Alina Mungiu-Pippidi: Nu a ieşit cine trebuie. Dăm alegerile la coş?

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Rezultatul alegerilor face şi mai periculoasă situaţia deja precară a democraţiei noastre. S-au ţinut degeaba – nu există o majoritate clară. Cum tot zic din 2017 – e stupid un război civil în care nici o parte nu are puterea de a o elimina pe alta. Alegerile legislative 2020 au mai dovedit odată acest adevăr.

Participarea catastrofală se datorează pandemiei şi dezamăgirii politice la un loc. De ce să îţi rişti viaţa să mergi la alegeri pentru unii care falsifică rata de infecţii scăzînd numărul de teste sau dau afară doctori şefi de promoţie să numească în loc politruci de ai lor. E clar că nu le pasă de viaţa ta. De ce să te duci la alegeri cînd şeful statului spune că indiferent ce votezi tu el tot aia face- adică numeşte gaşca lui, că partid e prea mult spus. Fiecare a vrut să nu iasă ceilalţi la vot. Urmarea: a stat toată lumea acasă, mai puţin clienţii şi ăia care au vrut să dea un şut sistemului şi nu le era frică de Coroavirus.

Doi. Nu (mai) este o democraţie ţara în care şeful statului indiferent de cine cine cîştigă alegerile numeşte tot pe cine vrea el. PSD nu e un partid extremist, e chiar la fel cu PNL, şi deci nu există nici o scuză pentru care să fie exclus din coaliţia de guvernare după ce a ieşit primul. Şeful PNL nu avea de ce să fie prim ministru nici cît a fost, că nu îl alesese nimeni, doar o lovitură parlamentară. Acuma s-a lămurit faptul că nimeni nu îl vrea. Un sfert din cei treizeci la sută care s-au dus la vot vor să fie Ludovic Orban prim ministru, adică bine sub 10 la sută. Frate, daţi-le Belina aia pentru care s-au luptat atîta să îşi facă acolo guvernul lor propriu. Iar în rest e evident că trebuie făcut ce spun din 2018 de cînd era PSD la putere, un guvern de uniune naţională să lupte cu pandemia şi să oprească declinul economic, pentru care negocierile pe soluţii ar trebui pornite imediat, incluzînd şi sectorul privat, şi sindicatele, şi experţii, ţara nu mai suportă un trimestru de confruntare, darămite un an. Trebuie o înţelegere rapidă pe buget, nu poate fi trecut unilateral de o tabără.

Trei. Nu a cîştigat nimeni alegerile astea, dar tabăra anti-ordinea constituţională le-a pierdut. Pentru că – pe dos faţă de textul firmei de PR a serviciilor secrete pe care îl puteţi citi identic în toate ziarele din Occident în care cumpără spaţiu – pericolul venea de la dreapta de data asta, cum a venit şi în Ungaria şi în Polonia, care cum au avut peste 50% s-au apucat să demanteleze pluralismul prin schimbări constituţionale. O ştiţi pe aia cu mai binele care a duşmanul binelui? Să zicem mersi cu ce constituţie avem, şi dacă vreodată avem puterea să schimbăm ceva să renunţăm la preşedintele ales direct, să alegem primul ministru dacă ţinem neapărat, sau să facem o democraţie parlamentară, altfel o să avem veşnic război civil. Executivul nu trebuie împărţit între palatele Victoria şi Cotroceni. Ajunge un om să conducă guvernul.

Patru. PSD s-a salvat de la extincţie. Şi e firesc, pentru că au reprezentarea unor regiuni istorice încă (Oltenia, parte din Moldova) şi a unor categorii de populaţie care trebuie reprezentate. Dacă dreapta de la Băsescu încoace nu devenea o dreaptă agresivă, cu discursul că avem cea mai mare asistenţă socială din Europa (sau buget al Sănătăţii) cînd e cea mai mică şi că nu contează toaletele în curtea şcolii, ci programa, ne mai puteam lupta pe electoratul mai în vîrstă sau mai rural să-l tragem mai la centru. Dar nu! Au fost abandonaţi tristei lor soarte atribuită lipsei lor de merit şi atunci e foarte bine că s-a ales careva care să aibă grijă de ei totuşi. Altfel, deşi mă bucur sincer că am scăpat de Liviu Pop, apărătorul plagiatelor, şi de Şerban Nicolae, apărătorul crimei organizate (şi am avut dreptate cînd am cerut mereu la şefii PSD să-i arunce peste bord, că nu au votanţii lor), PSD mai are de lucru să devină un partid social democrat modern, dar în sfîrşit poate se întîlneşte cu intelectualitatea veritabil de stînga, ceea ce nu le ieşise pănă acum.

Cinci. Populismul îşi schimbă forma, dar nu substanţa sau proporţia din votul total, pe lîngă un USR pentru care necorupţi sunt doar votanţii şi cu ei, şi în rest în loc de program au slogane, acum avem şi un AUR să se lupte cu ungurii şi cu cine o mai fi prin cimitire. Lumpendiaspora nu există şi nu votează, nu? Atunci de ce diaspora a votat masiv cu USR şi AUR? Şi pe viitor vor mai fi şi alţii, că un sfert din electorat e nivel populist grav (elitele sunt rele, doar poporul e bun, diplomele sunt redundante, numai iubirea de moşie, etc) şi asta atrage talentele şi serviciile, nu poate sta felia de cozonac fără să întindă careva mîna.

Şase. Şi de data asta a cîştigat Barna alegerile şi nu-şi da demisia? Devine un obicei. USR-PLUS a luat şi scorul dezamăgitor pe care l-a luat pe seama primarilor, din care mare parte nu sunt în team Barna sau în PLUS. E de admirat talentul cu care băieţii cu ochi albaştri din USR, autorii celei mai reuşite deturnări de partid de la societatea civilă ecologistă s-au ferit să dea piept cu electoratul pe undeva, ascunzîndu-se după alţii, şi aşa s-au ales cu slujbuliţe în parlamentul naţional sau european. De altceva oricum nu poate fi vorba, ferească Dzeu de miniştri din trupa asta de aspiranţi în stare de orice, meritocraţia la ei e fără nici o calificare, dacă e omul bun e bun şi la Finanţe, şi la Sănătate, şi la primărie, nici diplomă nu îi trebuie. Doar validarea de la ştim cine şi metoda autobuzul. Data asta n-a mers însă.

Şapte. E cazul să îi regretăm pe Băsescu, Ponta, Tăriceanu? Nu. E chiar ruşinos că după ce lui Băsescu i-a ieşit certificatul de securist tot a continuat să fie invitat ca autoritate morală pe la televiziuni, numai pentru că liderii actuali sunt nearticulaţi şi el face audienţă. Alte ţări nu au în Parlamentul european politicieni care şi-au adus favorite şi clanul ei la furat direct din fonduri europene şi care şi-au turnat colegii. Presa română nu vrea să priceapă că ruşinea e un bun public, şi promovarea neruşinării te face solidar cu ce e mai josnic şi opreşte orice redresare a normalului. La fel intelectualii care s-au adunat pe liste din nou cu EBA. Nu mai vorbesc de Ponta, a cărui echilibristică în ultimii ani a fost cu totul jalnică, şi care pierduse pe puţinii oameni de valoare din partidul său de traseişti. CPT s-a retras singur de cînd l-a lăsat pe Diaconu la prezidenţiale, ştie el de ce, probabil.

Adunaţi-vă să discutaţi bugetul cu toţii, faceţi testări din nou şi salvaţi ce se mai poate salva. Dacă a fost vreodată momentul să ne unim, acuma e.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite