În ultimii ani, în România, mişcările de stradă, de protest şi de revendicări sindicale ori de altă natură au demonstrat obiective şi caracteristici diverse, în funcţie de persoanele, cetăţenii sau categoriile socio-profesionale care au manifestat.

Au fost mişcările de protest pentru apărarea statului de drept, a democraţiei şi libertăţilor democratice! Mişcări de stradă venite dinspre societatea civilă!

A fost epoca deceniilor trecute în care marile blocuri sindicale organizau acţiuni de amploare, privind drepturi de muncă, drepturi salariale, cu liderii celebri deveniţi ulterior politicieni, parlamentari, înalţi demnitari de stat, membri ai celor mai puternice partide ale vremurilor. Cine nu şi aminteşte de notorii lideri de sindicat, cum ar fi Miron Mitrea, Victor Ciorbea, Miron Cozma, Vasile Marica şi mulţi alţii, urcaţi apoi în Parlament, în Guvern, unii dintre ei adunând în CV-uri demnităţile cu pedepsele penale!

Alţii, precum liderul sindical de la metrou, Ion Rădoi, sunt şi acum pe baricade, după ce au făcut drumul de la sindicalist la membru de partid, parlamentar şi invers, de la politician din nou la şef de sindicat, vajnic apărător al drepturilor salariaţilor pe care îi reprezintă! Am văzut chiar recent o dispută între actualul guvern şi sindicatul de la Metrorex pe subiectul măririlor de buget , implicit salarii şi alte beneficii!

O chestie comună a multora dintre numeroşii apărători ai drepturilor sindicale de-a lungul anilor, deveniţi politicieni de diverse culori şi înalţi demnitari ai statului, vremelnici, a fost faptul că au acumulat venituri şi averi la care simplii sindicalişti, nu ar visa nici în zece vieţi să le poată obţine! Mai mult, unii dintre cei care nu s-au retras la pensie să facă afaceri sau să-şi toace milioanele, activii, lucrează în continuare pentru a influenţa lucrurile acum! Iar moda trecerii de la conducerea oropsiţilor din sindicate în bărcile politice şi în demnităţi alese sau nu încă performează! Cel mai recent şi notoriu exemplu de lider sindical ajuns parlamentar, pe listele social-democraţilor, este ex poliţistul Dumitru Coarnă!

Dacă în trecut majoritatea protestelor sindicale proveneau de la fostele fabrici şi uzine comuniste, odată cu dispariţia acestora, acum sindicaliştii sunt alţii. Anul acesta de exemplu, vedem cu toţii, nu muncitorii, care în trecut îşi pierdeau locurile de muncă, mureau de foame, sunt cei care ies în stradă să revendice salarii mai mari şi alte drepturi! Cu alţi lideri, tineri şi dornici de afirmare! Unii purtători de uniforme ai instituţiilor care i-au angajat!

Acum, avem poliţişti în stradă, funcţionari publici, precum şi alte categorii de bugetari, care nu se pot compara în nici un fel cu amărăştenii de altădată, care ieşeau disperaţi să ceară guvernanţilor dreptul la muncă şi o bucată de pâine să-şi hrănească familiile. Mulţi dintre acei amărăşteni au fost daţi afară odată cu dispariţia industriei comuniste, unii dintre ei au primit nişte pensii mizere în timp ce alţii au murit înainte să mai prindă pensia!

Nu e cazul celor de acum, mai ales al sindicaliştilor din ziua de azi, angajaţi la stat, care nu mor de foame, au salarii completate de diverse sporuri, au beneficiat de diverse avantaje, zile libere de sărbători, prime, tichete de vacanţă, drepturi de hrană, facilităţi la unele servicii... Mai mult unele categorii profesionale, pot să iasă la pensie, începând cu vârste tinere de la 45-50 de ani, de exemplu, chiar cu perspective de a mai primi ceva indemnizaţii la pensii.

Unii mai descurcăreţi, mai cu relaţii, care au fost şi ei cineva în sistem, la un moment dat, odată pensionaţi, s-au angajat din nou la stat, din postura de proaspăt pensionari!

Alţii s-au întors pe funcţii înalte, profesionale sau politice, de unde sunt greu de clintit!

De câteva săptămâni, avem parte de proteste stradale, de revendicări salariale şi de alte drepturi, din partea poliţiştilor, funcţionarilor din instituţii de stat, nemulţumiţi rău de actualul guvern de la Palatul Victoria şi supăraţi tare pe preşedintele României, Klaus Iohannis, de parcă acesta ar avea atribuţii să dea salarii şi drepturi sindicale! Protestatari care nu riscă pierderea locurilor de muncă, a închiderii fabricilor, a lipsei de resurse pentru un trai decent, cum se întâmpla cu muncitorii/sindicalişti, protestatari ai deceniilor din anii 90!

În plină austeritate bugetară, cauzată de pandemia Covid-19, cu care ne confruntăm de peste un an de zile, care a afectat serios economia naţională, actualii sindicalişti din ţară solicită drepturi salariale, fiind supăraţi şi de faptul că îşi pot pierde vaucherele de vacanţă, diverse sporuri şi avantaje suplimentare de care beneficiază în prezent! Sporuri şi drepturi de care nu beneficiază, comparativ, milioanele de angajaţi din mediul privat, ale căror venituri sunt în multe cazuri, mai mici decât cele ale bugetarilor din unele categorii profesionale!

Din cauza acestor nemulţumiri şi a altor motive, în ultima vreme, avem unii poliţişti/sindicalişti în stradă, dar nu să combată infracţionalitatea, ci să-şi strige revendicările şi ameninţările în faţa guvernului şi la poarta Administraţiei Prezidenţiale. De precizat că nu toţi poliţiştii sunt de acord cu modul de protest al colegilor care au ieşit în stradă şi au rămas la locurile de muncă să-şi facă datoria!

La mitingul poliţiştilor, din faţa, de la uşa Palatului Cotroceni, chiar au existat incidente între protestatari şi jandarmii din forţele de ordine, protestatari care au folosit în stradă inclusiv materiale din arsenalul propriu, după cum se explică în comunicatul Sindicatului Europol(https://sindicateuropol.ro/administratia-prezidentiala-luata-cu-asalt-vrem-plata-drepturilor-restante): Fumigenele folosite fac parte din categoria P1, ce pot fi deţinute şi utilizate de persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani conform art. 7 alin. 3 d, lit. a din Legea nr. 126/1995.”

Mai mult, sindicaliştii acuză ” lipsa dialogului social şi indolenţa guvernanţilor” şi anunţă că vor continua seria protestelor începute:

În perioada imediat următoare vom anunţa calendarul următoarelor acţiuni de protest, acţiuni ce vor fi pe termen nelimitat, până când  aceste măsuri vor fi revocate, iar drepturile poliţiştilor vor fi plătite. Reiterăm faptul că măsurile austere nu au fost impuse de niciun stat din Europa, pentru că austeritatea nu poate duce decât la adâncirea crizei economice. Luptăm până la capăt, iar  ca răspuns la sfidare, răspundem c-un miting şi mai mare.

Viitorul ne aparţine

Echipa Sindicatului Europol”

Pe de altă parte, pe fondul anunţatelor măsuri de austeritate ale guvernului, al posibilelor tăieri de diverse sporuri, precum şi al preconizatelor concedieri din stufosul aparat al bugetarilor la stat, observăm o amplificare a nemulţumirilor şi protestelor de tip sindical. Iar acolo unde din diverse motive nu s-au plătit drepturi salariale, cum a fost cazul minerilor din Valea Jiului, protestele au luat forme extreme, blocarea în subteran, fiind momentan, cu greu rezolvate de guvernanţi! Au existat chiar ameninţări de tipul mineriadelor de tristă amintire!

În contextul intensificării nemulţumirilor şi protestelor de stradă ale unor sindicate sau altor categorii de cetăţeni, justificate sau nu, şi-au făcut apariţia unii aleşi ai poporului, politicieni, oportunişti, care nu fac altceva decât să amplifice tensiunile în societatea românească, afectată semnificativ de pandemie şi de criza economică!

În mod normal, rolul politicului ar trebui să fie cel de analiză şi rezolvare a problemelor în astfel de momente dificile şi nu de punere a gazului pe foc!

De menţionat că, în situaţia grea în care se află România în prezent, observăm o pasivitate, dacă nu chiar complicitate la unele autorităţi, care se fac că nu văd încălcarea legilor în vigoare şi nu acţionează conform atribuţiilor, ba mai mult, încălcând la rândul lor legea!