Şi nu au trecut, cum nu a trecut nici legea Curţii de Conturi, cea aleşilor locali, etc. CCR nu poate judeca totdeauna cum ne place nouă, dar din cauza conflictelor politice fără măsură a ajuns principalul arbitru şi actor al statului de drept. De salutat şi rolul lui Daniel Morar, care face poate o treabă mai importantă aici decît cînd îl trimitea în judecată pe Vântu, deşi nici aceea nu a fost puţin. Dar nici Dorneanu nu merită să fie scuipat pe stradă, sau ce mai fac lumpenjustiţiarii, deciziile sunt evident echilibrate.

Cu toate astea justiţia a luat şi decizii care prezintă riscuri, dar încercînd să se apere de alte riscuri, şi din cauza unor acţiuni politice hazardate.

De calculat, de exemplu, dacă merita ca Dide şi Tianu Burduja să se agite pe 10 august dîndu-se drept diaspora la un miting provocator, din cauza căruia Înalta Curte ne-a restrîns practic dreptul de a demonstra fără aprobare în preajma Guvernului sau Parlamentului. De ce, pentru că pănă atunci se credea că putem controla asemenea manifestări, după aceea s-a văzut că nu putem şi atunci justiţia a cerut să îşi asume cineva răspunderea. Vă amintiţi că am cerut oamenilor de bună credinţă să nu mai urmeze pe oricine la manifestaţii, fără a şti dacă e SRI, KGB sau vreun dezaxat sau mercenar cu cine ştie ce agendă. USR sau ONG-urile sunt perfect capabile să organizeze manifestaţii şi să şi le asume. Cea din 10 august a fost o diversiune ordinară, concepută ca să provoace panica şi represiunea (că nu aveau cum să dea jos un guvern în vacanţă), să facă titluri negative prin prea europeană şi să ajute dezbaterea de peste cîteva zile despre sancţionarea noastră. A fost o acţiune iresponsabilă, din care am pierdut libertate, nu am cîştigat, iar beşteleala din parlamentul european nu o să o deconteze doar PSD; cum cred unii, ci românii, care iată că apar mai corupţi decît bulgarii care nu au făcut niciodată nimic contra corupţiei.

Cealaltă decizie a CCR care ne-a lovit a fost puterea mai mare dată ministrului Justiţiei în numirea şi destituirea procurorilor. Dacă tabăra justiţiei, într-o scenetă de proastă calitate, cu Poliţeanu făcînd plîngeri penale şi LCK imediat sărind să le investigheze (cine i-a pus nu a avut minte), nu insista cu urmărirea membrilor guvernului pentru o schimbare de politică penală (proastă, dar nu nelegitimă la un guvern ales), care a fost Ordonanţa 13, nu s-ar fi împins la conflictul constituţional (era de aşteptat ca guvernul să se apere de dreptul procurilor de a nu-i lăsa să guverneze) şi nu s-ar fi ajuns niciodată să tranşeze CCR, care nu prea avea ce face conform Constituţiei decît să clarifice ce înseamnă „sub autoritatea” ministrului Justiţiei. Clarificînd, a slăbit o separaţie a puterilor în stat (nici o constituţie nu e perfectă, iar a noastră nici pe departe), şi iată aşa o acţiune prea agresivă şi stupidă a dus la o pierdere, în final. Decizia actuală a ministrului Toader de a putea seziza el inspecţia judiciară o înţeleg, că e clar că secţia de procurori a CSM nu a fost capabilă pînă acum să exercite vreo putere de disciplinare, dar nu o aprob, şi trebuie şi ea atacată pe toate căile legale. Din nou însă, dacă secţia de procurori era ceva mai critică cu alde Onea, poate nu ajungeam aici, la pasul înapoi.

Cîtă vreme curţile funcţionează autonom, fără să ia ordine nici de la PSD; nici de la SRI, democraţia noastră e OK. Dacă nu ar fi unii iresponsabili din Parlament care scriu legi doar ca să pice la CCR (şi după aceea continuă să conducă comisii de revizuit legislaţia) şi alţii care, ca să îi oprească, fac şi ei lucruri partizane sau negîndite, mai că aş zice că degeaba ne beştelesc unii, problemele noastre nu sunt serioase faţă de ce văd pe la vecini. Pentru cine nu ştie, să nu uităm că Polonia şi Ungaria au luat-o pe o pantă fără întoarcere nu sub comuniştii lor, la fel de clientelari şi demagogi ca ai noştri, deşi mai cu carte, ci sub anticomunişti, care s-au apucat să schimbe Constituţii şi să „depolitizeze” Curţi Constituţionale sub pretextul luptei cu fostei comunişti (după 20 de ani de la căderea comunismului). În ultimul an am văzut adesea încercări de imitare ale lui Orban şi Kaczinsky prin presa de dreapta de pe Internet, şi cum românii, de la gaura din steag la referendumul pentru familie numai de orginalitate nu pot fi acuzaţi, să fim atenţi ca reacţiunea la acţiunea PSD contra justiţiei să nu producă efecte chiar mai rele decît acţiunea propriu-zisă. Mai bine scrieţi plîngeri constituţionale bune şi la toate ocaziile, şi dacă vreţi să obţineţi vreo demisie cu folos nu-l uitaţi pe Ciorbea, că – da – e o problemă că el, şi numai el, poate sesiza CCR pe lucruri importante. În rest însă, noi trebuie să apărăm statul de drept, nu să ne luptăm cu el, iar CCR, cu toată imperfecţiunea ei, e azi instituţia sa de bază.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată