Analiză: Presa şi atacurile Rusiei împotriva serviciilor de informaţii

Analiză: Presa
şi atacurile Rusiei împotriva serviciilor de informaţii

Războiul declanşat de Rusia în Crimeea a continuat cu o ofensivă la nivel european. Mai multe surse online, precum şi surse oficiale au tins să reclame în ultimii ani că acolo unde Moscova nu a reuşit să facă război la sol (clasic, ca în Georgia, sau hibrid, ca în Crimeea) au fost implementate strategii auxiliare de propagandă vizând atacarea şi destructurarea unor zone de siguranţă naţională.

Ştiri pe aceeaşi temă

Astfel, toate statele membre NATO au resimţit în ultima perioadă o implicare masivă a serviciilor de informaţii ruseşti în afacerile interne, adesea prin intermediul unor ample mişcări de denigrare şi de ridiculizare a principalelor zone responsabilizate de decidenţii politici cu apărarea siguranţei naţionale.

La o analiză simplă a ultimilor ani, putem observa că niciun dosar important nu a scăpat de implicarea Kemlinului prin intermediu SVR (Serviciul de Informaţii Externe) şi/sau GRU (Directoratul Principal de Informaţii al Statului Major). De la anexarea Crimeei, la întreţinerea conflictului armat în Dombas şi până la mişcările de trupe din Muntenegru sau victoria Brexitului, în toate aceste evenimente se simte din plin implicarea Rusiei. Aceasta este fie speculată de către presă (cu argumente extrem de convingătoare), fie confirmată din plin de toate sursele oficiale competente (vezi cazul Serghei Skripal devoalat de premierul Regatului Unit).

Pe lângă mişcările având caracter militar, Rusia îşi construieşte şi o reţea de soft power. Acest tip de reţea se vede în momente cheie, atunci când tensiunea socială se inflamează pe diferite teme sau când instituţii cheie ale statului sunt atacate. În România, Rusia a reuşit să crezee un astfel de mecanism format din publicaţii, pagini de Facebook neasumate, influenceri şi jurnalişti care sunt activaţi în momente cheie si preiau agenda Kremlinului.

Fake news – un instrument de destabilizare

Dezvoltarea mediului online şi a reţelelor sociale a condus automat şi la creşterea volumului de informaţie. Astfel, oamenii sunt bombardaţi cu date din diverse surse iar de cele mai multe ori acceptă informaţia primită fără a face o minimă verificare a gradului de acurateţe.

Fenomenul ”fake news” este tot o componentă de soft power, la limita propagandei. Conform unui studiu realizat de Freedom House în 65 de ţări, 30 de guverne au folosit tehnici de manipulare pe Internet în 2017 pentru a distorsiona informaţiile online, faţă de 23 anul precedent. În România, acest fenomen a fost foarte vizibil în preajma alegerilor din 2014 şi 2016.

În cadrul acestui tip de frământări sociale apar mesaje care să schimbe tonul general şi să impună agende anti-naţionale. Adesea, astfel de mesaje sunt promovate, culmea, pe filieră populist-naţionalistă. Studii independente au demonstrat, spre exemplu, că surse neasumate cu legături puternice în Rusia se folosesc de ideea mândriei de a fi român pentru a construi agende anti-NATO sau anti-UE care servesc intereselor diplomatice şi militare ale Kremlinului.

Presa şi atacurile împotriva siguranţei naţionale

Pe lângă canalele neasumate, Rusia dă tonul propagandei în România cu ajutorul site-ului Sputnik Moldova – România. Sputnik este un site care promovează ştiri şi materiale anti-UE şi anti-NATO în logica adoptată de Kremlin la nivel internţional. Sputnik Moldova este mai puţin relevant pentru strategia Rusiei în Moldova (unde există pârghii politice şi de securitate bine împământenite de control) şi mai degrabă important pentru felul în care Kremlinul se foloseşte de site pentru a se poziţiona faţă de politica din România.

Manipularea şi încurajarea unor demersuri aparent independente

Atunci când Rusia nu crează agendă publică prin fake news sau prin managementul agendei la limita absolută a naţionalismului se foloseşte de subiectele lansate de presa internă pentru a creşte teme detrimentare interesului naţional. Mai multe canale cu influenţe din zona rusă preiau astfel de mesaje şi le rostogolesc pentru a creşte tema respectivă. Rusia foloseşte astfel de pârghii pentru a creşte temele şi pentru a aduce lovituri de imagine şi de moral structurilor de conducere din SRI, SIE sau din alte zone de siguranţă naţională.

În loc de concluzii

Atacurile propagandistice ale Rusiei sunt geniale de fapt prin simplitatea şi eficienţa lor. Folosind promotori interni de destabilizare naţională, sau teme aparent patriotice, operativii de la Moscova reuşesc, cu minimul de investiţie, să obţină un maxim de efect, fie sub forma sabotării sprijinului public pentru parteneriate strategice (cu SUA, cu UE, cu NATO, etc.) fie sub forma denigrării personale a unor operativi sau responsabili cu implementarea strategiilor de securitate naţională. Astfel de manevre, ascunse sub forma telenovelistică a marilor deconspirări, duc la îndeplinirea obiectivelor ruseşti la Bucureşti cu cea mai mare uşurinţă.

P.S. mijloace de protecţie

În mod interesant, soluţia acestei probleme de siguranţă naţională presupune un răspuns colectiv. Înainte de a deveni parte a unui val public de susţinere a unei teme, fiecare utilizator de mijloace de informare online ar trebui să-şi ia puţin timp pentru a documenta temele respective. Sunt necesare răspunsuri la o serie de întrebări specifice de tipul: Cine a lansat tema?, Cui îi foloseşte tema? Care este ţinta temei şi de ce? Care sunt argumentele? Este preluată temă şi de alte surse credibile? Vorbim despre o informaţie care sugerează un efect definitiv sau despre speculaţii neacoperite?

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările