe, care dau un spectacol continuu, ziua şi noaptea. Regizorul de pe scena vizibilă este Mihai Gâdea, al cărui comportament ne sugerează o posibilă consonanţă între cuvintele „dizident” şi „sectant”. Regizorul din culise, care „trage toate sforile”, este „tătucul” Dan Voiculescu, adică Felix-Turnătorul. Nu pot să nu fac o legătură între „spectacolele” organizate în redacţia „Antenei 3”, şi spectacolul unic, organizat direct  în „Piaţa Constituţiei”. Dar, despre calitatea acestor spectacole voi  vorbi mai departe, în ipostaza improvizată – fără o autorizaţie specială – de observator şi cronicar al zilelor noastre.