Alina Mungiu-Pippidi, în Nature: De ce nu iau românii premiul Nobel
De ce unele naţiuni au capacitatea de a inventa şi crea pe o scară grandioasă, generând progres şi dezvoltare, iar altele nu? Talentul şi inteligenţa sunt distribuite normal, deci întîmplător în natură, şi cu toate acestea mai puţin de 30 de ţări din lume reuşesc să inoveze astfel încît să se dezvolte.
Deşi atât preşedintele Obama cât şi liderii europeni afirmă că inovaţia e cea care va duce la relansarea economiei din criza actuală, există oameni de ştiinţă care afirmă că inovarea nu se întâmplă peste tot. Exact ţările care au mai mare nevoie să inoveze nu au capacitatea să o facă, afirmă Alina Mungiu-Pippidi într-un articol publicat în prestigiosul săptămânal ştinţific ”Nature”, o variantă academică a argumentului mai vechi publicat de ea în România sub titlul ”De ce nu iau românii premiul Nobel” (la editura Polirom).
Alina Mungiu-Pippidi afirmă că societăţile au capacităţi diferite de a stimula inovaţia, şi că aceasta se dezvoltă acolo unde meritul, şi nu pilele sau relaţiile, este încurajat. Ca dovadă este corelaţia exceptional de strânsă dintre corupţie şi capacitatea de inovare, numărul de invenţii, investitiţia în cercetare, calitatea universităţilor şi finalmente braindrainul, emigrarea creierelor. AMP susţine că poate prezice câte invenţii vor rezulta dintr-o ţară dacă ştie gradul de corupţie al ţării respective.
Numai în nordul Europei şi câteva ţări care au descins istoric din acesta - SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă - găsim o majoritate de oameni care spun în sondaje că munca şi inventivitatea, nu relaţiile pe care le ai, explică succesul în viaţă. Societăţile meritocratice sunt puţine şi ţările care se dezvoltă, de genul Coreii de Sud sau Singapore, o fac pentru că investesc în dezvoltarea unei asemenea societăţi. Ţările corupte, spune AMP, au cele mai scăzute investiţii în educaţie şi cercetare, preferînd să pună banii publici în proiecte grandioase ca aeroporturi sau autostrăzi, de unde se scurg la firme prietene. Un stadion de fotbal plătit de zece ori valoarea lui aduce mai mult profit – unei firme care cotizează la campania electorală - şi voturi – toţi fanii- decât o mie de burse pentru tineri ca să studieze matematica, deşi acelea sunt mult mai ieftine, pentru că acelea nu pot fi date la nepoţi şi amici, ci doar unora cu aptitudine pentru matematică, spune ea.
Ţările corupte au ca atare un anumit model de buget, în care găseşti investiţii mari şi cheltuieli cu educaţia şi sănătatea mici, că de acolo se poate fura mai puţin. Iar din investiţiile lor ţara cumva nu se dezvoltă, că se scurg în nisip. Cei cu capacitate de inovare, exact oamenii care trag economiile înainte, pleacă din asemenea ţări, de aici corelaţia cu braindrainul, şi rezultă un cerc vicios care explică de ce o asemenea ţară nu ia premiul Nobel şi rămâne sub potenţial, o ţară săracă şi coruptă, din care talentul fuge.
Soluţia propusă de AMP pentru ţările europene este o monitorizare a cheltuielilor publice, inclusiv cu indicatori pentru cît de obiectiv sunt distribuite fondurile de cercetare. Asemenea indicatori pot fi incluşi în noul instrument european care monitorizează politica europeană şi de creştere (semestrul european) şi ţările pot fi recompensate sau penalizate la banii europeni în funcţe de performanţă. O asemenea ţară are nevoie de ajutor din exterior ca să spargă cercul vicios, crede AMP, care a organzat două ediţii dintr-un program intitulat ”Coaliţia pentru universităţi curate” cu scopul de a stimula progresul în universităţile româneşti, absente din topurile internaţionale.
Articolul integral poate fi citit aici: Corruption: Good governance powers innovation
Puteţi comenta acest text pe Romaniacurata.ro
Se încarcă comentariile...
