Nu trece zi în care să nu auzim că a plecat cineva din USR care venea din societatea civilă veritabilă, din zona ecologistă, sau urbanistă, sau civică. Dumitru Dobrev, care are marea calitate de a-l fi apărat pe Vlad Teohari, candidatul ales de diaspora cînd gaşca de conducere i-a invalidat mandatul (mai tîrziu au trebuit să dea înapoi, dar prea tîrziu) şi Florina Presadă (ex CERE) sunt doar ultimii. Şi mai impresionant, nu trece zi fără ca USR să numească oameni din circuitul securist sau militar, astfel că în ministerele lui Năsui, Stelian Ion, Voiculescu, Ghinea sunt numiţi, cu costuri de imagine publică adesea, oameni care nu sunt noi deloc, care au lucrat sub Băsescu (şi cu salarii plătite de servicii), sub Teodorovici, sau sub n miniştri PSD. 

Te întrebi de ce plăteşte USR asemenea costuri de imagine, răspunsul este simplu: nu au ce face. Cineva trebuie să controleze domeniile pe care le păstoresc aceşti tineri fără experienţă managerială, fără diplome adecvate şi care au ajuns să deţină cele mai mari bugete nu pentru că au luat 15 la sută la alegeri, ci tocmai pentru a numi oameni din sistem cu o misiune, care vin acolo să facă tot ce făceau sub Băsescu sau Teodorovici. Nu le e teamă că plătesc costuri pentru că dacă ajungi să deţii asemenea portofolii pe cale de aranjamente şi nu că te-a votat publicul e probabil că se va găsi şi pe viitor o cale să evităm publicul – de ce nu. În fond, există majoritate datorită UDMR, după ce şeful statului a acuzat PSD, numai pentru că vorbeau cu UDMR, că le vinde Ardealul. 

Întrebarea care se pune este de ce publicul USR, care a avut cea mai mare contribuţie din toţi votanţii la ascensiunea partidului, nu face nimic să oprească plecarea unor oameni cu caracter, ca Teohari şi Dobrev, şi asistă pasiv la tupeul cu care alde Năsui reinterpretează criteriile de integritate. Evident, legăturile cu Securitatea nu mai contează – aşa cum a arătat aici Marius Oprea, fondatorul ICCCMER, ele există şi la Voiculescu, şi la Năsui, şi la Drulă, etc şi nu numai sub forma unor biografii de familie, ci şi prin conexiuni cu imperiul de afaceri securist. Familia Năsui ia contracte de la servicii secrete astăzi, direct, sub ochii noştri.  Mai multe despre cum moştenitorii Securităţii conduc şi azi o ţară prostită şi ticăloşită de atîta brain drain aici, de citit şi sursele, ca studiile lui Dennis Deletant şi Marius Oprea.

Un prim răspuns evident e acela că nici un fel de votanţi nu mai au influenţă după ce reprezentanţii lor au ajuns la parlament. Dar votanţii USR nu sunt precum cei ai PSD sau ai PNL. Ei sunt toţi online, cu o bază economică, toţi activişti pe mediile sociale, au alte instrumente decît pensionarii care votează PSD ca să le crească pensiile şi să le subvenţioneze cineva reţetele. S-au format făcînd trolling la PSD şi semnînd petiţii. De ce sunt brusc tăcuţi cînd oamenii buni pleacă, cînd dovezile că numirile de gaşcă şi reţele securiste devin zilnice? O parte or fi plecat după AUR, o parte s-o fi scîrbit, dar un milion de oameni care au semnat pentru Fără penali sunt totuşi un milion de oamni care au afirmat public că etica e importantă pentru ei. Cum au putut aceşti oameni, mai alea diaspora, să rămînă tăcută după cazul Teohari? De ce nu avem la ora asta o comisie a votanţilor care să investigheze ce se intîmplă la USR, desemnată prin vot? De ce nu există o petiţie Opriţi declinul moral al USR, de ce nu auzim grupuri de diverse orientări care îşi fac platforme să susţină ideile lor aflate în pericol? Sau criteriul cu CNSAS şi firmele Securităţii chiar nu era al nimănui, doar spoială, milionul doar unul de manevră, care a pus botul la această propunere nepratică şi populistă că aşa dădea bine?

Al doilea răspuns este că există un cadru, pur intern, cel al spaţiului digital numit Poiana lui Iocan, pe care Ghinea îi spunea lui Barna să-l închidă, că opinia publică a partidului era contra lor. Ei, nu o mai fi chiar contra lor odată ce au funcţii de împărţit, dar sfatul era prost, are aerul că cine se exprimă acolo nu mai face nimic altceva, deci a-i lăsa să se descarce cum face dl Barna, între timp vicepremier, e foarte bine pentru grupul care a capturat USR. E evident că numai de afară, prin oamenii dezinteresaţi care au susţinut USR dar nu s-u băgat în faţă, nu fac parte din categoria veleitarilor şi parveniţilor pe larg descrişi de Moise Guran în memoriile lui din USR (lungi şi autoindulgente, ca toate memoriile, dar demne de citit  mai ales pentru personajul colectiv USR care se degajă, cunoscut de altfel mie de la multele încercări de partide pe care le-am văzut în anii nouăzeci). Răspunsul ui Moise ar fi, deci, că rank and file în USR sunt oameni needucaţi, neinformaţi, care nu au idee cine e cine şi nici şanse să afle, că de fapt îi interesează doar să iasă ei în faţă şi să se ajungă în viaţă şi vor face pact cu oricine le poate livra ce vor.

Dar votanţii? Ori avem un partid postmodern, ca în Spania sau Cehia, şi atunci comunitatea online poate exercita o anumită cenzură comportamentală, ori şi onlineul e mai puţin liber decît pare – cum s-a văzut sub Rezist!, infiltrarea de către grupuri din servicii e foarte mare. Că veni vorba, societatea civilă albăstruie, echivalentul GANGO paralel la noi din timpul Rezist!, s-a autodemascat frumos (pentru mine, nici o supriză, pentru alţii poate) semnînd după incendiul de la Balş o petiţie anti-Arafat copiată la indigo din 2012 (cînd aceste NGO nu existau); e vorba de ONG-urile strînse de Politeanu, şi, desigur, de comunităţile online gen Corupţia Ucide!, pentru al căror control (cine administrează situl) se duc mereu bătălii. Importante, că e clar că securismul nu ucide, sau am avea pe acest faimos sit independent ceva voci critice contra numirilor de către USR+ a unor securişti, ca şi a numirilor fără merit şi traseiste ale PNL. Tăcere în păpuşoi însă, deci ori nu a fost vorba de principii, ori ăia cu principiile au fost o masă de manevră. Activă la dat Dislike şi luptat cu ”fake news” – deşi ei sunt fake complet, numai că nu news.

Iată deci să răspunsul se degajă. Societate civilă fabricată, oameni plasaţi strategic la administrarea siturilor, şi deodată e linişte, ajutată şi de o guvernare de pandemie în care înghesuielile pe pista de ski au ajuns la un maxim istoric, promovate chiar de şeful statului. E zăpadă, e frumos, am adus la butoane pe cine trebuie, ce să ne mai batem capul: dacă stăm la cutie poate să ne pice şi nouă ceva, România are posturi multe şi să vezi că nu se desfiinţează ele de către dreapta chiar aşa, cu una cu două: un an de guvernare liberală a creat vreo zece mii de posturi în plus la buget.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată