Am stat o zi printre otrăvurile etnobotanice

Am stat o zi printre otrăvurile etnobotanice

„Drogurile legale“ au intrat pe piaţa românească în urmă cu trei ani şi au făcut mii de victime

Prafurile şi ierburile din „magazinele de vise“ au înrobit deja peste 500.000 de români. Redactorul „Adevărul de Seară“ a urmărit din interiorul unui spice-shop din Bucureşti cum merge afacerea. Nicio măsură dintre cele anunţate cu surle şi trâmbiţe de primarii din Capitală nu a înlăturat pericolul etnobotanicelor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Botoşani: (VIDEO) Vezi aici mărturiile halucinante ale unui tânăr drogat cu etnobotanice!

Deşi interzisă, vânzarea de vise continuă cu tupeu în Buzău

România a ajuns între primele cinci ţări din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte consumul de etnobotanice. Acum doi ani nici măcar nu figura în clasament.

Consumul de aşa-numitele droguri legale a explodat în ultimii doi ani, în prezent înregistrându-se aproximativ 500.000 de consumatori la nivel naţional, conform reprezentanţilor Consiliului Europei. Având în vedere că tinerii nu sunt informaţi despre consecinţele consumului de etnobotanice şi de droguri, în general, situaţia este cu atât mai gravă.

Magazinele de vise: Adio, dar rămân cu tine!Autorităţile încearcă din răsputeri să le închidă, dar fără succes

Reporterii „Adevărul de Seară" au petrecut o zi în compania unui „vânzător de vise". Tânărul, care se recomandă Joe, spune că se câştigă mult mai mulţi bani decât se crede din această afacere şi că fenomenul nu este stopat pentru că „mănâncă prea multă lume din trocu' ăsta".

2.000-3.000 de lei într-o zi proastă

„Sunt zile bune, în care se face vânzare de 5.000 de lei, şi zile rele, în care se vinde de 2.000-3.000. Partea bună e că în domeniul ăsta aproape tot ce încasezi înseamnă profit", spune Joe. El începe programul la ora zece dimineaţa şi îl termină la zece seara, câteodată şi mai târziu.

Ora 10.00. Imediat ce deschide „obloanele", apare primul client. „Fii atent la mâinile lu' ăsta. Sunt vinete şi umflate. De fapt, nu mai sunt vinete, sunt deja negre. Nici nu poate să-şi desfacă palma de tot că-i plesneşte carnea, stă mereu cu mâinile încleştate. Aproape toţi care îşi injectează Pure sunt aşa", zice Joe în timp ce îi dă tânărului pliculeţul cu praf fără să mai aştepte ca acesta să spună ce vrea. Deja ştie preferinţele fiecărui client fidel şi le ştie şi supers-tiţiile, şi fobiile exagerate.

Ora 12.00 Apare primul client agitat. Este un bărbat în toată firea, de peste 40 de ani, de etnie rromă. Gesticulează într-una şi spune că îl urmăresc „civilii" pentru că a furat gumă de mestecat dintr-un supermarket. „Sunt pe mine de azi-dimineaţă, n-am produs nimic. Dă-mi şi mie fără 2 lei, că ţi-i aduce «fratele tău» într-o oră", strigă bărbatul, care face şi o comparaţie între drogurile legale şi cele ilegale. „Nici după zece ani de heroină nu eram aşa de disperat ca după un an de zile de drăcii d-astea. Nu te lasă nici să dormi. Eu n-am mai dormit de două zile", se plânge clientul în timp ce priveşte în toate părţile, nu cumva să fie filat. 

„Toţi sunt panicaţi. Au impresia că sunt urmăriţi, povestesc tot felul de filme pe care şi le fac ei în mintea lor. Vin cu ochelari de soare la ochi, se uită în toate părţile, transpiră, gâfâie... Paranoia e mic copil, pe lângă ce au ăştia în cap", îşi descrie clienţii „vânzătorul de vise".


E concurenţă  acerbă pe piaţă

Clienţii „spice-shopurilor“ sunt de la avocaţi până la elevi

Ora 14.00 După ce s-au perindat o mulţime de tineri paşnici pe la „ghişeul" lui Joe, se produce şi primul incident. „Vreau şi eu un Special
Gold"
sună vocea de dincolo de geam. Joe se conformează, dar clientul nu este mulţumit şi îi cere alt plic. Vânzătorul îi explică politica firmei şi nu îi schimbă plicul. După o discuţie scurtă, tânărul client, despre care poţi doar să intuieşti că a avut dantură după cioturile care se observă atunci când vorbeşte, pleacă resemnat. „Dacă îi dau un plic prea repede sau dacă li se pare lor câte ceva, mă pun să îl schimb, chiar dacă ştiu că nu am voie", zice Joe.

El explică şi de ce nu schimbă marfa. „În domeniul ăsta e mâncătorie mare, mai ales acum, după legile astea, când «au rămas în cărţi» doar peştii mari. Poate oricând să-ţi facă manevră alt patron ca să te legi cu cine ştie ce droguri adevărate sau altceva. Dacă zice că vrea să schimbe marfa şi îmi dă un plic la fel ca al meu, dar cu altceva în el şi după aceea îmi trimite garda pe cap!", spune tânărul, care pare să nu realizeze riscurile pe care şi le asumă ca „dealer legal".

„În sevraj sunt periculoşi"

De fapt, este conştient de faptul că într-un moment de panică sau de disperare după o doză, un client poate deveni un agresor, dar spune că, „dacă ştii cum să îi iei, n-ai ce să păţeşti".

Ora 17.00 Gogu, o veche cunoştinţă de-a lui Joe, vine doar să salute. N-are bani de „marfă". „Cu ăsta sunt pe bune acum, dar când l-am cunoscut era să iasă urât. Când sunt în sevraj, mulţi vin cu tot felul de trucuri ca să te impresioneze sau să te intimideze. Ăsta mi-a cerut pe datorie şi când l-am refuzat a scos un briceag d-ăla de neam prost şi a început să dea cu el în uşă dar, când am dat să deschid uşa ca să mă dau puţin la el, a fugit pe cealaltă parte a străzii. Nu trebuie să arăţi frică, pentru că ţi se urcă în cap şi nu mai scapi de ei", mai spune Joe.

Ora 19.00 Una dintre puţinele cliente care au trecut pe la spice-shop îi cere vânzătorului şi bon pentru marfa cumpărată. După ce insistă aproape un minut, Joe îi dă mult doritul bon. „Dacă găseşte «garda» marfă la ei, îi ia la mişto. Le-o aruncă pe jos, îi ia la întrebări. Dacă au bon, zic că au cumpărat prafurile pentru fertilizarea plantelor. Oricum, scrie pe toate că nu sunt pentru consum uman", explică Joe „care e treaba" cu bonul.

„Niciun poliţist nu m-a Întrebat niciodată nimic"

De când s-a deschis şi până la lăsarea nopţii, adică timp de aproximativ opt ore, niciun poliţist nu s-a apropiat de „magazinul de vise" în care vinde Joe. Tânărul spune că, de aproximativ un an, de când vinde el etnobotanice n-au trecut niciodată să întrebe nimic. De fapt, nici nu ar şti ce să întrebe sau ce să sancţioneze şi cum pentru că după ce a intrat în vigoare ordonanţa 6/2010 pentru completarea legii privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului de droguri, prin care se interzicea comercializarea a 36 de substanţe şi plante etnobotanice, au apărut alte substanţe, neclasificate şi neacoperite de lege, care sunt la fel de periculoase pentru consumatori.

Interzise şi nu prea

Din luna decembrie a anului trecut, magazinele care comercializează plante etnobotanice sunt interzise pe o rază de 1,5 kilometri de orice fel de clădiri publice din Bucureşti. Decizia a fost luată de Consiliul general al Primăriei Municipiului Bucureşti şi prevede ca plantele etnobotanice să nu mai poată fi vândute lângă şcoli, cămine, biblioteci, tabere şcolare, biserici, spitale şi gări. Acest proiect a fost elaborat după ce Inspectoratul Şcolar al Capitalei a sesizat Poliţia, Prefectura şi Jandarmeria că în apropierea a 39 de şcoli sunt magazine care vând produse cu efect nociv asupra elevilor. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările