Cei doi româno-americani au fost nevoiţi să cumpere bilete pentru un alt zbor transatlantic, cu o cheltuială şi un stres deloc de neglijat. Iar CEDO a dat dreptate asistentei de la cazul maternitatea Giuleşti, ţinută abuziv în arest provizoriu de autorităţile române, explicând următoarele:

„Curtea reaminteşte că a decis deja că este de competenţa instanţelor naţionale să explice motivele concrete pentru care lăsarea în libertate a inculpatului ar ameninţa ordinea publică. Detenţia provizorie a unui acuzat trebuie să răspundă nevoilor anchetei penale şi nu de a satisface setea de răzbunare şi pedeapsă pe care publicul ar putea-o simţi.“

Iată că referendumul pe care preşedintele nostru prost sfătuit l-a preluat de la nişte populişti extremişti nu e fără consecinţe, el întăreşte opinia publică - printre care pe magistraţi şi poliţia de frontieră - în ideea că justiţia nu e suficient să fie dreaptă, ea trebuie să fie mai întîi populară. Cu alte cuvinte, ea trebuie sa satisfacă setea de răzbunare şi pedeapsă pe care publicul ar putea-o simţi.

Se deschide astfel seria unor ţapi ispăşitori indispensabili pentru a canaliza furia populară, totdeauna incitată de careva, cum a fost la Colectiv (deşi principalii vinovaţi au ars, şi azi îi mai caută unii), la maternitatea Giuleşti, în cazul Sorinei şi chiar în cazul lui Dragnea, care a ajuns să fie scuipat de un deţinut. Cinste propagandei care a făcut pe fiecare deţinut din România, indiferent pentru ce crimă a intrat la pîrnaie, să simtă că şi el e mai bun ca Liviu Dragnea. Televiziunile şi site-urile care i-au demascat cu furie populară pe magistraţi, mai ales pe cei din CCR cu care nu erau de acord, au săpat toate la temelia justiţiei substanţiale şi au contribuit la justiţia de gloată şi linşaj care a început să ia proporţii. În vara lui 2012, Antena 3 îi expunea pe judecătorii CCR – azi, sunt Realitatea şi Digi. Nu mă consolează că or să cadă şi ei victime într-o zi.

Pentru că victimele sunt deja aici. Şi dacă e cam greu să plângi de mila baronului Dragnea (numai eu cred că dreptatea e preţioasă în sine, indiferent la cine se referă) sau a asistentei (deşi singură pe tură şi cu o instalaţie electrică improvizată pentru că nu mergea căldura), de mila familiei Săcărin poate ar trebui să plîngem puţin. Pentru că sunt oameni integral nevinovaţi, cărora ar cam trebui să le cerem iertare.

O dată, că fiind străini nu au de ales şi iau copiii pe care românii de fapt nu îi vor (refuzuri repetate la adopţie internă) şi se ataşează de ei cum se cuvine, fiind vorba de copii la fel de normali şi de români ca şi ceilalţi, doar mai ghinionişti. De ei depinde să se curme odată ghinionul – dacă îi lăsăm.

Pe urmă, că instanţele şi procurorii şi cînd le dau dreptate o fac aşa de stîngaci că adună gloata contra lor, nişte oameni fără vină. Pentru că dacă ai obiceiuri autoritare şi discreţionare, nici când cauza e clară şi bună, ca la Sorina, nu ştii cum să te porţi normal.

În sfîrşit, că poţi, cu dreptatea în mână, să mai fii reţinut pe un aeroport din România ca pe timpul lui Ceauşescu, şi nu din greşeală, ci premeditat, ca să mai judece a doua zi instanţele un caz de fapt închis, pînă iese ce sentinţă trebuie.

Setoşii de justiţie din online nu ştiu, că nu ştiu nimic în general, că ne-a luat 20 de ani aproape să scăpăm de coşmarul numit recurs extraordinar în anulare, arma cu care procurorii dlui Iliescu au luptat contra justiţiei toată tranziţia românească şi că mâine face careva un referendum să o băgăm la loc, ca să poate judeca alde Guran şi compania în locul tribunalelor, eventual să se şi voteze într-un talk-show cu premii la radio, care e rezultatul corect.

Deci o să încep eu. Iertare, dragă doamnă şi domnule Săcărin, şi dragă Sorina. Uitaţi de noi şi luaţi-o de la capăt. Tot binele din lume vi-l urez!

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată