Mihaela Toader - În calitate de coordonator al proiectului „Regele Mihai-un destin în slujba Românei” finanţat de Ministerul Culturii şi realizat Asociaţia Diplomaţie şi Identitate Culturală Europeană (ADICE) în parteneriat cu Muzeul Naţional Peleş vă întreb ce semnificaţii are Anul Centenar Regele Mihai la Cernăuţi?

Marin Gherman -Din păcate, tot mai puţin români din actuala regiune Cernăuţi se simt legaţi şi atraşi de simbolul Regelui României, inclusiv în contextul Anului Centenar Regele Mihai I. Generaţiile mai tinere sunt mai puţin informate, nu studiază istoria românilor în şcoli, informaţia transmisă prin mass-media sau de la părinţi şi bunei pare a fi, totuşi, insuficientă. Însă, mai sunt mulţi, în special elita intelectuală, bătrânii de la sate, care ţin cu sfinţenie la această perioadă istorică importantă în istoria naţiunii române. Simbolul regalităţii este încă actual ca element al memoriei colective, însă nu cunoaştem cât timp va mai fi activă această umbrelă identitară.

Mihaela Toader - Ce ne puteţi spune despre vizita Regelui Mihai din 1 noiembrie 1942 când a vizitat Cernăuţiul împreună cu Regina Mamă Elena?

Marin Gherman - La 1 noiembrie 1942 a avut locvizita Regelui Mihai I şi Reginei-Mamă Elena la Cernăuţi. Vizita este cunoscută în literatura de specialitate în primul rând datorită organizării expoziţiei Bucovinei reîntregite la Palatul Cultural din Cernăuţi.  Fotografiile de arhivă sunt o mărturie a acestei vizite. Pe faţada Palatului Cultural din Cernăuţierau instalate stemele judeţelor româneşti.  Palatul Cultural a fost complet terminat la începutul anului 1940. În luna mai, Societatea pentru cultura şi literatura română din Bucovina se instala în noul său sediu, pentru ca la mai puţin de două luni să înceapă coşmarul noii ocupaţii... De aceea, vizita regelui a avut şi o semnificaţie strategico-militară în contextul evenimentelor de atunci. Vizita trebuie analizată în contextul serbării eliberării Bucovineişi reîntregirii ei în componenţa României interbelice. Au fost şi alte vizite la Cernăuţi, majoritatea având un impact emoţional în presa vremii şi o încărcătură simbolică şi istorică aparte pentru locuitorii Bucovinei.

 

                                       Casa de Economii- Cernăuţi; Sursa FOTO: Marin Gherman

Mihaela Toader - După revenirea în România, Regele Mihai a vizitat Cernăuţiul....

Marin Gherman -La 30 mai 1999 regele Mihai a avut o vizită în regiunea Cernăuţi, fiind invitat la sfinţirea bisericii din satul Bahrineşti, localitate situată pe frontiera actuală ucraineano-română. Oamenii l-au întâmpinat cu flori, a fost un eveniment istoric pentru bucovineni. Pentru mulţimea care s-a adunat în acea duminică înălţătoare, vizita Majestăţii Sale a mai însemnat ceva – Regele nu ne-a dat uitării, spuneau românii din zonă. Un covor de flori, flancat de elevii şcolii, i-a condus pe Regele Mihai I, Regina Ana şi Prinţul Radu către biserica cu hramul Sfânta Treime din Bahrineşti. Regele a insistat, în pofida unor solicitări mai puţin oficiale, să viziteze Varniţa, acolo unde, lângă Fântâna Albă au fost masacraţi mii de români la 1 aprilie 1941. La Varniţa un sobor de preoţi s-au rugat pentru sufletele martirilor bucovineni. Regele a depus o coroană de flori şi a ţinut un minut de reculegere, ca un tată, care nu a putut să fie alături de fiii săi când aceştia aveau nevoie de el. Vizita a fost un eveniment istoric, unul prin de semnificaţii pentru românii din regiunea Cernăuţi – o sărbătoare, de parcă unul dintre părinţi s-ar fi întors acasă, la copii, după ani de despărţire, după greutăţi şi încercări.

Mihaela Toader - Ce alte evenimente cunoaşteţi despre Regele Mihai?

Marin Gherman - Multe localităţi, clădiri, evenimente, oameni au fost marcaţi de acţiunea acestui simbol „Regele Mihai I”, nemaivorbind de vizitele pe care le-a întreprins.  De fapt, ar trebui transmise aceste informaţii tinerilor români din Ucraina, dar şi din România. Observăm cum se pune praful peste aceste pagini istorice, Cernăuţiul devine tot mai străin pentru generaţiile noi din România, iar istoria românilor tot mai puţin cunoscută în nordul Bucovinei. Cred că ar fi posibil să construim punţi şi prietenii transfrontaliere durabile prin a nu trece în uitare şi  prin păstrarea acestor pagini ale trecutului în memoria noastră istorică.