Posturile de ştiri îi induceau naţiunii o stare de mobilizare generală. Pentru telespectatorii neavizaţi sau proaspăt aterizaţi pe meleagurile româneşti, trebuie că pornirea televizorului pe amintitele posturi le-a dat fie o stare de nedumerire generală (lumea din jur se purta normal, pe când lumea de la televizor fierbea a urgie), fie una de profundă îngrijorare. N-ar fi de mirare ca unii dintre ei să-şi fi luat bocceluţa proaspăt despachetată şi să facă, aşa cum se spune, cale întoarsă spre colţul de lume de unde tocmai veniseră ori să se fi refugiat înspăimântaţi la cea mai apropiată ambasadă străină care le-a oferit găzduire. 

Nu vreau să duc în derizoriu deciziile importante care s-au luat ieri de către prim-ministru, pe de o parte, şi de către liderii coaliţiei aflată la guvernare, pe de altă parte. „Sunt ştire”, cum spune gazetarul, oriunde în lume. Dar de aici până la hiperspectacolul mediatic creat ieri pe toate posturile de ştiri e cale lungă şi trece dincolo de ceea ce înveţi că înseamnă presa, dar, mai ales, dincolo de ceea ce trebuie să fie mass-media într-o societate democratică. Nu se vrea presa a fi o fotografie a momentului sau a realităţii timpului său? Păi, oameni buni, ceva mă face să cred că alta era realitatea care-i preocupa ieri pe românii noştri de la primul până la ultimul (se înţelege treaba, sunt excluşi politicienii şi mogulii de presă). În ce ţară normală din lume miza numirii unor şefi pentru procurori este ridicată mediatic la nivelul la care a făcut-o presa din România în ultimele zile? Îmi veţi răspunde că acolo nu există suspiciuni privind nominalizarea lor. Iar eu o să vă invit să citiţi câteva dintre articolele online cu referire la situaţii asemănătoare. Nu mă înţelegeţi greşit, nu spun că acest subiect trebuia trecut cu vederea, dar cred că în dezbaterile de zeci de ore ale posturilor de ştiri trebuia să se vorbească ceva mai mult despre cota de 9% a TVA-ului la pâine, poate despre satele care stăteau să fie inundate, poate şi despre oamenii care protestau în stradă pentru păstrarea locului de muncă, subiecte aflate pe agenda publică de ieri. În interesul general al cetăţeanului cred că, ieri, aceste subiecte au cântărit mai mult decât orice altceva şi, de aceea, consider că ar fi meritat, poate, ceva mai multă atenţie din partea presei şi ar fi trebuit să facă parte şi din agenda media. Se vede treaba, însă, că toate aceste subiecte au cântărit net mai puţin în interesul patronilor de presă.
 
P.S.: Am, însă, un presentiment şi mai că aş face un pariu public pe asta. Cred că, în zilele următoare, unii „moderatori” şi părerologi, nu spui ţine!, strict de la unele trusturi de presă, nu spui care!, vor descoperi, pentru prima oară în ultimul an, care este obiectul de activitate al unui guvern. Să vezi treaba că vor începe să caute guvernul la bilanţ şi pe (unii) miniştri la fişa postului! 
 
Notă: Acest text reprezintă strict opinia mea personală şi nu reprezintă nici poziţia preşedintelui României, şi nici a Administraţiei Prezidenţiale.