...eşti autist, sau schizofren, sau pur şi simplu nebun, şi găsesc că a cere bietului consiliu contra discriminării, aşa activist cum e el, să se bage să reglementeze adjectivele cu conotaţie psihologică folosite în sens figurat e absurd şi că trebuie păstrată libertatea de a le folosi. Critica nu este insultă şi dacă sunt complet contra folosirii unor termeni pe care lumea nici nu îi înţelege bine în conversaţie (cum ar fi să renunţăm la statul de drept, de exemplu, că eu încă nu am găsit român să mi-l poată defini corect), la fel de clar este că nu greşesc nicăieri dacă eu scriu următoarele:

  1. PSD a dat dovadă de autism pentru că a fost bombardat din toate părţile de oameni care strigau că e o prostie mutarea contribuţiilor, iar ei şi-au închis urechile la aceste strigăte, şi tot au făcut-o (vor vedea la alegeri cît a costat),
     
  2. PSD e autist cînd e criticat peste tot în străinătate (unde oamenii politici fac ce vor ziarele, adică opinia publică) şi ei nu au chemat nici măcar fundaţia social-democrată Friederich Ebert de ani de zile în România şi făcînd o treabă excelentă să îi întrebe ce să facă pentru a se profila mai bine măcar la partidele de stînga din Occident, sau
     
  3. PSD e autist cînd primeşte mii de mesaje de ură la adresa lui Codrin Ştefănescu, peremistul cu „Pentru că putem” şi îl menţine purtător de cuvînt.
     
  4.  PSD e autist cînd tot vrea să o revoce pe Kovesi după ce mă aude spunînd că LCK trebuie să stea pînă la finele mandatului, pentru că în lume nu există plecare din timpul mandatului a unui şef de agenţie anticorupţie care să nu se reflecte negativ asupra ţării, chiar dacă eu (care cred că aud şi argumentele PSD, şi văd şi dovezile altora) sunt de acord că Onea trebuie suspendat, că l-au înregistrat mafioţii, şi că LCK nu ar mai trebui să servească un mandat din cauză că are o răspundere, deşi nici pe departe exclusivă, în politizarea treptată a anticorupţiei la noi.

Termenul de autism e folosit aici în sens figurat, cu referire la acea stare patologică de rupere de realitate şi incapacitate de a recepta semnale externe, dar aplicat la o organizaţie. El poate fi aplicat şi la persoane, sau la grupuri, fără ca asta să reflecte negativ asupra indivizilor care se confruntă cu o formă sau alta de autism clinic. Sigur, e jalnic că s-a ajuns la generalizarea unui limbaj ca „penalii”, „varanii”, „pavianii”, „securiştii” şi alte exprimări de ferma animalelor, dar autismul e frecvent folosit în vorbirea curentă nu ca insultă, ci ca desemnare a unei închideri faţă de evidenţa realităţii, şi nu are un sinonim adecvat cu care să îl putem înlocui. Alţi termeni psihologici sunt de asemenea frecvent folosiţi, ca melancolic, ciclotimic, compulsiv, nevrotic şi probabil folosiţi greşit adesea.  Dacă e insultă sau nu trebuie judecat de la caz la caz. Dar oare există vreun detriment pentru cei care chiar suferă de afecţiuni circumscrise de aceşti termeni în sens propriu şi clinic? Ei au circulat totdeauna în ambele lumi, cea profesională şi cea profană, în sensul propriu şi în sensul figurat, în cel clinic-patologic şi în cel psihologic, unde adesea o trăsătură de personalitate e desemnată prin acelaşi termen ca o afecţiune clinică, dar prima nu e patologică. Dau de exemplu doar cuvîntul paranoic, care are chiar o conotaţie insultătoare, interzicem folosirea lui în sens psihologic pe motivul că psihoticii paranoici se simt desemnaţi?

Dna premier Dăncilă a spus de Monica Macovei că e autistă, a vrut probabil să spună că refuză să vadă dovezile care nu corespund punctului ei de vedere, e o critică posibilă şi poate chiar adevărată, oamenii fanatic dedicaţi unor cauze suferă de un oarecare grad de autism psihologic, că nu îţi păstrezi convingerile la asemenea intensităţi dacă nu te aperi cît de cît de evidenţe care le-ar putea ştirbi. Sensul nu e propriu şi medical, este cel figurat, adesea folosit în limbajul comun. Nici un om suferind de autism clinic nu a fost insultat că a fost comparat cu dna Macovei, care poate duce critici mai serioase.

Ca liderul de opinie care a criticat repetat austeritatea pe seama ajutorului de stat pentru copii autişti, moment în care m-am despărţit pentru totdeauna de Traian Băsescu şi regimul său, propun să ne controlăm vocabularele, dar în limitele libertăţii de exprimare. Şi să ne vedem de treburi mai serioase în general.

Puteţi transmite părerile dvs. autorului la romaniacurata.ro