Adevărul: Andrei, cu ce gânduri ai pornit la concursul X Factor?

Andrei Ioniţă:  România X Factor nu a fost o alegere, ci o bună întâmplare, o provocare să fie spus mai exact. Am fost la casting să-l susţin pe un prieten, şi, într-o clipă, în loc să-l susţin eu pe dânsul, a început să mă susţină el pe mine. Mi-a zis că am tot ce trebuie: „Chitara este, tu eşti, dă-i bătaie“. Şi iată că am dat bătaie!

Chiar dacă am fost cel mai rebel dintre moldoveni şi chiar dacă vorbeam în graiul meu, chiar dacă aveam viziuni diferite, ei m-au înţeles şi m-au primit aşa cum sunt.

Cum ţi s-a părut publicul român? Te aşteptai să existe o asemenea emulaţie în jurul tău?

Nu m-am aşteptat deloc la aşa o reacţie şi conştientizez bine că acum port o enormă responsabilitate. Este necesar să fiu echidistant şi imparţial pentru a nu permite cuiva să profite pe seama fraţilor mei!

În România am întâlnit suflete calde şi blânde, oameni care m-au respectat şi m-au susţinut, care au deschis cu drag uşa şi m-au făcut să mă simt acasă. Chiar dacă am fost cel mai rebel dintre moldoveni şi chiar dacă vorbeam în graiul meu... Chiar dacă aveam viziuni diferite, ei m-au înţeles şi m-au primit aşa cum sunt.

Nu pot să ascund, m-am îndrăgostit, m-am îndrăgostit de mărinimia lor, m-am îndrăgostit de spiritul lor şi de suflet!

indiferent de ce direcţie treceam Nistrul, de fiecare dată le răspundeam „acasă“!

Eşti de pe malul Nistrului, dintr-o zonă de conflict între „moldoveni“ şi „transnistreni“. Cum te-ai descurcat acolo?

Am crescut pe malul Nistrului, la Ustia, un sat mare şi frumos înconjurat de trei păduri şi două râuri. Chiar dacă aici la noi e zonă de conflict, fiindcă pe celălalt mal se întinde Transnitria, mereu am încercat să rezolvăm totul pe cale paşnică. Am frecventat Liceul „Mihai Eminescu“, liceu cu profil român de peste Nistru, care se află la Corjova.  O locaţie care, la prima vedere, pare a fi o continuitatea oraşului Dubăsari, însă, acolo chiar dacă o cunosc, nimeni nu vorbeşte în rusă, doar dacă e strict o necesitate.

Când mergeam la liceu în fiecare dimineaţă era nevoie să trecem podul şi punctul de control al emigrării interne transnistrene. Pentru a trece malul, de fiecare dată este nevoie să completezi un bileţel indicând date concrete din buletin şi termenul de reţinere pe teritoriu. Când eram mai mulţi, eram lăsaţi în pace să trecem fără griji. Iar când mă întorceam deseori singur, din principiu nu purtam act de identitate sau „foiţa“ de emigrare pe care trebuia să o prezint la ieşire. Straniu, dar fără o foiţă nu puteam să mă întorc acasă... nu numai o dată am trecut pe gheaţă, până au început a mă cunoaşte la faţă şi mă lăsau să trec fără să mă mai întrebe încotro mă duc şi chiar dacă mă întrebau, indiferent de ce direcţie, de fiecare dată le răspundeam „acasă“!

De curiozitate, ai fost vreodată în Cernăuţiul din melodia interpretată la concurs?

În Cernăuţi nu am avut ocazia să ajung vreodată, dar simt starea lucrurilor de acolo şi cred că e foarte apropiată de cea transnistriană.

mamele noastre, care îşi sacrifică prezentul pentru chiorul viitor al copiilor lor, atât de departe, atât de dureros.

Manifestul tău este atât de actual în Republica Moldova, cât şi în România. Ce ai simţit când ai scris aceste versuri?

Noi cu toţii am avut de pierdut, mai exact de cedat, ne-au distrus şi înstrăinat, ne-au minţit şi tradat, ne-au dezbrăcat de unele haine şi ne-au îmbrăcat în altele, ne-au îndepărtat de Dumnezeu şi ne-au robit. Ştii ce-i mai trist? Suntem dependenţi, ne place!

Dar ştiu că mai există ceva sfânt şi, chiar dacă e ascuns undeva, acolo, înlăuntru, şi uitat, totuşi există! Uită-te la mamele noastre, care îşi sacrifică prezentul pentru chiorul viitor al copiilor lor, atât de departe, atât de dureros. Uită-te la buneii noştri care, cu atâta dragoste, muncesc pământul doar pentru a ne vedea sătui şi fericiţi atunci când, atât de rar, venim să stam cu ei la masă.
Uite la tot ce avem noi de la ei! Dar, ce au ei de la noi!?

Toate lucrurile se lecuiesc în mijlocul drumului în Republica Moldova, spui în filmuleţul de prezentare de la X Factor. Pot fi durerile neamului nostru lecuite prin muzică? Putem toţi „dacii de pe Columnă “ să ne găsim împreună prin muzică?

Adevărata menire a muzicii este persuasiunea. Doar prin muzică şi dragostea faţă de Dumnezeu putem să ne salvăm, să revenim la rădăcini! 

Dacii nu au dispărut în istorie! Sângele dac încă mai curge prin venele noastre. Ar trebui să ne întoarcem la adevăratele valori ale acestui pământ, să uităm de vrăjmăşie şi să ne împăcăm, fiindcă suntem fraţi, fii ai soarelui. Şi să nu uităm că sângele apă nu se face!

Cântă cucu bată-l vina de răsună Bucovina

IMPRESIONANT! Moldova eliberată, la X Factor, clipul care a mişcat o Ţară întreagă, de la Nistru până la Tisa.

Posted by Basarabia e România on 16 Octombrie 2015